(Ediţie din arhivă) Anul 15, nr. 4711. Marți, 09 Februarie 2010
RSS
-
Publicitate
-
Arhiva
Azi, femeile îndrăznesc să zică „nu“
Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail
Marimea textului: 
« Alte articole din categoria Cuplu si familie
Când muierea nu ieşea din vorba bărbatului
Cuplu si familie - Clara STĂNESCU(citeste alte articole de acelasi autor »)
Cu 15-20 de ani în urmă, o despărţire în lumea satului ar fi zguduit întreaga comunitate. Şansele ca o femeie să-şi lase bărbatul erau aproape nule. Bătută, alungată, nevasta aştepta să treacă furtuna şi se-ntorcea în ogradă, la omul cu care se pricopsise - din proprie vrere sau din cea a părinţilor - şi-şi vedea mai departe de orătănii şi de cratiţele din bucătărie.
„N-am avut trai bun cu el. Ehe, de câte ori nu m-a înjurat şi nu m-a bătut! Îmi dădea cu pumnii după cap - ete-aşa“, povesteşte tanti Lenuţa (numele nu sunt reale), văduvă acum de mulţi ani. Îşi pleacă anevoie capul, căci reumatismul şi bolile bătrâneţii i-au anchilozat trupul, încercând să rememoreze şi să imite poziţia chircită şi mişcarea înconvoiată pe care o adopta ca să-şi ferească faţa de lovituri. Când se-mbăta - de câteva ori pe săptămână - nu trebuia să-i stea în cale. Deşi, nu era bine nici aşa. Pe unde umbla? Stătea pe la poartă toată ziua, gură-cască, sau prin vecini şi nimic nu făcea. Să-i aducă ciorba! Sau n-a făcut? Circul depăşea adesea graniţele curţii. Lumea „de pe linie“ se obişnuise. Femeile o-ntrebaseră la-nceput de ce nu-l lasă, de ce nu pleacă, să ia copiii şi să se ducă la maică-sa. Da' ziceau şi ele aşa, în virtutea inerţiei şi a libertăţii de a zice ceva, mai ales că nu ele urma să facă pasul. Dar unde se mai pomenise ca femeia să-şi lase bărbatul şi să plece? Era ruşine mare, nici părintele nu era de acord, că ce Dumnezeu a făcut tot el să desfacă, zicea, şi-apoi unde să meargă cu doi copii? Să fie de batjocora satului şi când or merge la „şicoală să se râdă ceilalţi copii de ei“? Mai bine, tanti Lenuţa a rămas cuminte acasă. Cu bătaia se obişnuise, era săptămânală. O aştepta, ca şi pe leafă, cu regularitate. Vorbele grele şi ocara nu le mai lua în seamă de mult. Ar fi făcut la fel şi cu şmotruiala, dacă n-ar fi rămas zile întregi cu ochii umflaţi şi cu vânătăi pe corp. O dată, a avut şi coastele rupte. De vecini, nu-şi mai făcea griji: aproape fiecare femeie din cele zece case din apropiere fusese bătută de bărbat. Una singură divorţase. De fapt, plecase bărbatul.
După cifrele înregistrate de Institutul de Statistică, în Dolj, spre exemplu, numărul divorţurilor anuale a crescut după 1990, depăşind unu la sută, însă, după 2000, procentele au coborât sub această cifră. Cu toate acestea, femeile au mai prins curaj. Multe ameninţă cu plecarea şi câteva chiar au curaj să ia hotărârea definitivă. Dacă n-au unde să se ducă, însă, sau dacă n-au curaj s-o ia de la capăt, singure, se-ntorc, sperând că şi-au băgat bărbaţii în sperieţi şi că traiul rău a luat sfârşit. Aproape niciodată, însă, nu se-ntâmplă aşa.
