http://www.youtube.com/watch?v=9pMRkDxb-iM
Odată cu dezvoltarea tehnologiilor web, nici limba română nu scapă de procesul de informatizare. Au apărut diverse instrumente de lucru pentru a prelucra textele apărute în limba română, care pot ajuta și la descifrarea discursurilor politice din diverse perioade. Cum este posibil acest lucru o demonstrează specialiștii în comunicare prezenți la cea de-a X-a ediție a Conferinței Consorțiului de Informatizare pentru Limba Română, intitulată „Resurse lingvistice şi instrumente pentru prelucrarea limbii române“, desfășurată în acest an, pentru prima dată, la Universitatea din Craiova, pe 18 și 19 septembrie.
De ce este importantă informatizarea limbii române și cum poate fi utilizată în practică? Aceasta este întrebarea la care răspund specialiștii în comunicare. Unul din studiile care susține informatizarea este „Atitudini enunțiative în discursul politic comunist românesc“, o teză de cercetare realizată de prof. univ. dr. Cristiana Teodorescu, prorectorul Universității din Craiova. Lucrarea prezentată în Aula Facultății de Drept și Științe Sociale interpretează, din punct de vedere al părților de vorbire folosite, mesajele transmise prin discursuri de liderii comuniști, dar și atitudinea lor față de cei cărora li se adresau. Au fost luate astfel, pentru comparație, discursurile politice ale lui Gheorghe Gheorghiu Dej de la Congresul din 1948, și cuvântările lui Nicolae Ceaușescu de la Congresul al IX-lea și Congresul al XIV-lea, apărute în presa de atunci. „Preocuparea pentru interpretarea discursurilor politice comuniste din punct de vedere al mesajului care se ascundea în spatele «limbajului de lemn», în care erau folosite obsesiv clișeele, a apărut în special la francezi. Tehnica folosită este lexicometria, care înseamnă numărarea părților de vorbire, punând accent pe pronumele personale folosite, a verbelor, dar și a adjectivelor. Discursurile erau făcute în special de secretarii de partid și difuzate atât în presa scrisă, cât și în presa vorbită. Dacă luăm textele lui Gheorghiu Dej de la Congresul din 1948, și pe cele ale lui Nicolae Ceaușescu de la congresele al IX-lea și al XIV-lea, printr-o simplă numărare a pronumelor personale se vede că cei doi lideri politici folosesc foarte puțin pronumele la persoana I, «eu». Acesta apare în texte de maximum trei ori, ceea ce arată o lipsă de implicare în discurs. Pronumele la persoana a II-a singular nu există deloc, ceea ce în tehnicile de comunicare înseamnă că nu aveau un destinatar. Când este vorba de responsabilitate pe anumite probleme, apare pronumele personal la persoana a II-a plural «noi» folosit și de 77 de ori, ceea ce înseamnă că cel care susține discursul nu își asumă nimic. Totodată, discursul abundă de pronume personale la persoana a III-a plural, «ei», ceea ce arată că nu se vorbește despre ceva anume ci despre teme generale, despre alții, despre lume în general. Interesant este că între cele două congrese ale lui Nicolae Ceaușescu apare o scădere a numărului de pronume la persoana a III-a plural, practic «ceilalți» sunt înlăturați și apare o concentrare mai mult pe liderii comuniști, pe partid. Ei devin din ce în ce mai importanți. În plus, folosesc expresii precum «patria noastră», „poporul nostru”. Nu avem însă nicidecum un discurs de tip «eu-tu», «noi-voi», ceea ce înseamnă clar o ignorare a celor cărora li se raportează. Doar ei sunt importanți. Acest fapt era evidențiat înainte prin diverse interpretări ale expresiilor, dar acum este demonstrat prin simpla numărare a părților de vorbire. Este o intrepretare mai sigură aceasta. Pentru a număra părțile de vorbire și a realiza acele tabele cu statistici am muncit foarte mult, în sensul că numărătoarea am făcut-o cu pixul și creionul pe text, acum aceste statistici, se pot face mai ușor. Prin informatizarea limbii române, datele de acest gen pot fi extrase mai repede“, a explicat prorectorul Cristiana Teodorescu.
Serviciile dezvoltate de instrumentele lingvistice în sistem informatic
Prelucrarea textelor din punct de vedere statistic este numai unul din instrumentele de lucru apărute prin informatizarea limbii române. Mai sunt și alte servicii care facilitează diverse activități. Exemple în acest sens le constituie serviciile de voce existente pe calculator sau pe telefoanele mobile. „Avem un trecut de câteva zeci de ani în informatizarea limbii române. Ce înseamnă asta? Se fac instrumente specializate pentru procesarea limbii române așa cum s-a făcut pentru limba engleză. Se scrie textul pe calculator și acesta interpretează și se extrage înțelesul lui. Calculatorul înțelege ceea ce se transmite prin text scris. De exemplu, scriu «stinge lumina și închide ușa!». Calculatorul înțelege asta și, printr-un mecanism la care este conectat, îndeplinește acest lucru. Deja au apărut servicii web care oferă diverse instrumente pentru a lucra texte în limba română. Și cercetarea continuă pentru dezvoltarea pe text scris, voce și generare de limbaj natural“, a precizat lect. univ. dr. Mihaela Colhon. De altfel, și serviciile de traducere sunt tot un rezultat al informatizării lingvistice. „Din punct de vedere tehnologic, calculatoarele au devenit de zeci de mii de ori mai puternice decât cele de la sfârșiul anilor ’40 și începutul anilor ’50, calculatoare pe care s-au exersat primele sisteme de traducere automată. Între timp, pricipalele agenții de finanțare a cercetării au devenit foarte interesate de realizarea unor proiecte care să producă sisteme de traducere automată practică. Starea curentă a domeniului este destul de bine reprezentată de serviciile de traducere oferite de așa-numiții stăpâni ai web-ului: Google, Microsoft, Yahoo, precum și alte firme importante care au departamente pe probleme legate de traducerea automată. Ceea ce se găsește în domeniul public nu este identic din punct de vedere calitativ cu serviciile lor, care sunt plătite, dar arată nivelul de dezvoltare“, a precizat acad. Dan Tufiș, de la Institutul de Cercetări pentru Inteligenţă Artificială „Mihai Drăgănescu“. Prin conferința de prezentare a rezultatelor informatizării lingvistice se urmărește și intensificarea schimburilor de experienţă între cercetătorii români care lucrează în ţară şi cei din diasporă, pentru apropierea nivelului cercetărilor în tehnologia limbii române de cel mondial, pentru statornicirea unei terminologii coerente în limba română pentru acest domeniu şi, nu în ultimul rând, pentru cunoaşterea eforturilor comune desfăşurate de specialişti din diferite centre ale României ori din afara ei.
