« Alte articole din categoria Mailuri primite la redactie
Hoţul cu un păcat, păgubaşul cu două, iar găsitorul cu mai multe…
Eveniment
Versiunea pentru tiparire
Marimea textului: 
Am să vă redau mai jos o întâmplare pe care cred că ar fi bine să o cunoască toţi cei care au intenţii bune. Poate că se vor trezi cei care sunt plătiţi de la buget, adică din banii cetăţenilor.
De regulă, toţi te tratează de parcă tu eşti cel ce trebuie să cunoşti procedurile lor, tu eşti cel plătit să le suporţi capriciile, în timp ce ei stau în spatele unor ghişee, care mai de care mai bine închise, cu geamuri şi sisteme de alarmă. Este cald şi plăcut acolo, pentru ei. Dar tu, cetăţeanul, care vii îmbrăcat de afară, te trec transpiraţiile: de căldură şi de teamă că se supără Măria Sa, doamna de dincolo de ghişeu. Peste tot au apărut calculatoarele, imprimantele şi copiatoarele, dar treaba merge mai anevoios, trebuie tot mai multe copii, timpii de execuţie sunt tot mai lungi, iar personalul bineînţeles că tot timpul este insuficient. Au fost înfiinţate servicii specializate, cu locaţii separate, dar, cu toate acestea, lucrurile sunt la fel de greoaie şi complicate. Mai jos am să expun o situaţie care m-a mâhnit şi, pentru că am trecut şi eu printr-o situaţie similară, voi încerca să o rezolv.
Doamnă Paula DINCĂ,
Sâmbătă seară, 26 ianuarie, pe portbagajul autoturismului meu am găsit un portmoneu negru în care se aflau cartea de identitate şi paşaportul dumneavoastră. Am găsit în cartea de telefon numele şi adresa dumneavoastră, dar, când am încercat să apelez, telefonul nu era alocat.
Luni dimineaţă am întrebat un poliţist ce trebuie să fac cu aceste documente şi dacă este bine să le predau la secţia de poliţie care are în competenţă zona în care locuiţi. Acesta m-a îndrumat la SCLEP Craiova, unde sunt centralizate documentele găsite.
M-am deplasat la sediul din Calea Unirii. Acolo, m-am adresat poliţistului comunitar care era postat în uşa de la sala ghişeelor, blocând intrarea câtorva zeci de persoane, care aşteptau la coadă. I-am explicat că am găsit nişte acte de identitate şi l-am întrebat unde să mă adresez. Domnul poliţist m-a privit cu un aer profesional şi m-a întrebat unde le-am găsit. I-am explicat în timp ce dumnealui le studia cu atenţie. „Lăsaţi-le aici! Cum vă numiţi?“, mi-a spus. L-am întrebat dacă notează undeva numele meu, iar el, încurcat, s-a dus la primul ghişeu şi i-a explicat oficiantei despre ce este vorba. „Unde le-a găsit, aici, sau afară?“. I-am spus că afară. „Cartea de identitate rămâne la mine, iar restul le luaţi!“ a spus doamna, care, deşi nu era blondă, mi-a explicat: „Buletinul este al meu, cu paşaportul mergeţi la «Paşapoarte»“.
Atunci am recuperat portmoneul cu actele şi m-am dus la camera 4. Înăuntru, doamnele care lucrau la biroul respectiv
m-au întrebat unde am găsit portmoneul. Le-am explicat că în zona gării. Nu pentru că le-ar fi interesat şi nici pentru că răspunsul meu le-ar fi luminat, m-au întrebat: „Mai exact unde?“. Le-am explicat că într-o parcare lângă poştă, fapt ce le-a determinat să-mi spună: „Atunci mergeţi la fete, la ghişeu!“. Le-am spus că de acolo vin şi că nu au putut rezolva problema şi m-au îndrumat la camera 5. Am intrat, după ce am bătut la uşă şi nimeni nu a răspuns, iar la birouri mai mulţi bugetari erau concentraţi la monitoarele de pe birouri, motiv pentru care nimeni nu a avut timp să-mi răspundă la salut.
M-am adresat domnului de la primul birou de lângă uşă, dar, înainte să încep să explic motivul „deranjului“, mi-a spus: „Aveţi răbdare că sunt ocupat!“. Am aşteptat până ce a putut să-şi ridice ochii de pe monitor şi i-am explicat cum că am găsit în… Cui trebuie să mă adresez? La doamna de alături, de la biroul vecin, mi s-a răspuns. Norocul meu că doamna respectivă a auzit discuţia şi nu a mai trebuit să-i spun toată povestea. „Cartea de identitate o lăsaţi la mine, iar restul, treaba dumneavoastră, le duceţi la «Paşapoarte», eu nu am voie să pun mâna pe ele“. Nu am mai aşteptat alte lămuriri, am luat portmoneul buclucaş şi am plecat pe uşa pe care intrasem. Aveam un gust amar şi, ajuns în stradă, mă întrebam ce s-ar fi întâmplat cu actele dacă ajungeau pe mâna unei persoane care nu cunoaşte oraşul. Deşi toţi cei cu care vorbisem erau funcţionari care lucrau cu acte de identitate, persoane care mai de care mai „importante“, în blazarea lor nu realizau că eu, găsitorul, sunt un om de bună credinţă, care încearcă să vă ajute să recuperaţi documentele de identitate. A trebuit să bat pe la uşi, să explic fiecărui funcţionar unde am găsit documentele, când, ce căutam acolo, ce marcă de maşină am şi ce ştiu eu ce mai era important de povestit pentru a clarifica situaţia.