Aniţa are aproape 60 de ani şi două fete mari. Măritate, cu copii amândouă. Bărbatul muncea la cooperativă şi, după '90, pe unde apuca. „Dăduse în patima băuturii în ultima vreme. Adică de vreo 10-15 ani încoace. Se ducea şi bea la bufet, pe datorie. Când lua leafa, nici nu venea cu ea acasă. Păi, ce, mai rămânea vreun franc? Îi dădea pe toţi şi o lua de la capăt“, povesteşte femeia. Nu prea-i place să vorbească despre trecut. Părul i-a încărunţit demult, încet, încet. A-nceput când s-a pomenit prima oară îmbrâncită şi cu o palmă după ceafă. „Cică aveam gura mare. De parcă eu ar fi trebuit să-l bat de câte ori nu-mi convenea ce făcea“, vorbeşte încet, mai mult pentru sine. Cu timpul, lucrurile s-au înrăutăţit. Bărbatul ajungea acasă şi se punea cu pumnii şi cu picioarele pe ea. „Nimic nu-i era pe plac. Dacă vorbeam, că de ce vorbesc, dacă tăceam, că ce-am de tac, ce, nu-l bag în seamă? El nu reprezintă nimic? Nici nu mai ştiam cum să fac. Cu lumea cealaltă nu se lua la harţă. Doar cu mine avea ce-avea“. Într-o zi, Aniţa şi-a luat inima-n dinţi şi a plecat de acasă fără să-l anunţe. Îl ameninţase ea până atunci: „Mă, plec şi te las, şi o să te mănânce câinii că tu nici o pâine nu ştii să-ţi faci“. Dar niciodată nu trecuse la fapte. El s-a dus la una dintre fete, că era mai aproape. A stat vreo câteva săptămâni. Pe urmă s-a întors. S-a tot dus după ea. A crezut că o să se schimbe dacă-i ajunge cuţitul la os. Şi o vreme - cam o lună - aşa a fost. Pe urmă, a început iar să bea. Şi când se-mbăta, o bătea. A plecat iar. S-a întors peste un anotimp, când se făcuse primăvară. Îşi lăsase toată viaţa acasă. Răzoarele ei, păsările, pământul. Şi se dusese pe capul copiilor. Nu era drept. Să fi plecat el.... Aşa că s-a întors. Nu mai gătea, nu mai avea grijă de el. Dar nici aşa n-a mers şi peste câteva luni a plecat de tot.
Noroc, până la soroc
Stau toate trei pe aceeaşi „linie“. Petruţei îi mai lipsesc puţini până la 50. Mai bine de jumătate din anii aceştia a stat măritată. I-a fost bine. Au muncit amândoi, zi-lumină, să iasă din sărăcie şi să-şi facă de toate. El era harnic - femeile de pe uliţa unde stătea atunci o invidiau: „Ai avut noroc, fato, nu bea, nu te bate, e om gospodar şi vrednic. Să-i pupi tălpile lu' Dumnezău că a fost de partea ta“. Şi aşa era. Până într-o zi, când... a dat-o norocu' afară din casă. „Nu ne mai înţelegeam. Ne certam din orice. Eu cred că era şi altă femeie la mijloc...“. După câţiva ani, şi-a luat câteva haine, o parte din mobilă şi a plecat la părinţi. „Am lăsat şi ruşine, şi tot. Decât să mănânc pelin cu el, mai bine mă duc la mama. Şi asta le spun şi fetelor mele: căscaţi ochii şi vedeţi pe cine luaţi! Iar dacă n-oţi alege bine să nu staţi, mamă. Că o viaţă aveţi şi decât un trai amar mai bine vă-ntoarceţi de unde-aţi plecat!“.
Într-adevăr, „la noi, muierea pupa mâna bărbatului (...) până mai adineaori“.
