16.2 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024
Știri de ultima orăActualitateAdrian Mititelu: Soarta Universității stă în pixul procurorului

Adrian Mititelu: Soarta Universității stă în pixul procurorului

Adrian Mititelu a declarat într-un interviu acordat GdS că viitorul echipei de fotbal Universitatea Craiova depinde de deciziile procurorilor şi că, atunci când va alcătui o nouă echipă, aceasta va fi formată din jucători cu experienţă. Mititelu a vorbit despre problemele sale cu Fiscul, cu legea, despre războiul cu LPF şi FRF şi despre relaţiile sale cu Primăria Craiova.

GdS: Când o să avem din nou echipa de fotbal Universitatea Craiova?
A.M.: La întrebarea asta nu pot să răspund astăzi. Îmi pare rău. Nu vreau să fiu foarte pesimist şi, pe de altă parte, nu vreau să arunc cu optimism în ochii suporterilor pentru că după aia o să mă catalogheze ca mincinos. Însă, aş răspunde sec. Răspunsul la această întrebare stă în pixul domnului procuror-şef Petru Nariţa, de la DNA Bucureşti.

GdS: Şi atunci ce vă ţine să faceţi echipă?
A.M.: Acum avem o problemă. O echipă de fotbal nu se face peste noapte, cu jucători gen Ionuț Stancu, Cătălin Crăciunescu sau alte nume care începuseră astă-vară să se autopropună.

GdS: Lucraţi la alcătuirea unei echipe?
A.M.: O clipă. Clubul acesta a fost supus unei devalizări. Şi îmi este imposibil să fac o echipă, să o introduc în campionat până nu se face o reparaţie minimă.

GdS: Adică?
A.M.: Până nu se hotărăşte ceva, nu se începe măcar o trimitere în judecată a celor vinovaţi şi constituirea unui prejudiciu care să stea într-un proces.

GdS: Să vă despăgubească, adică..
A.M.: Nu până la o soluţie irevocabilă, că ştiu că asta va dura ani. Deci, nu se pune problema intrării în competiţie până când nu se întâmplă ceva din punct de vedere penal, ceva consistent, adică să-mi dea curaj să investesc din nou în fotbal, pentru că eu nu pot să investesc într-un domeniu în care eu am fost victima unui abuz extrem de grav şi după aia tot eu să vin… adică mă devalizează şi tot eu să vin cu bani. Nu am garanţia că nu mi se poate întâmpla acelaşi lucru imediat.

GdS: Dar dacă vor fi trimişi în judecată, nu înseamnă că vor fi găsiţi vinovaţi… Ce garanţii aveţi că se va întâmpla acest lucru?
A.M.: Am garanţii 100%, pentru că faptele sunt foarte grele. Din câte ştiu eu, dosarul este într-o stare foarte avansată. Vor avea loc extinderi, atenţie, în urmărirea penală, către alte persoane tot din cadrul federaţiei. Eu zic că vom scăpa de ei. Concluzia este că eu văd imposibilă întoarcerea Universităţii Craiova în competiţie atâta timp cât cei doi oameni sunt acolo. Şi sper foarte mult ca în următoarele 40-50 de zile, prin referatul de trimitere în judecată, să se ia şi nişte măsuri, nu spun de arestare, deşi sunt foarte posibile, dar măsura de a nu mai putea fi în funcţie, adică să fie sfârşitul dinastiei Sandu-Dragomir.

GdS: Să zicem că nu mai sunt în funcţie. Cât va dura să faceţi o echipă?
A.M.: Depinde, pentru că s-ar putea ca noua conducere a FRF, observând în ce situaţie este şi ce riscă să plătească Universităţii peste trei ani, peste cinci, dar într-o zi va veni scadenţa, să ne propună o tranzacţie care să ne convină sau nu. Şi atunci există posibilitatea să jucăm în Liga 1, cum ar fi şi normal.

GdS: Dar clubul este în insolvenţă…
A.M.: Nu e nici o problemă. Clubul are doar trei milioane de euro datorii. Uită-te ce e în ţară. Aceşti bani sunt acoperiţi prin sechestrul asigurător al Fiscului pe cele nouă imobile ale celor trei învinuiţi, plus sediul Ligii, plus alte imobile ale altor învinuiţi care or să apară în curând.