Doamnă Dincă, vă voi căuta şi vă voi da actele. Ce rost avea să las cartea de identitate la SCLEP, paşaportul la „Paşapoarte“, iar portmoneul la obiecte pierdute sau la alt compartiment, serviciu, departament, secţie, furturi din buzunare, din auto sau cine mai ştie unde?! Pentru recuperarea acestor documente, dumneavoastră ar trebui să vă deplasaţi la adresele de mai sus, să daţi declaraţii, să aduceţi adeverinţe, să anunţaţi pierderea în Monitorul Oficial, să plătiţi cine ştie ce taxe de timbru, de urgenţă sau de eliberare…
Cât despre solicitudinea bugetarilor…
Nota curentă: 5.0 din 16 voturi
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul comentariilor. Mesajele care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.
- de eugen:
o experienta asemanatoare am trait si eu , dar din postura celui care a pierdut portmoneul.dupa 2 zile acesta mi-a fost inapoiat dar cel care l-a gasit atrebuit sa faca cateva sacrificii (un drum la mine acasa unde nu m-a gasit , a dat cateva telefoane la firme de taxi la care nu lucram dar care ii sugerau sa le duca lor portmoneul etc)in portmoneu erau cateva milioane si multe acte : permis,ci,card,atest at taxi ,carti de vizita portofelul mi-a fost inapoiat integral si nu a fost de acord cu nici un fel de recompensa (numai dupa acte cat ar fi trebuit sa alerg!) multumesc si pe aceasta cale domnului care mi-a inapoiat portmoneul , si care mi-a demonstrat ca mai exista si altfel de romani decat cei care ne sunt aratati la tv zilnic am gasit si eu 300 de marci si 3 pasapoarte ale unor rusoaice pe care le dusesem la Calafat si le-am inapoiat, alta data am uitat portofelul in vestiar laservici cu 600 de dolari in el si l-am primit mai exista si romani cinstiti...si ei sunt multi - de Securistu`:Am trait si eu experienta ,,gasitorului"iar functionarii cu pricina m-au tratat de parca eu furasem actele.
- de paranoicul:oameni cinstiti sunt foarte multi, dar, din pacate nu fac parte din "meniul" ziaristilor actele de binefacere. Si eu am avut surpriza sa-mi gasesc acum citeva saptamini masina lovita in parcare si in parbriz era lasat numarul de telefon al celui care ma accidentase. Sincer, nu ma asteptam. Cit despre birocratie... toti astia de lucreaza la "stat" nu-s decit niste capuse... stiu doar sa ia banii nostri, ca noi suntem prostii care platesc o groaza de taxe si impozite idioate, si sa nu faca nimic. Problema este ca deja sunt prea multe "capuse" si ne sufoaca, asa ca... parerea mea e ca in curind o sa iasa iar oamenii in strada si de data asta nu cred ca o sa ne mai fure nimeni revolutia.
- de taz :mie mi se pare un pas inainte articolul asta, prin faptul ca face parte dintr-o alta categorie - Mail-uri primite la redactie... e un lucru bun. cat despre oamenii cinstiti, evident ca exista. numai pe Yeti nu l-a vazut nimeni pana acum... e mai greu sa fii cinstit cand ai gasit 300 de euro intr-un portmoneu, dar poti avea o mare satisfactie daca-i dai omului inapoi... s-ar putea ca vreodata sa pierzi si tu ceva... exact asa cum spuneau si cei care au scris mai sus...
- de Liana:Va multumesc mult DOMNULE pentru gestul ,rabdarea dumneavoastra si timpul pierdut.. Cautand-o si gasind-o pe Mama,inapoindu-i actele i-ati adus o raza de soare ...intr-un moment de tristete si disperare... In acel week-end ar fi trebuit sa fie cea mai fericita dintre Mame si Bunici... Un vis spulberat...)) VA MULTUMESC.
- de Bagareata:"Trateaza-i pe ceilalti asa cum ai vrea sa fii tratat tu"-cam asta este deviza OMULUI CINSTIT. El este de obicei cel care cunoaste truda cu care se obtine banul, ii da valoarea reala si nu se lasa tentat de sumele gasite oricat de mari, sau oricat de vezi ar fi ele. Mai mare pret pune pe cinstea si omenia sa. Doar oportunistii ii tin pentru ei. Dar mai devreme sau mai tarziu pierd si ei, insa inzecit. Este un fel de lege nescrisa a compensatiei.