„N-am avut trai bun cu el. Ehe, de câte ori nu m-a înjurat şi nu m-a bătut! Îmi dădea cu pumnii după cap - ete-aşa“, povesteşte tanti Lenuţa (numele nu sunt reale), văduvă acum de mulţi ani. Îşi pleacă anevoie capul, căci reumatismul şi bolile bătrâneţii i-au anchilozat trupul, încercând să rememoreze şi să imite poziţia chircită şi mişcarea înconvoiată pe care o adopta ca să-şi ferească faţa de lovituri. Când se-mbăta - de câteva ori pe săptămână - nu trebuia să-i stea în cale. Deşi, nu era bine nici aşa. Pe unde umbla? Stătea pe la poartă toată ziua, gură-cască, sau prin vecini şi nimic nu făcea. Să-i aducă ciorba! Sau n-a făcut? Circul depăşea adesea graniţele curţii. Lumea „de pe linie“ se obişnuise. Femeile o-ntrebaseră la-nceput de ce nu-l lasă, de ce nu pleacă, să ia copiii şi să se ducă la maică-sa. Da' ziceau şi ele aşa, în virtutea inerţiei şi a libertăţii de a zice ceva, mai ales că nu ele urma să facă pasul. Dar unde se mai pomenise ca femeia să-şi lase bărbatul şi să plece? Era ruşine mare, nici părintele nu era de acord, că ce Dumnezeu a făcut tot el să desfacă, zicea, şi-apoi unde să meargă cu doi copii? Să fie de batjocora satului şi când or merge la „şicoală să se râdă ceilalţi copii de ei“? Mai bine, tanti Lenuţa a rămas cuminte acasă. Cu bătaia se obişnuise, era săptămânală. O aştepta, ca şi pe leafă, cu regularitate. Vorbele grele şi ocara nu le mai lua în seamă de mult. Ar fi făcut la fel şi cu şmotruiala, dacă n-ar fi rămas zile întregi cu ochii umflaţi şi cu vânătăi pe corp. O dată, a avut şi coastele rupte. De vecini, nu-şi mai făcea griji: aproape fiecare femeie din cele zece case din apropiere fusese bătută de bărbat. Una singură divorţase. De fapt, plecase bărbatul.
După cifrele înregistrate de Institutul de Statistică, în Dolj, spre exemplu, numărul divorţurilor anuale a crescut după 1990, depăşind unu la sută, însă, după 2000, procentele au coborât sub această cifră. Cu toate acestea, femeile au mai prins curaj. Multe ameninţă cu plecarea şi câteva chiar au curaj să ia hotărârea definitivă. Dacă n-au unde să se ducă, însă, sau dacă n-au curaj s-o ia de la capăt, singure, se-ntorc, sperând că şi-au băgat bărbaţii în sperieţi şi că traiul rău a luat sfârşit. Aproape niciodată, însă, nu se-ntâmplă aşa.
Aniţa are aproape 60 de ani şi două fete mari. Măritate, cu copii amândouă. Bărbatul muncea la cooperativă şi, după '90, pe unde apuca. „Dăduse în patima băuturii în ultima vreme. Adică de vreo 10-15 ani încoace. Se ducea şi bea la bufet, pe datorie. Când lua leafa, nici nu venea cu ea acasă. Păi, ce, mai rămânea vreun franc? Îi dădea pe toţi şi o lua de la capăt“, povesteşte femeia. Nu prea-i place să vorbească despre trecut. Părul i-a încărunţit demult, încet, încet. A-nceput când s-a pomenit prima oară îmbrâncită şi cu o palmă după ceafă. „Cică aveam gura mare. De parcă eu ar fi trebuit să-l bat de câte ori nu-mi convenea ce făcea“, vorbeşte încet, mai mult pentru sine. Cu timpul, lucrurile s-au înrăutăţit. Bărbatul ajungea acasă şi se punea cu pumnii şi cu picioarele pe ea. „Nimic nu-i era pe plac. Dacă vorbeam, că de ce vorbesc, dacă tăceam, că ce-am de tac, ce, nu-l bag în seamă? El nu reprezintă nimic? Nici nu mai ştiam cum să fac. Cu lumea cealaltă nu se lua la harţă. Doar cu mine avea ce-avea“. Într-o zi, Aniţa şi-a luat inima-n dinţi şi a plecat de acasă fără să-l anunţe. Îl ameninţase ea până atunci: „Mă, plec şi te las, şi o să te mănânce câinii că tu nici o pâine nu ştii să-ţi faci“. Dar niciodată nu trecuse la fapte. El s-a dus la una dintre fete, că era mai aproape. A stat vreo câteva săptămâni. Pe urmă s-a întors. S-a tot dus după ea. A crezut că o să se schimbe dacă-i ajunge cuţitul la os. Şi o vreme - cam o lună - aşa a fost. Pe urmă, a început iar să bea. Şi când se-mbăta, o bătea. A plecat iar. S-a întors peste un anotimp, când se făcuse primăvară. Îşi lăsase toată viaţa acasă. Răzoarele ei, păsările, pământul. Şi se dusese pe capul copiilor. Nu era drept. Să fi plecat el.... Aşa că s-a întors. Nu mai gătea, nu mai avea grijă de el. Dar nici aşa n-a mers şi peste câteva luni a plecat de tot.
