Iubeşte arta sub toate formele sale, fie că este vorba de coregrafie, scenografie, teatru, dans, pictură sau fotografie.
S-a născut într-o familie care iubea pictura, mama şi fratele său îmbrăţişând această artă. A început jocul cu nuanţele şi s-a prins în acest miraj al imaginilor născute din unduirile pensulei pe pânză. A mers mai departe şi peste ani a descoperit mirajul teatrului, cu toate că o parte din suflet s-ar fi dedicat arhitecturii, dar şi dansului. Nu a încetat nici o clipă să spere că într-o zi va găsi mijlocul prin care toate se vor contopi. Aşa se face că astăzi semnează coregrafii şi scenografii pentru spectacolele micuţilor de la Palatul Copiilor din Craiova, jucându-se şi explorând imaginaţia.
În lumea teatrului şi a dansului
A studiat teatrul, graţie profesorilor de la Departamentul de Artă Teatrală din cadrul Facultăţii de Litere a Universităţii din Craiova: Remus Mărgineanu, Nataşa Raab şi Alexandru Boureanu.
Teatrul i s-a prins de suflet ca şi celelalte pasiuni ale sale, pictura, fotografia, dansul. Nu terminase încă facultatea când împreună cu Vlad Drăgulescu a creat „Metamorfoze“, spectacol pe care l-au jucat mai întâi în Café Teatru Play şi apoi în cadrul Galei Tânărului Actor, unde au reuşit să smulgă juriului Premiul pentru cel mai bun spectacol, secţiunea „grup“.
La acea vreme, Observatorul cultural, nr. 440, din 11-17 septembrie 2008, titra: „Pe bună dreptate, spectacolul «Metamorfoze» a întrunit voturile juriului… Povestea de dragoste între circ (ca al vieţii) şi schelet paralelipipedic de metal, cu vocaţie concentraţionară (cum e viaţa), între iluzie/iluzionism, plictis karmic şi tentaţie a zborului în doi de unul singur (dacă Icar ar fi fost Romeo…!) e spusă cu dar şi har, spectaculos şi romantic, alături de o vioară care se va sfâşia şi ea, cum destinul însuşi o face“.
Lumea teatrului i se deschidea şi, odată cu ea, şi colaborările. Mai întâi cu Teatrul „Masca“, unde joacă în spectacolul „Ghetto Blaster“, a cărui coregrafie îi aparţine Vavei Ştefănescu, directoarea artistică a Centrului Naţional al Dansului. Mirajul artei teatrale a atras-o, aşa că astăzi poate fi văzută în „Casting!“, la Teatrul „Anton Pann“ din Vâlcea, sau ori de câte ori se joacă „Metamorfoze“, în regia lui Vlad Drăgulescu, sau pe scena Teatrului Naţional „Marin Sorescu“, unde Ruxandra Chelaru interpretează povestitorul – copilul în „Prostia omenească“ sau femeia uşuratică în „Cele două orfeline“, în regia lui George Ivaşcu.
Şi, din nou, astăzi teatrul şi-a dat mâna cu dansul şi un alt spectacol, de teatru-dans pe versuri de Nichita Stănescu, se naşte cu fiecare repetiţie. „Cântec pentru doi, cu Ruxandra Chelaru, în postura de «actor, regizor, interpret»“, cum ea însuşi mărturisea, alături de Vlad Popescu, va avea premiera în Café Teatrul Play, în luna aprilie.
Jocurile copilăriei
Şi pentru că focul creaţiei arde în sufletul său, Ruxandra Chelaru porneşte într-o adevărată vânătoare de idei, care se concretizează alături de micuţii de la Palatul Copiilor din Craiova în coregrafii şi scenografii interesante. O mască de vampiriţă, un costum, un decor se nasc din mâinile Ruxandrei. Călătoreşte prin universul copilăriei, jucându-se de-a pictura, de-a dansul, spre încântarea celor care devin spectatorii şi criticii unui tânăr care şi-a pus talentul în slujba artei.
E un joc interesant al teatrului cu scenografia, cu coregrafia, cu pictura sau arta fotografică. Un joc frumos, care nu lasă loc nici oboselii din urâtul cotidian, e lumea unui tânăr actor care iubeşte să trăiască prin artă şi să-i facă şi pe alţii să iubească şi să devină parteneri într-un joc fermecător, al talentelor puse în slujba frumosului.
