Excesele de pe marele ecran

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

În ultima vreme, marele ecran este o adevărată „oază de excese“, variaţiile de la subiectul real şi „floricelele“ fanteziste fiind la ele acasă.

În ultimii ani, producătorii au uitat să mai ţină cont de realitate sau de adevărul istoric, asumându-şi dreptul de a modifica după bunul lor plac poveştile. Un exemplu elocvent este cunoscuta peliculă „Troy“, în regia lui Wolfgang Petersen (2004), care prezintă într-un mod cu totul diferit de „Iliada“ lui Homer războiul din Troia. De exemplu, din „motive artistice“, războiul nu durează nicidecum un deceniu, ci doar două săptămâni. În plus, din peliculă lipsesc câteva personaje precum „Cassandra“, iar Patrocle e prezentat drept vărul lui Ahile. În realitate, potrivit istoricilor, cei doi erau doar buni prieteni şi, din câte se pare, şi iubiţi. Însă erorile nu aparţin numai epocii moderne. De exemplu, în memorabila peliculă „Spartacus“ din 1960, în regia lui Stanley Kubrick, dacă sunteţi atenţi, veţi observa că pe braţul actorului Kirk Douglas este vizibilă cicatricea rămasă în urma unui vaccin din copilărie. Producătorii au uitat probabil că pe vremea lui Spartacus vaccinul nu exista. Nu trebuie să pierdeţi nici scena în care cadavrul unui gladiator ridică din reflex capul, iar la vederea camerei îl coboară, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. De altfel, memorabila peliculă a intrat în istorie pentru scena în care legiunile romane purtau ceasuri şi pantofi sport pe sub tunici.

 

„Evita“ - un film departe de adevărul istoric

 

Sunt câteva erori şi în povestea Evitei Peron, cu Madonna în pelicula regizată de Alan Parker, „Evita“. Când ni se prezintă călătoria Evitei în Europa, ni se spune că aceasta a mers în Spania, Italia şi Franţa. Scenaristul a uitat să ne povestească şi de Elveţia, unde Peron a fost întâmpinată cu roşii de mulţime, sau Principatul Monaco şi Portugalia. La fel de eronat creată a fost imaginea cumnatului Juan Peron: urât, chel şi “pus pe rele”. Din câte se pare, în realitate, acesta era un tânăr arătos, interesat mai mult de legăturile amoroase decât de afacerile bănoase. Realitatea istorică este modificată magistral şi la finalul peliculei. În ultimul său discurs, pe care Evita îl rosteşte de la balcon, avem de-a face cu o „first lady“ în lacrimi şi îndurerată, în timp ce în realitate discursul său a fost extrem de ameninţător şi de violent la adresa opozanţilor săi.

 

Capodopere cu erori

 

Să nu îl uităm nici pe cunoscutul cavaler Lancelot, care joacă şah în „Cavalerii Mesei Rotunde“, în ciuda faptului că „sportul minţii“ s-a răspândit abia prin secolul al XI-lea. Altă gafă netrecută cu vederea de pasionaţi este gestul lui Ridley Scott de a folosi tigri în loc de lei pentru pelicula sa de Oscar - „Gladiatorul“. Ceva erori şi în celebrul „Titanic“ (1997) al lui James Cameron, unde soarele apune prin partea greşită, sau în „Fahrenheit 9/11“, al laureatului cu Oscar Michael Moore. De data asta, acuzaţia este ceva mai gravă: scriitorul Ray Bradbury afirmă că i-a fost furat titlul romanului său. „A schimbat cifrele şi s-a folosit de ele fără ca măcar să îmi ceară voie“, a spus Brandbury, a cărui carte urma să se numească „Fahrenheit 451“.