Noroc, până la soroc
Stau toate trei pe aceeaşi „linie“. Petruţei îi mai lipsesc puţini până la 50. Mai bine de jumătate din anii aceştia a stat măritată. I-a fost bine. Au muncit amândoi, zi-lumină, să iasă din sărăcie şi să-şi facă de toate. El era harnic - femeile de pe uliţa unde stătea atunci o invidiau: „Ai avut noroc, fato, nu bea, nu te bate, e om gospodar şi vrednic. Să-i pupi tălpile lu' Dumnezău că a fost de partea ta“. Şi aşa era. Până într-o zi, când... a dat-o norocu' afară din casă. „Nu ne mai înţelegeam. Ne certam din orice. Eu cred că era şi altă femeie la mijloc...“. După câţiva ani, şi-a luat câteva haine, o parte din mobilă şi a plecat la părinţi. „Am lăsat şi ruşine, şi tot. Decât să mănânc pelin cu el, mai bine mă duc la mama. Şi asta le spun şi fetelor mele: căscaţi ochii şi vedeţi pe cine luaţi! Iar dacă n-oţi alege bine să nu staţi, mamă. Că o viaţă aveţi şi decât un trai amar mai bine vă-ntoarceţi de unde-aţi plecat!“.
Într-adevăr, „la noi, muierea pupa mâna bărbatului (...) până mai adineaori“.
Articole proaspete scrise de tineri, pentru tineri. Tu ai citit Jiunimea? »
Notează articolul.
Nota curentă: 4.6 din 14 voturi
Nota curentă: 4.6 din 14 voturi
Comentarii
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul textelor de mai jos. Comentariile care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.
