Miile de hectare de teren aflate în intravilan sau pe cale să devină construibile atrag ca un magnet speculanţii de pământuri. În prezent, staţiunile au o situaţie incertă şi funcţionează la limita subzistenţei.
Deşi funcţionează la limita supravieţuirii, staţiunile de cercetare agricolă limitrofe Craiovei stau pe o avere colosală. Terenurile care aparţin acestor unităţi valorează în prezent cel puţin 1,6 miliarde de euro, indică primele calcule, efectuate după preţurile orientative indicate de agenţiile imobiliare pentru zonele respective. În jurul Craiovei există patru staţiuni care au deja o mare parte din terenuri în intravilan sau urmează să intre în perimetrul construibil al localităţii. Terenurile se află în custodia Academiei de Ştiinţe Agricole „Gheorghe Ionescu-Siseşti“, dar sunt administrate de staţiuni. Cele mai multe terenuri aparţin Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Şimnic – 2.459 de hectare şi Staţiunii Experimentale Banu Mărăcine – 1.096 de hectare. Urmează unităţile de la Işalniţa – 304 hectare şi Pomicola – 708 hectare. „Preţul terenurilor în zonă este orientativ. Acum, pe piaţă valorează dublu. Însă staţiunile nu au toate deschideri la stradă şi, mai ales, în acele zone nu există utilităţi“, a afirmat Teodor Popescu, director al agenţiei Dorcas. Dezvoltarea imobiliară a oraşului ar putea dubla preţul acestor pământuri.
Situaţie incertă
Trebuie spus însă că staţiunile se află în prezent într-o situaţie incertă. În primăvara lui 2007, a fost pusă din nou pe tapet problema Legii cercetării, care stabileşte ce pământuri vor rămâne în administrarea staţiunilor. Conform unuia dintre proiecte, 45 de unităţi din ţară urma să fie privatizate, printre acestea numărându-se cea de la Şimnic, care ar trebui să fie deposedată de circa 2.000 de hectare, şi cea de la Dăbuleni – unde urma să fie scoase la mezat aproape 3.000 de hectare. În total, 5.000 de hectare. De atunci însă nu s-a mai auzit nimic de acest proiect. Pe de altă parte, terenurile sunt vânate şi de administraţia locală, pentru împroprietăriri. Spre exemplu, la Şimnic primăria vrea 1.800 de hectare în acest scop. „Primăria vrea pământ pentru a-l pune la dispoziţia celor care vor să construiască. Aproape tot este în intravilan şi are deschidere la stradă“, a afirmat Constantin Găvan, directorul unităţii. Nici la Staţiunea Banu Mărăcine nu s-a mai auzit nimic de proiectul de lege privind cercetarea. „Legea trebuia promovată mai de mult, însă nu s-a întâmplat nimic. Trebuie să ştim cât teren păstrăm pentru cercetare, însă este şi greu să stabileşti acest lucru, din moment ce cercetarea trebuie şi implementată. Probabil că persoanele care au lucrat la proiect stau să se mai gândească“, a spus, la rândul său, Constantina Pisică, directoarea Staţiunii Experimentale Banu Mărăcine. Conducătorii de staţiuni spun că unităţile vor muri dacă le va fi luat pământul. Administraţia judeţeană vede terenurile acestor unităţi drept şansa să se achite de legile fondului funciar. Potrivit statisticilor Prefecturii Dolj, în judeţ există solicitări pentru 10.260 de hectare de teren care au fost trecute la despăgubiri din lipsă de pământ. La un moment dat, administraţia voia să promoveze o hotărâre de guvern pentru a împărţi terenurile unităţilor de cercetare, însă iniţiativa a rămas suspendată. „Nu s-a mai întâmplat nimic. Noi am cerut disponibilităţi de la mai multe ministere şi încă aşteptăm răspunsurile“, a afirmat Marian Mirea, consilier juridic în cadrul Prefecturii Dolj.