GdS: Deci, speraţi ca datoria clubului să fie plătită Fiscului de către cele două ligi…
A.M.: Nu, eu spun că oricum datoria este acoperită. Păi, tu cum vezi? Avem trei sentinţe şi trei încheieri şi toate merg în direcţia abuzului. Într-adevăr, există calea atacului. Ipotetic e posibil să se caseze, dar premisele indică un 90% câştig. Acei bani, trei milioane de euro, erau garantaţi prin sechestrul pe drepturile federative ale jucătorilor.

GdS: S-a ridicat acest sechestru?
A.M.: Nu. Nu există o sentinţă prin care jucătorii de fotbal să fie declaraţi liberi de contract. Cei de la Ligă puteau să mă dezafilieze sportiv, dar nu aveau voie să rupă contractele între mine şi jucători. Eu nemaifiind în fotbal, ei nu trebuia să se bage în chestia asta.

GdS: Dacă nu mai jucau fotbal, atunci pentru ce îi mai plăteaţi pe jucători?
A.M.: Nu contează asta.

GdS: Veţi încerca să-i aduceţi înapoi pe jucători?
A.M.: Nu, s-a operat denunţarea unilaterală a contractelor. Ei ce au făcut? Jucătorul a denunţat contractul, pentru că erau decât trei variante de desfacere a contractului: cu acordul părţilor, la expirarea termenului sau prin plata unei clauze. Ei nu au făcut nimic. De aceea, liga, federaţia şi clubul care l-a legitimat vin solidare la această faptă a jucătorului.  Îţi dau exemplu: Florin Costea. A fost legitimat la Steaua şi în contract el scrie că este liber prin excluderea clubului de fotbal Universitatea, deci nu este o sentinţă care să spună că este liber de contract.

GdS: Fiscul şi-a recuperat o parte din datoriile de la club din vânzarea către Steaua a lui Mihai Costea. Clubul Steaua a virat banii într-un cont sechestrat de Fisc pentru datorii ale Universităţii. Cât a recuperat Fiscul din datoria totală?
A.M.: Vreo 400.000 de euro. Din diferenţă au fost plătite salariile jucătorilor. Pe Mihai Costea, sechestrul era în valoare de zece miliarde de lei vechi. Fiscul a împărţit datoria pe fiecare din cei 40 de jucători.

GdS: Deci, Fiscul nu-şi putea recupera întreaga datorie din vânzarea unui singur jucător.
A.M.: Nu, pentru că, în primul rând, societatea avea nevoie să-şi continue activitatea. Am fost verificat de DNA Craiova şi pe chestia asta şi nu a fost nici o problemă.

GdS: Cum este posibil ca Steaua să vireze banii din transferul lui Mihai Costea într-un cont aflat sub sechestru, de unde Fiscul îşi putea recupera banii, dar LPF i-a virat într-un cont la care Fiscul nu avea acces? Cum aţi reuşit să-i păcăliţi pe cei de la Fisc?
A.M.: Nu i-am păcălit cu nimic. Datorită situaţiei, că Universitatea avea un litigiu vechi cu Târgu Mureş, şi aveam starea asta de insolvenţă, ba o suspendăm, ba nu, am mai înfiinţat împreună cu alţi parteneri altă societate cu numele de FC U Craiova, care a finanţat foarte mult clubul. Firma aceasta avea bani din alte activităţi. Ea trebuia să-şi recupereze banii, că nu putea să dea bani în prostie. Şi atunci, Fotbal Club şi-a cesionat banii pe care îi avea de luat de la Ligă către ea. Mitică Dragomir a ştiut de treaba asta, pentru că a fost vizat de el.

GdS: Putea clubul să cesioneze această datorie atâta timp cât era în insolvenţă?
A.M.: Păi nu mai era în insolvenţă, pentru că o anulasem.

GdS: Aţi fi dispus să începeţi cu o nouă echipă din Liga a patra?
A.M.: Nu, nu am ce căuta acolo. Liga 1 sau poate Liga  a doua, dar îţi dai seama că îi va costa mult de tot.

GdS: Se vorbeşte mult de palmares… Ce este acest lucru din punctul dumneavoastră de vedere?
A.M.: E o prostie ce se spune. Dacă intri pe Google, sunt toate actele în original puse acolo. Am dovada legală că sunt continuatorul clubului înfiinţat în 1948. Este continuitatea unei persoane, nu are legătură cu brandul, care stă în denumire şi siglă. Acestea sunt la copiii mei.

