Soluţionarea eficientă a problemelor în cuplu

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

A fost odată ca niciodată un dop. Era mic, mov. Era un dop de plastic, care aparÅ£inuse odată, pe vremuri, unei sticle foarte frumoase aduse de undeva din VeneÅ£ia. Sticla avea o inscripÅ£ie prin care luai la cunoÅŸtinţă faptul că originea ei nu era una obiÅŸnuită, era chiar prototipul primei sticle de plastic turnate vreodată de artizanii veneÅ£ieni, mari meÅŸteri ce continuau tradiÅ£ia vechilor ateliere unde se turna Sticlărie de Murano, încă de cel puÅ£in 400 de ani. Era un dop preÅ£ios, ÅŸi el îÅŸi cunoÅŸtea valoarea. Nu se mai ÅŸtie cum, după multe călătorii ÅŸi experienÅ£e după ce plutise pe mare, într-o bună zi ajunse undeva, pe un ţărm, lângă un butoi. Evident că ÅŸi butoiul avea povestea lui. Era un butoi special, în care odată conducătorul Å£inutului respectiv păstrase nobilul vin ce fusese băut chiar la nunta principelui acelui Å£inut cu sute de ani în urmă. Când s-au întâlnit, cei doi ÅŸi-au povestit istoria de viaţă ÅŸi ÅŸi-au dat seama cât de multe au în comun. Între ei s-a legat o prietenie trainică. Au trăit fericiÅ£i ca doi prieteni buni, până într-o zi, când a plouat torenÅ£ial, iar ploaia i-a umplut pe amândoi. Amândoi erau fericiÅ£i. Au început să vorbească despre cât de bine este să fii folositor ÅŸi ce minunat este să te simÅ£i plin, împlinit. În acel moment, când ei discutau despre lucrul acesta, o pereche a trecut pe acolo ÅŸi, adăpostindu-se de ploaie, cei doi au văzut lângă ei butoiul ÅŸi dopul pline ochi cu apă. ToÅ£i patru s-au salutat respectuos ÅŸi s-au împrietenit imediat. La un moment dat, ea l-a întrebat pe dop cum se simte când este plin cu apă, ÅŸi dopul i-a spus că este foarte fericit. Apoi l-a întrebat pe butoi acelaÅŸi lucru, iar butoiul i-a vorbit despre starea de bucurie. Atunci, cei doi, văzând cât de bine se simt ÅŸi butoiul, ÅŸi dopul, ÅŸi ce prieteni buni sunt, fără să stea pe gânduri, au luat dopul, l-au ridicat ÅŸi au golit apa acestuia în butoi, spunând: „Pentru că sunteÅ£i amândoi plini ÅŸi vă simÅ£iÅ£i atât de bine unul cu celălalt, ne-am gândit să punem laolaltă apa voastră ca să intensificăm sentimentul de prietenie ÅŸi de comuniune“. Dopul a fost primul care a reacÅ£ionat spunându-i butoiului: „Eu, în semn de iubire ÅŸi de apreciere, Å£i-am dat toată apa din mine, ca tu să fii fericit“, ÅŸi a mulÅ£umit celor doi că au avut această idee de a pune apa dopului în butoi. Butoiul însă rămăsese perplex ÅŸi, uitându-se la dop, îl întrebă: „Asta numeÅŸti tu iubire ÅŸi prietenie? După tot timpul petrecut împreună ÅŸi toate poveÅŸtile pe care Å£i le-am împărtăşit? Doar atât însemn eu pentru tine? Dop nerecunoscător! Acum îmi dau seama că nu meriÅ£i încrederea mea! Mi-am deschis sufletul ÅŸi Å£i-am povestit lucruri pe care nu le-am mai spus niciodată nimănui. Cum, după cele atâtea trăite împreună, tu vii ÅŸi pui o picătură de apă în apa pe care eu o conÅ£in ÅŸi îmi spui că asta este tot ce puteai să îmi dai?“. Dopul se uită nedumerit la prietenul lui ÅŸi îi spune: „Dragul meu prieten, eu Å£i-am dat toată apa mea, până la ultima picătură“. Butoiul se uită mirat la el ÅŸi, foarte trist ÅŸi dezamăgit în acelaÅŸi timp, îi spune dopului: „Dar ceea ce spui tu, că pentru tine înseamnă tot ceea ce puteai să îmi dai, pentru mine nu reprezintă decât o picătură care nu îmi împlineÅŸte nici măcar a mia parte din necesarul de care am nevoie ca să fiu plin de apă, ca să mă umplu, ca să fiu împlinit“. Amândoi erau triÅŸti, furioÅŸi ÅŸi dezamăgiÅ£i.
Cuplul privea cei doi prieteni, realizând de câte ori în viaţă se înÅ£eleseseră greÅŸit unul pe celălalt, neÅŸtiind că fiecare la un moment dat îi dăduse celuilalt tot ceea ce putea da, iar cel care primea nu înÅ£elesese ÅŸi nu apreciase cum se cuvine acest lucru. Privindu-i pe cei doi prieteni - dopul ÅŸi butoiul - cum stăteau supăraÅ£i unul pe celălalt, el le spuse: „ceea ce voi nu ÅŸtiÅ£i, dragi prieteni, este că amândoi aÅ£i fost plini, însă capacitatea ta, dragă butoiule, este de 10.000 de ori mai mare decât capacitatea dopului ÅŸi dopul este mult mai mic decât tine, butoiule. Dopul Å£i-a dat cu generozitate toată apa lui, însă tu nu ÅŸtiai că, deÅŸi amândoi eraÅ£i plini, capacitatea voastră de a fi umpluÅ£i este diferită. Noi am învăţat de la voi acum cât de important este să înÅ£elegem că uneori celălalt ne oferă tot ce are, iar dacă nouă nu ne este îndeajuns nu este vina celuilalt, ci este doar nevoia noastră, care poate fi mult mai mare decât capacitatea celuilalt de a dărui“.
Finalul acestei poveÅŸti poate fi diferit pentru fiecare cititor sau ascultător. PuteÅ£i alege chiar acum un conflict sau o stare de nemulÅ£umire pe care aÅ£i trăit-o într-o relaÅ£ie ÅŸi, aplicând această poveste, observaÅ£i dacă tot ceea ce aÅ£i trăit atunci ca ÅŸi emoÅ£ie se transformă ÅŸi poate este înÅ£eles în alt mod.
Ceea ce pare nu este întotdeauna ceea ce este.