- de dan:
cat produce barbatul bani, e bine , dupa aia gasiti motive , v-ati smecherit ! - de ioooo:ba dane o vb veche daca dragoste nu e nimik nu e te ia de interes interes ai ,ce pana mea mai vrei apare altceva mai bun tzapa ta ,sa vb de dragoste cand n-ai ce manca acas e o prostie ,pe mine nu genu asta me deranjeaza ,astea se descurca da cand vezi bagaboantele cum trag la p...a ca sa sara din pejou de la taticu in mertzan atunci fac spume ,dar deh curva e curva si la a 7-ea reincarnare :))
- de mutu:dragostea tine putin si femeia oricat de trist ar suna, fiind o fiinta fara pic de logica si ratiune in ceea ce priveste relatia cu un barbat si-o ia inevitabil in cap! in afara de alcoolisti, nebuni si in general oameni de 2 lei cu care n-ar trebui sa te mariti in primu rand, niciun barbat sanatos la cap nu isi bate nevasta decat in cazuri extreme si daca sunteti barbati le stiti cu totii. sunt momentele alea cand nu te poti intelege cu ea pur si simplu, momentele alea cand e tsafnoasa, spune numai prostii, incerci s-o calmezi si mai rau face, incerci sa o ignori si e si mai rau incerci sa ii explici si nu vrea sa priceapa!:) ...ce sa zic...bafta aluia care poate s-o bata, eu nu pot chiar daca JUR ca merita calcata pe cap! P.S. nu vb de o persoana anume ci la general:)
- de RRomanul patriHHotz:Fetelor, va dau un pont. Maritati-va in USA sau Canada sau eventual emigrati daca sunteti maritate. Va puteti pocni sotul in cap (cand nu este atent sau cand doarme) cu tigaia, bata de baseball, matura sau ce va vine la indemana; apoi imediat sunati la 911 (serviciul de urgenta) si anuntati ca barbatul va bate; vor veni caralii imediat si fara sa mai stea la tocmeala il vor incalta pe barbatul victima plin de sange si cu capul spart si il vor duce la bulau via spital. Daca veti avea remuscari puteti merge la politie si va puteti lua barbatul acasa; baieti aveti grija sa-i multumiti pentru gest ca altfel iar o patiti mai repede decat ar trebui. Toarashe Matrics, nu te bucura ca nu eu am patit-o dar stiu cazuri. Si inca ceva. Aici exista o zicala pentru baieti: este mai ieftin s-o tii decat s-o lasi. Adica mai bine cu capul spart decat sa-i platesti pensie de intretinere pentru ea (spousal support) plus pentru copii (child support); ar mai fi totusi o solutie, nu te mai duci la servici ca nu te poate obliga nimeni sa muncesti si atunci va fi vai de capul ei (ca de-al tau oricum este). Iar guvernul tembel care incurajeaza o astfel de situatie va trebuie sa plateasca. Deci nu este bine nici in Romania unde barbatul isi bate nevasta dar nici in America unde este invers.
- de :):femeia e ac un copil razgaiat.trebuie sa-l educi si sa-l tii sub control,practic mai complicat daca nu esti atent.
- de Radical:Dl. RRomanul patriHHotz, stiti ce nu pricep eu ? De ce aceasta discriminare ? De ce barbatul trebuie sa plateasca pensie alimentara ? Pentru simplul fapt ca are venituri mai mari sau pentru ca doar el are venituri ? Spre exemplu nevasta-mea castiga mai bine decat mine :))) Ar trebui ca si femeia sa plateasca in cazul unui divort. NU cred eu ca numai barbatii sunt de vina ...
- de TEPES VODA:IN FATA DIVINITATI ,barbatu si femeia sunt doi pacatosi.
- de EHEEE:CIND CINTA GAINA IN FAMILIE SE NUMESTE MATRIARHART - E SEMN RAU DE PAGUBA SERIOASA . MULTI BARBATI VOR PREFERA SINGURATATEA IAR ELE VOR TRAI IN DEZMAT SI DESTRABALARE MASCATA SAU PE FATA FIIND SCLAVELE BANULUI - LUXULUI SI PODOABELOR PRETIOASE . VEZI NOUL TESTAMENT .