GdS: În ce fază este procesul de insolvenţă a clubului?
A.M.: În faza de stabilire a creditorilor. Eu sunt cel mai mare creditor al clubului, pentru că am de încasat 40% din drepturile succesorale după despăgubirile care mi se cuvin. Dacă clubul încasează 40 de milioane de euro…

GdS: Echipa de fotbal v-a adus multe probleme de-a lungul timpului. De ce nu v-aţi gândit să aduceţi lângă dumneavoastră alt investitor?
A.M.: Pentru că am fost şi sunt capabil. Pentru că am rămas în picioare în ciuda faptului că m-am luptat cu un ziar puternic, Gazeta de Sud, cu un primar şi cu interlopii. Altul era mort de mult.

GdS: Aveţi sechestru pe averea personală?
A.M.: Da, dar nu am nici o datorie. Ală va cădea cât de curând. Eu am avere foarte bogată. Am fost blocat financiar pe lichidităţi, dar eu stau bine.

GdS: Mitică Dragomir v-a susţinut mult timp. De ce aţi ajuns duşmani?
A.M.: Mă susţinea când nu eram o problemă pentru el. A avut promis de la Piţurcă cel puţin 200.000- 300.000 din tranzacţia Găman-Bărboianu. Neputând să-i ia, l-am enervat. Am început să mă iau de el, să-l atac cu vânzarea drepturilor de vânzare la TV, dar a fost şi dezinformat. A crezut că sunt terminat şi că e o chestiune foarte uşoară să mă execute. M-a subestimat, pentru că îşi va petrece anii bătrâneţii în închisoare.

GdS: Vă antepronunţaţi. De unde ştiţi asta?
A.M.: Vă jur. Ştiu faptele. Va lua peste zece ani de închisoare.

GdS: Cam câţi bani aţi băgat până acum în fotbal?
A.M.: Aproape 16 milioane de euro cheltuiţi, 1,5 milioane datorii la bănci, luate pe persoană fizică, şi încă trei milioane de la Fisc.

GdS: Şi nu vă pare rău că aţi investit atâţia bani?
A.M.: Sunt momente în care îmi pare rău, mai ales cu reproşurile de acasă că puteam face altceva cu aceşti bani. Puteam să fac vreo patru fabrici în Craiova.

GdS: Lumea se întreabă… din ce face Adrian Mititelu bani, pentru că nu aveţi nimic care să producă.
A.M.: Am făcut şi eu mai multe la viaţa mea. Am avut şi 1.000 de salariaţi. În anii ’90, am fost a şaptea iniţiativă privată. Aveam 22 de ani când m-am apucat de afaceri. Am făcut şi pâine, am vândut şi apă minerală, am făcut şi import-export, am avut şi fabrici şi uzine. Am încercat să fug de foarte mulţi salariaţi. Mi-am dat seama că sunt o problemă. Primeam scrisori de la muncitori că nu le mai ajungea salariul să trăiască şi, când am văzut chestia asta, prima grijă a fost să scap de această răspundere, pentru că mi-am dat seama că oamenii o duc foarte greu. Şi de asta am încercat să mă axez pe afaceri care nu au mulţi salariaţi.

GdS: S-a spus că v-aţi asociat cu Gigi Neţoiu. Care este adevărul?
A.M.: Adevărul este că m-am întâlnit întâmplător cu el, am stat de vorbă de parcă nu am fost certaţi niciodată. Apoi ne-am dat o întâlnire, a fost o discuţie de principiu, că nu trebuia să ne certăm, eu i-am reproşat că a dus jucătorii la Dinamo, el a încercat să explice că, de fapt, nu a vrut să facă asta, că a fost forţat. Mi-am dat seama că nu am nimic de împărţit cu omul. Nu s-a pus problema unei asocieri propriu-zise. Mi-a zis că este interesat să vină într-o echipă de fotbal a Universităţii Craiova. Zicea că eu nu am nici o şansă. I-am zis că nu se poate să înfiinţăm altă echipă, că asta ar însemna să întrerupem continuitatea clubului şi ar da urât. În timp, asta costă şi avem un grup de suporteri care sunt foarte zeloși în chestiunea asta.

