Costica - „utilajul“ de deszapezire manual al Slatinei

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Costica Stanescu zice ca va implini in ianuarie 19 ani, dar se plinge ca arata ca un om de 30 din cauza greutatilor vietii. El poate fi vazut prin Slatina umblind din magazin in magazin si rugindu-le pe vinzatoare sau pe patroni sa-l lase sa le duca gunoiul. De cind a inceput sa ninga, Costica s-a „reprofilat“ si ii roaga pe oameni sa-l lase sa le dea zapada la o parte de pe trotuar. Nu are ustensile necesare pentru aceasta activitate, dar nu-i problema, pentru ca intotdeauna se gaseste pe undeva vreo lopata pentru carat zapada si spart gheata. Si toate astea pentru ceva mincare, bani, haine...sau ce s-o gasi. Costica zice ca nu conteaza ce si cit i se da, numai sa-l ajute si pe el lumea cu ceva, dupa cit il lasa inima pe fiecare. El spune insa ca sint si multi patroni zgirciti, care il alunga, desi zapada sta morman in fata magazinelor lor.
S-a nascut in Potcoava, intr-o familie saraca. Mama lui a murit in urma cu doi ani, de tata zice ca nu prea mai stie mare lucru, iar restul familiei nu vrea sa auda de el, cu exceptia unei matusi la care doarme. In Slatina, Costica nu are unde sa stea si, atunci cind se intimpla sa mai piarda trenul, doarme prin gara. A stat la un moment dat intr-o garsoniera de nefamilisti a primariei, dar zice ca l-au dat afara cu mascatii pentru ca nu a platit chiria. „De unde sa platesc daca nu lucram nicaieri... Banii pe care ii cistig abia imi ajung de mincare“, explica tinarul.
Costica are insa visuri mari pentru viitor: „Vreau sa ma angajez si eu, sa nu faca lumea misto de mine. Vreau sa cistig bani sa-mi cumpar si eu niste pantofi, ca umblu cu astia rupti de-mi intra toata zapada in ei. Am vrut sa ma duc sa caut de lucru la Timisoara, da' nu l-am gasit pe baiatu' care trebuia. Vin aci la Slatina in fiecare dimineata cu trenu' si muncesc si eu pe unde pot. Nimeni nu vrea sa ma angajeze, ca n-am unde sa stau. As vrea sa ma ajute cineva si pe mine sa ajung in Spania, sa muncesc. Acolo poate as gasi ceva...“