- de g:LA DREPT VORBIND FEMEIA SI BARBATUL SUNT EGALI SI IN FATA LUI DUMNEZEU SI IN FATA LEGII...EU DE LA TATA STIU UNA SI BUNA ...CASA E A MEA USA E A TA.... ASTA A FOST PRIMA LUI GRIJA DUPA CE I S-A NASCUT FATA ...SA-I DEA O CASA A EI....CHIAR DACA NU STA IN EA , CI IN CEA DATA DE SOCRII SOTULUI ...O ALTA INVATATURA... DUPA PRIMA PALMA VINE SI URMATOAREA....ASA CA NU TREBUIE S-O ASTEPTI S PE A DOUA.... SINGURII CARE ITI SUNT CU ADEVARAT APROPIATI SUNT PARINTII...EI ITI VOR NUMAI BINELE, NICIODATA RAUL....LA PRIMUL NECAZ PUI MANA PE TELEFON SI II SUNI....DE FAPT VORBIM DE BATAI SI BETII...ASTA FAC DOAR ACEI BAIETI CARE AU VAZUT SI LA FAMILIILE LOR DE ORIGINE ASA CEVA.....IAR FEMEIA DACA E PE PICIOARELE EI CU SERVICIU , CASA , REALIZATA SI INDEPENDENTA FINANCIAR NU ARE VOIE SA SE LASE UMILITA......SI PRIMA DATA SA-SI FACA O SITUATIE(FACULTATE, SERVICIU) SI APOI SA SE MARITE CA ARE ATUNCI DESTULA MATURITATE SA STIE CE ALEGE
- de sulea:Pentru Radical, exista cazuri in care si femeia plateste pensie alimentara, depinde cum decide instanta. In cazul tau, daca vrei, in cazul in care divortezi si castigi copilul, sigur sotia ta iti va plati pensie alimentara, indiferent daca are un venit mai mare sau mai mic decat al tau. Ceea ce nu inteleg eu este de ce instantele atribuie mereu copiii mamelor, chiar daca acestea de multe ori nu au un comportament corespunzator sau au venituri mai mici? De ce aceasta discriminare? De ce noi barbatii ne castigam atat de greu copii in instanta? Exista o idee preconceputa si in aceste situatii sau legea prevede astfel?
- de bibi:barbatii sunt ca animalele.In general e bine sa te feresti de ei.
- de bibi:si inca un lucru, femeile de multe ori se complac in situatia in care se afla asa ca in mare parte este vina lor.Cel mai bine este ca femeia sa fie independenta si sa nu depinda cu absolut nimic de barbat.Toate femeile spun ca sunt egale cu barbatii dar din nefericire foarte putine si demonstreaza acest lucru.
- de mari:unde scrie ca barbatul are dreputul sa-si bata nevasta ? nu inteleg ori o iubesti ?ori o bati ? cum mai poti face dragoste dupa ce o bati ? ea mai poate sa ofere ce iti doresti . spun eu nu totul se darama incet incet . barbatii au voie sa faca ce vor iar femeia trebuie sa taca . DE CE ?
- de M C:concluzia este simpla -TOTI BARBATII SUNT PORCI-
- de laur:Eu decat s-o bat pe-a mea, mai bine ma duc la bagaboante, ca ma calmez si-mi trece supararea. A mea dupa ce-a nasut nu mai vrea sa faca sex, ba ca ne vede al de sus, ba ca azi e cu probl, si cum sa nu-ti vina dracii pe femeie?
- de Solutia e emanciparea barbatilor retrograzi:Tocmai din astfel de motive este de neacceptat FEMINISMUL, fiindca asa-zisa emancipare a femeii nu rezolva situatia. Solutia este emanciparea in egala masura a barbatilor cu asemenea apucaturi. De legi nu mai vorbesc, fiindca exista un cadru legislativ in acest sens, violenta in cuplu e pedepsita. Feminismul este o practica inutila in aceste situatii si nu numai, eu personal sunt pentru UMANISM (omul in centrul preocuparilor) sau ILUMINISM (miscare de iluminare, emancipare a maselor, nu doar a femeilor). Orice, dar numai feminism nu.
- de Sau altfel spus:Umanismul sau iluminsmul, ambele in sensurile lor extinse, nu obliga femeile sa taca atunci cand o incaseaza. Nu vad rostul feminismului, sincer vorbind. In spatele asa zisei miscari de emancipare a femeii se ascund tendinte hegemonice (obtinere a puterii in societate) de cea mai joasa speta.
