Prefectul, între Legea cercetării şi „Legea bunului-plac“

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Graba cu care comisia de fond funciar din Dolj a împărţit pământurile staţiunilor de cercetare agricolă din jurul Craiovei se explică prin faptul că, în câteva zile, Legea cercetării agricole va fi promulgată de preşedinte şi va începe să producă efecte. Conform acestei legi, trecută prin Camera Deputaţilor sub numărul malefic 666, Staţiunea de la Şimnic ar trebui să aibă în administrare 2.547 ha de teren, din care 1.536,23 ha sunt necesare  activităţii de cercetare, iar 1.011,43 ha - multiplicării materialului biologic. Staţiunii i s-au luat în urmă cu patru ani, prin hotărâre de guvern, 150 ha, care s-au dat comisiei comunale de aplicare a legilor fondului funciar Şimnic, încă 565 ha, prin hotărâre a comisiei judeţene de fond funciar pentru reconstituirile de proprietate de la Şimnic şi alte 390 ha de aceeaşi comisie judeţeană, pentru comuna Gherceşti. Deci, în ultimii patru ani s-au luat 1.200 ha de teren.

Unde-i lege e şi tocmeală

Noua lege a cercetării agricole a confirmat cele scrise de noi de-a lungul vremii, şi anume faptul că retrocedarea terenurilor aflate în administrarea acestor staţiuni de cercetare nu trebuie făcută în dorul lelii, aşa cum s-a procedat în Dolj, căci, dincolo de incompetenţa unor jurişti ajunşi din greşeală funcţionari publici, există legi speciale, care reglementează proprietatea publică a statului român, pe care nu le-a abrogat nimeni. Legea care reglementează proprietatea publică este nr. 213/1998, pe care actualul prefect de Dolj, Silviu Dumitru, pe vremea când era director la DGFPS Dolj, a tot invocat-o atunci când se făcea că apără proprietatea publică a statului de mâna lungă a celebrului Adrian Mititelu. Pentru că, în ultimul timp, a trădat reacţii de marionetă cerând cu insistenţă să i se arate articolul de lege care-i interzice să distrugă cercetarea agricolă din Dolj numai pentru motivul că a văzut mai tot timpul pe terenuri capre păscând, îi sugerăm să citească Legea nr. 213/1998, care este în vigoare. La apariţia Legii cercetării agricole va trebui să citească atent şi articolul 31, alin. 3, care spune că „terenurile date în administrarea instituţiilor şi unităţilor de cercetare-dezvoltare de drept public sunt inalienabile, insesizabile, imprescriptibile şi nu pot fi scoase din proprietatea publică şi din administrarea unităţilor de cercetare-dezvoltare din agricultură şi silvicultură decât prin lege, exceptând terenurile prevăzute la art. 6, alin. 3“. Articolul 6, alin. 3, din aceeaşi lege, face referire la faptul că terenurile staţiunilor se pot retroceda doar la propunerea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice (ASAS): „Terenurile cu destinaţie agricolă retrocedate ASAS, conform prevederilor Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare, vor fi atribuite comasat de Agenţia Domeniilor Statului şi de comisiile judeţene de aplicare a legilor fondului funciar, din actualele terenuri administrate de institutele, centrele şi staţiunile de cercetare agricolă, la propunerea ASAS“.

Legi există, dar nu are cine le aplica!

Pentru că Staţiunea Şimnic este specializată în cercetare agricolă pe anumite soluri şi nu poate să-şi mute nici câmpurile experimentale şi nici loturile demonstrative în alte părţi ale judeţului şi pentru că legea aflată la promulgare îi dă dreptul la deţinerea a peste 2.500 ha de teren, a cerut instanţei de judecată să suspende aplicarea hotărârilor comisiei judeţene Dolj, prin care aproape 1.000 ha de teren i-au fost luate şi date comunelor Şimnic şi Gherceşti. Într-un caz similar, petrecut în judeţul Ilfov, unitatea păgubită,  Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Bovine Baloteşti, a avut câştig de cauză în instanţă şi a obţinut anularea hotărârilor comisiei judeţene, prin care i se luaseră aproximativ 660 ha de teren. Sentinţa a fost pronunţată de Tribunalul Bucureşti în august 2008. „Nu am înţeles niciodată de ce, de la un timp, reprezentanţii statului luptă cu toate puterile împotriva statului!“, a spus  Constantin Găvan, directorul Staţiunii de cercetare Şimnic, care aşteaptă decizia instanţei de judecată ca pe un semn divin. Motivarea sentinţei judecătoreşti care a dat dreptate Institutului din Baloteşti s-a bazat pe Legea nr. 213/1998, care stabileşte că trecerea unui bun aparţinând domeniului  public al statului în cel privat se poate face numai prin hotărâre de guvern, iar sancţiunea actelor juridice încheiate cu încălcarea acestor dispoziţii este nulitatea absolută, conform art. 11, alin. 2 din Legea nr. 213/1998. În altă ordine de idei, potrivit art. 10, alin. 2 din HG nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate, se reglementează paşii care trebuie urmaţi de comisiile ce nu mai au terenuri pentru reconstituire.
Procedura descrisă de hotărârea de guvern amintită nu a funcţionat atunci când a fost vorba în comisia judeţeană de fond funciar să se desfiinţeze Staţiunile Şimnic şi Banu Mărăcine. În nici un caz o comisie judeţeană nu are abilitatea legală de a trece o suprafaţă de teren din domeniul public în cel privat, aceasta fiind atribuită exclusiv guvernului. Trist este că tocmai înalţii sau mai puţin înalţii funcţionari ai statului numiţi de actualul guvern liberal nu iau în seamă legile date de cei care i-au numit!