GdS: Ce e mai bine? Să aşteptăm ca acest brand să reînvie, când s-o întâmpla asta, sau să facem echipă care efectiv să joace fotbal?
A.M.: Este o blasfemie. În Craiova există doar acest proiect viabil. Este un nume care naşte patimă, gelozii, excese, dar totuşi are o istorie pe care nu o poţi neglija.

GdS: Şi, totuşi, când va juca o echipă de fotbal pentru Craiova?
A.M.: Mă crezi că eu îmi doresc mai mult decât oricine să jucăm?! Este un război prea important să nu-l câştigăm.

GdS: Cât v-ar costa să aduceţi acum jucători?
A.M.: Nu e vorba de costuri, e vorba de principii.

GdS: Chiar dacă cei doi duşmani ai dumneavoastră nu vor mai fi în fruntea fotbalului, tot va dura un an-doi până când închegaţi o echipă…
A.M.: Nu mai durează atât. Primăvara aceasta va fi primăvara fotbalului românesc.

GdS: Aveţi în vedere anumiţi jucători, ştiţi ce echipă aţi dori să faceţi?
A.M.: Dacă voi face echipă anul ăsta sau anul viitor va fi o echipă puternică din minutul unu, nu va mai fi o echipă de tineri. Nu mai am răbdare, nu mai pot. Am pierdut zece ani din viaţă şi nu mai am răbdare încă cinci ani să cresc o generaţie.

GdS: Sună frumos ce spuneţi, dar cu ce bani îi plătiţi pe jucători?
A.M.: Nu ştiu, nu pot spune exact. În primul rând trebuie să rezolv cu problema pagubelor create de federaţie. Vor fi bani mulţi de acolo, problema este când. Va dura cel puţin trei ani. Nu mă bazez pe ei, iar la ora asta nu am o soluţie financiară. Ăsta este adevărul.

GdS: Tot singur vreţi să mergeţi pe acest drum?
A.M.: Nu neapărat. Pot coopta pe cineva, dar în termeni respectuoşi, nu să-mi spună că îmi ia echipa.

GdS: Aţi spus că veţi lăsa Universitatea moştenire familiei. E normal acest lucru?
A.M.: A fost o afirmaţie puţin nefericită, dar nu la asta am vrut să mă refer. Pentru a elimina gândurile unora că le dau clubul, am vrut să spun: controlul clubului va rămâne copiilor mei, dar Universitatea este a tuturor.

GdS: Ce vă reproşaţi de când sunteţi proprietar în fotbal?
A.M.: Multe am de reproşat. Că am gândit cu inima şi nu cu mintea…

GdS: Acum vorbiţi ca fostul primar Solomon.
A.M.: Dar asta este. Am avut oferte pentru jucători şi nu am vrut să vând. Eu am fost traumatizat din copilărie de faptul că jucătorii Craiovei au plecat la alte cluburi. Îmi amintesc că atunci când a plecat Cămătaru mi-a venit să plâng. Nu suportam ideea că Balaci și Cămătaru joacă la Dinamo. Foarte obsedat am fost când l-am văzut pe Adrian Ilie la Steaua, după aia pe Claudiu Niculescu. Şi, sub această traumă, am ajuns patronul Universităţii. Aceste lucruri m-au marcat şi am căzut în cealaltă extremă, şi aici am făcut o greşeală mare, pentru că am frânat accesul altor jucători, plus echipa asta dacă mai avea trei-patru jucători bătrâni în teren, cred că putea să se bată la titlu. Jucam frumos, dar fluctuant. Visul meu a fost să fac o nouă Craiova Maxima.

GdS: Mihai şi Florin Costea promiteau foarte mult la Craiova, iar acum stau pe tuşă. Cum vă explicaţi?
A.M.: Acum nu este vina lor. Dacă aş face din nou echipă la Craiova şi i-aş aduce înapoi, ar fi cei mai buni din România în trei-patru luni. Nu ştiu cum să se comporte cu ei. De ce jucau foarte bine la Craiova? Nu au un mediu care să le priască acolo. Eu îi ştiam. Sunt percepuţi greşit. Oltenii sunt ca şi brazilienii, au temperament, au metehne.

GdS: Cum credeţi că veţi fi privit peste 50 de ani în istoria Craiovei?
A.M.: Ca un  erou, pentru că voi fi judecat la rece. Îmi asum erorile, am intrat într-o lume pe care nu o cunoşteam deplin, iar cei care mă judecă să nu uite că m-am luptat cu nişte forţe.