- de RRomanul patriHHotz:Domnul Radical, daca barbatul a avut venituri mici sau nu a lucrat atunci ea plateste pensie de intretinere barbatului. Dar astfel de cazuri sunt foarte rare. Exista baieti destepti care vaneaza femei cu serviciu bun; la sfarsit se da totul in doua plus ca baiatul primeste procent din salariul ei chiar daca copii raman la ea; dar repet, astfel de cazuri sunt rare. De regula este invers; daca barbatul reuseste sa obtina custodia copiilor el tot trebuie sa ii plateasca ei pensie de intretinere dupa ce deja i-a dat jumatate din ceea ce au avut. Sansele unui barbat sa obtina custodia sunt minime chiar daca ea face trotuarul, bea sau se drogheaza. Regula este ca cine n-are servici are timp de copii plus ca mama este mai importanta decat tatal iar cine are servici trebuie sa plateasca. Toate aceste legi aberante sunt facute de politcieni tembeli in goana dupa voturile femeilor. Mult trambitata egalitate intre femeie si barbat nu exista nici in Romania dar nici in America. iar cine se ghideaza dupa principiul ca "toate femeile sunt curve" sau "toti barbatii sunt porci" ar trebui sa ramana singur ca sa nu-i mai incurce pe altii.
- de gypsy :Prostii barbatul si femeia sant egali dar ca o relatie sa mearga trebuie sa se bazeze pe respect reciproc Unde este respect apar si celelalte dragoste ,afectivitate si toate cele.
- de ..:depinde ce intelegi tu prin curve..eu zic ca toate sunt.
- de pentru ..., nr.20:Pai daca toate femeile sunt curve, da-mi si mie adresa mamei tale.
- de pt 21..:daca nu ma crezi,da-mi adresa mamei tale sau pe cine mai cunosti tu si crezi ca nu e,ca sa-ti demonstrez.
- de RRomanul patriHHotz:M-am referit la egalitatea vazuta dpdv al legii. Altfel barbatul si femeia trebuie sa fie complementari; o egalitate absoluta este imposibila din cauza unor structuri fizice si psihice diferite. Pentru #20: dupa opinia mea curva este femeia sau barbatul care face orice ce este injositor pentru bani sau alte avantaje materiale. Probabil persoana de mai sus care a zis ca "toti barbatii sunt porci" a vrut sa spuna ca ei vor numai sex de la o femeie si nimc altceva.
- de oltean:Extraordinar... nu ma socheaza atat de tare cazurile prezentate de articol considerand ca oamenii acestia nu au avut acces la suficienta educatie si instruire, oameni de la tara... cat ma inspaimanta comentariile, in marea lor majoritate... Voi si ganditi cand scrieti?!?
- de SOLDATUL:DA, CA UN REZUMAT AL COMENTARIILOR, BARBATII (ANIMALE, PORCII ) BAT FEMEILE (CURVE) DIN LIPSA DE EDUCATIE A UNORA DAR SI A CELORLALTI NU? ANSA LEGEA ROMANEASCA FAVORIZEAZA "BOXUL " AN FAMILIE, UNDE DACA FEMEIA FACE O O PLANGERE LA POLITIE , ACESTIA SPUN DIVORTEAZA DACA NU-TI CONVINE, DUPA CARE POLITISTUL SE ANTALNESTE CU AGRESORUL LA O BERE SI "AI ATRAGE ATENTIA" CU O MUSTRARE VERBALA. SI ISTORIA SE REPETA.....PENTRU CA ASTA E ROMANIA!
- de ..:ele intotdeauna aleg dupa avantaje si pot lasa pt altu cu mai multe avantaje,deci is curve toate,nu fac alegeri ca noi.
- de De vina e cuplul:Acolo unde exista violenta in cuplu, sunt de vina amandoi, nu doar unul dintre ei. Clar si fara dubii. Daca tot e sa plecam in trecut, intelepciunea populara nu se dezminte. Legal, e vinovat agresorul, aici lucrurile sunt clare, exista legislatie nu mai avem ce comenta. Moralmente are si victima partea ei de vina, poate chiar foarte mare in escaladarea conflictului.
- de zuuuu:in tara lui Papura Voda , totul este posibil :))
