Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

„Messul“ (messenger), Facebook, Myspace, mii de saituri (prefer această  formă incorectă ortografic, acum) de întâlniri, saituri cu femei, saituri pentru bărbaţi, saituri pentru swingeri, saituri pentru aventuri, saituri pentru orice. Toate vând acelaşi produs. Toate au la bază acelaşi mecanism psihologic de activare. Este vechi de când lumea. Se numeşte activarea speranţei. Are drept scop obţinerea fericirii. Sunt accesate, există miliarde de utilizatori care caută. Există miliarde de oameni care caută. Petrec ore în şir căutând... IUBIREA. Caută satisfacţia, caută rezolvarea, caută soluţia, caută evadarea şi, psihologic, este normal să fie aşa. Ne naştem având înscrisă genetic speranţa. Nu este nimic rău în asta. Căutarea face parte din evoluţia noastră ca specie, este motorul progresului nostru ca fiinţe umane. Dacă admitem că există o realitate virtuală, din perspectiva relaţiilor, aceasta nu poate concura niciodată cu realitatea, ca să zic aşa, obiectivă. Realitatea virtuală se adresează imaginaţiei noastre. Acolo noi suntem stăpânii absoluţi ai acestui domeniu. Realitatea obiectivă se adresează vieţii din afara noastră. Acolo există însă condiţionări. Ce alegem atunci?
Internetul ne oferă o sursă inepuizabilă de alegeri. Acolo putem fi oricine, putem fi orice. E ca şi cum am intra într-o garderobă a Universului şi ne-am alege orice costum am vrea, ne putem schimba identitatea, rolul social, chiar sexul dacă vrem, şi, sub protecţia măştilor, a numelor alese (nick-urile), putem spune ceea ce în viaţa reală nu am îndrăzni. Putem da curs fanteziilor sexuale pe care în viaţa reală poate nu le-am trăit niciodată. Spaţiul virtual al posibilităţilor este uriaş. Pe acest domeniu virtual al construirii relaţiilor de cuplu şi care este inepuizabil, imposibil de controlat, intrăm cu conştiinţa nudă, dezbrăcată de norme sociale, ascunşi sub personalităţi create din dorinţe niciodată mărturisite.
Apare atunci o întrebare pertinentă: Cât de adevărate sunt aceste relaţii? Sunt ele sursă de împlinire sau dezamăgire atunci când sunt aduse în viaţa reală? Uneori, cât ţine magia oricărui început şi mantia visului construit în lumea virtuală acoperă realitatea obiectivă, totul este bine. Alteori, dezamăgirea vine de la prima întâlnire în afara internetului. Companiile de transport câştigă bani frumoşi din visele cuplurilor formate în realitatea virtuală! Oricum, alegerile sunt extrem de dificil de făcut pentru că sunt lipsite de impactul cu realitatea trăirii efective, a comunicării efective, de limbajul nonverbal, de gesturi, de mimică, de tot arsenalul celorlalte simţuri, de contactul tactil, de implicarea într-un cadru real, cu personaje reale, familie, prieteni etc., toate astea fiind construite ca fiind ideale în imaginaţia cuplului virtual.
Cadrul în care se desfăşoară relaţia fiind unul imaginar, el corespunde nevoilor celor doi şi nici pe departe nu surprinde complexitatea şi imprevizibilul realităţii. De aceea, uneori, impactul cu realitatea este devastator şi modul în care apare dezamăgirea şi prăbuşirea speranţelor, cât şi perioada de refacere sunt mult mai dureroase, mai amplificate pentru că în imaginaţie s-a construit o întreagă viaţă, care este demolată la acest impact cutremurător, devastator pentru sufletul celor implicaţi!
Uneori însă prinzi şi jack-pot-ul şi te alegi cu relaţia visată. Ar fi interesantă o dezbatere pe un forum referitor la această temă. Alteori, relaţiile de cuplu pe internet funcţionează ca un mecanism de apărare, ca un refugiu din banalitatea şi monotonia unei căsnicii. Evident că din perspectiva psihologilor vorbim despre o formă de trădare a partenerului de cuplu. Chiar dacă nu sunt aduse în planul realităţii obiective, ele ocupă timpul real şi spaţiul din sufletul celui implicat într-o astfel de relaţie de cuplu virtuală în defavoarea persoanei din cuplul aflate în cealaltă realitate. Cea obiectivă...
Însă, există şi o parte bună a acestor relaţii virtuale. Atunci când sunt ţinute strict în spaţiul virtual, pot anima şi aduce un pic de pasiune în viaţa celui implicat într-o astfel de relaţie, iar această condimentare virtuală a existenţei poate ajunge să întreţină, într-un mod destul de fragil totuşi, relaţia de cuplu din afară. Însă, această atelă adusă relaţiei este departe de adevăr, de valorile la care am visat la începuturi. Oricum, există destule relaţii de cuplu care sunt „ajustate“ cu o relaţie virtuală, care are drept scop o tăcută şi secretă întreţinere a focului la care să existe mai călduţ sau mai iute relaţia de cuplu dintr-o căsnicie. Important este să menţinem o atenţie trează şi o vigilenţă activă de câte ori alegem cum să ne petrecem zilele. Dacă potenţialul creării unor noi relaţii pe internet este infinit, zilele vieţii noastre, NU! Vă urez să aveţi inteligenţa de a alege ce este mai bine pentru ceea ce contează în viaţa dumneavoastră!