GdS: Aţi semnat un protocol cu fostul primar pentru trei milioane de euro. O parte din bani i-aţi primit, dar au intrat în contul Fiscului. Vi se pare normal ca o instituţie publică să plătească datoriile clubului de fotbal?
A.M.: Să ne hotărâm: dacă este echipă privată, nu mă mai întrebaţi de ea, dacă e echipa Craiovei…

GdS: Şi actualul primar a spus că, legal, nu poate da nici un ban echipei.
A.M.: Dar Ploieşti, Timişoara, Arad, Galaţi cum dau bani? Poate că nu vrea… Acum nu mai poate.

GdS: De ce nu v-a dat şi restul banilor?
A.M.: Părerea mea este că mi-a dat acei bani pentru a lua faţa înainte de alegeri. A vrut să facem o reconciliere şi să câştige simpatia oamenilor, să se eticheteze şi el cu iminenţa calificării în Europa League.

GdS: Dar banii au fost daţi pe ascuns… nu a făcut reclamă acestui lucru..
A.M.: Eu nu am negociat acest lucru. Solomon a fost de bună-credinţă, dar a fost întors.

GdS: Acel protocol nu avea nici o bază legală.
A.M.: Ba da. Avea obligaţia să iniţieze ce a promis. Dar eu nu mai cer banii în baza protocolului, ci ca o recunoaştere a faptului că am făcut modernizări la stadion.

GdS: Există o expertiză care să ateste aceste investiţii pe care spuneţi că le-aţi făcut la stadion?
A.M.: Se va face. Ne judecăm şi vom dispune unui expert să o facă. Nu pot să mă dea afară din stadion.

GdS: Dar în contract scrie că orice investiţie pe care o faceţi la stadion rămâne a primăriei.
A.M.: Sunt prevederi legale care doboară clauza. Primăria a preluat acest stadion cu nişte obligaţii. În referatul făcut către minister s-a menționat că vor face modernizări şi nu s-au ţinut de cuvânt.

GdS: Dar este treaba lor dacă îl modernizează sau nu.
A.M.: Ba e şi treaba mea! Conform legii, chiriaşul are nişte obligaţii, dar sunt şi obligaţii ale proprietarului. Eu nu aveam altă alternativă ca să pot să joc fotbal acolo decât să fac modernizări.

GdS: Deci spuneţi că, prin neimplicare, primăria v-a obligat să faceţi modernizări la stadion.
A.M.: Normal. Cum îmi dai un bun, dacă nu pot să-l folosesc?! Când mie federaţia mi-a pus condiţii să am terenuri de antrenament, tribună oficială? Altfel, însemna să închid clubul.

GdS: Ce bază legală aveţi să cereţi bani primăriei?
A.M.: Bază legală…? Sunt prevederile legii.

GdS: Care lege?
A.M.: Codul Civil. Lăsând la o parte clauzele contractuale, sunt stabilite nişte prevederi imperative de la care nu ne putem abate. Sunt nişte lucrări care, indiferent ce scriem noi în contract, cad în sarcina proprietarului. Hai să spunem că unele lucrări sunt de înfrumuseţare şi instanţa poate să nu le ia în calcul, dar sunt altele… Părerea mea că, din ce am cheltuit eu acolo, vreo două milioane şi ceva de euro, numai 800.000 – 1.000.000 de euro se justifică să mi-i dea primăria. Restul sunt că aşa am vrut eu.

GdS: De ce aţi refuzat să mai plătiţi redevenţa pentru folosirea stadionului?
A.M.: Din orgoliu. M-am trezit cu un impozit de 20 de miliarde de lei vechi pe an. Solomon a vrut să mă caroteze cu orice preţ. Dar am câştigat în instanţă şi s-a revenit la patru miliarde de lei.

GdS: Şi pe aceştia i-aţi plătit?
A.M.: Nu, am să-i dau. Sunt în sarcina mea, datorii clare. Impozitele mele pe Fotbal Club sunt undeva la 12-13 miliarde de lei vechi către primărie. Le voi plăti că nu am cum să scap de ele, dar nu am cum să le plătesc, pentru că firma este în insolvenţă. Probabil, se va aproba planul de reorganizare a clubului.

GdS: Şi de unde face administratorul rost de bani pentru funcţionalitatea clubului?
A.M.: Are vreo 18 hectare de teren pe care clubul aşteaptă să le vândă, are de primit bani de la ANRP.

GdS: Nu lăsaţi pe nimeni să intre pe stadion…
A.M.: E o prostie. Doar nu vrea să facă o nuntă pe acolo… Eu deţin stadionul din 1967, pentru că noi suntem continuatoarea echipei de fotbal.

GdS: Dacă demolează primăria stadionul înainte de raportul de evaluare, ce veţi face?
A.M.: Nu poate să facă asta. Stadionul va fi al primăriei doar când va avea hotărâre irevocabilă de evacuare a mea de acolo. Dacă vrea să-l demoleze, să ne facă o invitaţie şi imediat i-am pus la dispoziţie totul. Dacă face un stadion nou, eu sunt dispus să renunţ la foarte multe din pretenţiile mele. Sunt nebun să nu fiu de acord cu asta? Poate găsim o tranzacţie mică… poate stabilim o sumă mai mică fără să ne mai judecăm.

GdS: De când nu aţi mai vorbit cu actualul primar, pe care l-aţi susţinut foarte mult în campania electorală?
A.M.: Din august. Uite, aşa! Nu am mai sunat, nu m-a mai sunat şi cu asta basta. Poate acum se fereşte de mine, că ziceţi voi că face afaceri cu mine.

GdS: Simțiți că ați fost folosit în campania electorală?
A.M.: Nu folosit, dar simt că s-a schimbat de când e primar. M-a deranjat mult când am citit că ea face echipă. Adică ea e în stare şi noi nu?! În campanie nu mi-a promis decât de stadion, iar eu luptam împotriva lui Solomon. Putea să vină oricine primar, eu luptam împotriva lui, trebuia să plece. Chiar dacă, trebuie să recunosc, şi Solomon a avut câteva realizări frumoase în Craiova. Olguţa mi-a tot zis să-i dau Balta Craioviţei, dar voia o asociere din care eu nu rămâneam cu nimic. Eu am soluţie financiară foarte bună acolo. Nu-mi mai permit să fac acte de caritate. Olguţa mi se pare un pic confuză. Are impresia că trebuie să mă ţină la distanţă. Să fie sănătoasă! Nu am nevoie de nimic de la ea. Calitatea de conducător al clubului Universitatea Craiova este o funcţie mai mare decât aceea de primar al Craiovei.

GdS: Oraşul a ajuns să depindă de dumneavoastră ca să aibă echipă de fotbal….
A.M.: Şi oraşul ce a făcut în 2011? A dormit. Ba unii s-au bucurat… orașul trebuia să devină barieră, să blocheze drumurile europene dacă iubea echipa, nu să mă lase singur. Va rămâne o ruşine pentru oraş faptul că oamenii au stat cu mâinile în sân şi nu mi-au sărit în ajutor.

GdS: Suporterii sunt împărţiţi şi ei în tabere…
A.M.: Ei sunt cei mai dezinformaţi. Ei nu ştiu decât că vor echipă. Nu au cultură de suporteri adevăraţi. Au rămas pe stilul ăsta al anilor ‘90 cu „m…“ şi „pleacă“. Lumea a evoluat.

GdS: Şi dumneavoastră aveţi un dosar penal la sesizarea Fiscului…
A.M. Iniţial mi s-a dat NUP, ulterior s-a casat pe motiv că expertiza fusese întocmită de un expert căruia îi lipsea o viză de nu ştiu unde. Dosarul este la DIICOT. Nu ştiu de ce stă acolo, pentru că în dosarul civil am trei expertize în care se spune clar că nu este nici un prejudiciu. Şi de DNA am fost cercetat pentru aceleaşi fapte şi am fost găsit nevinovat. Dosarul de la DIICOT nu poate decât să se închidă. Probabil mă vânează.

GdS: Cum arată o zi din viaţa dumneavoastră acum?
A.M.: Citesc legi, speţe, opinii, jurisprudenţă generală. Cred că în Codul Civil sunt mai avansat decât avocaţii. Acum nu prea mai am nevoie de avocaţi. Acum vreau să mă apuc de limba engleză. Acesta este planul pe 2013. Vreau să mă specializez, să nu mai zică că nu sunt cult. Sunt la a doua facultate. M-am gândit să mă fac procuror, dar e prea târziu. Am 44 de ani.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS