(Ediţie din arhivă) Anul 14, nr. 4598. Marți, 13 Octombrie 2009
RSS
-
Publicitate
-
Arhiva
« Alte articole din categoria Cuplu si familie
De la femeie se face viaţa bună-n casă
Cuplu si familie - Clara STĂNESCU(citeste alte articole de acelasi autor »)
Singură, cu amintirea omului drag
Versiunea pentru tiparire
Marimea textului: 
I-a promis că în casa lor nu vor exista ţipete şi bătaie. Vreme de 39 de ani, s-au ţinut de cuvânt, s-au respectat şi s-au iubit. Nu e zi de când a rămas singură în care Anastasia să nu-şi aducă aminte de Florică al ei.
„Eu vreau să ne fie bine, să nu ne despartă decât moartea, îi spuneam atunci. Şi aşa a fost. Omul meu, când i s-a făcut lui rău, nu mi-a spus nimic. Vedeam că nu-i e bine, da' zicea că n-are nimic. Dormeam amândoi şi mă trezeam uneori, în miez de noapte, că nu e lângă mine, nu-l simţeam în aşternut. Mă ridicam să văd ce e cu el. Stătea pe scaun, cu capul pe masă. «Mi-e rău în capul pieptului». Am ştiut că n-o să fie bine. Ce rău a fost când ne-am despărţit! Dar aşa e când iubeşti, că dacă n-ai simţi nimic...!“, spune femeia cu părul ca zăpada, netezind cu un gest repetat faţa de masă, cu gândul departe, întors în timp.
Poartă un capod albastru închis ce contrastează puternic cu părul alb, un pic ondulat. Are 85 de ani. Pe masă se odihneşte cuminte o pereche de ochelari. Au trecut aproape 13 ani de când a rămas fără Florică. De fapt, pe bărbatul cu care a stat 39 de ani îl chema Ilarion, dar nimeni nu-i zicea astfel. „Stai singur de muţeşti, nu mai ai cu cine schimba o vorbă“. Copiii - fata şi ginerele - o sună zilnic, uneori şi de două, trei ori, şi trec pe la ea cât de des pot. Dar tot îi e urât. Îi lipseşte să-l vadă dimineaţa cum vine cu sacoşele încărcate de la piaţă. Îi e dor să-i mai simtă mâna pe umăr, să-i audă glasul când îi spune „gâză“. „Cum nu te-am cunoscut eu, fata mea, mai demult? Să nu fi pierdut atâta vreme“, o-ntreba adesea după ce se căsătoriseră. „Când îl auzeam cum preţuieşte femeia... Spunea: «Sunt proşti bărbaţii care nu ştiu ce valoare are. Ea e gospodină, ea aduce copii pe lume şi face omenirea să meargă mai departe». Împărţeam şi binele, şi răul, cum se zice în biserică. Aşa am fost eu cu el“, îşi aminteşte şi ochii-i strălucesc de drag.
Fără certuri, fără bătăi
Era o vreme în care valorile se stabileau altfel, iar familia însemna mai mult decât un act mâzgălit de doi oameni pe care să-l renege, la numai câteva luni sau ani după. Era o uniune pe termen lung, erau speranţe, eforturi comune. Să intri-n rândul lumii nu era o glumă, chiar dacă, de multe ori, norocul şi legile sociale jucau un rol important în actul alegerii. Anastasia avea 26 de ani când şi-a cunoscut bărbatul. I-a spus dinainte că ei vrea să-i fie bine. Fără certuri, fără bătăi. Cu linişte şi armonie, cu drag, pentru că o viaţă au de trăit. Iar el s-a învoit. Nu dorea altfel. „Am luat-o cu el bine de la-nceput. Era bun, cuminte, i-au plăcut cinstea şi omenia. I-am zis să nu mă facă să umblu pe holurile tribunalului, că mie nu-mi place aşa“, continuă Anastasia Popa. S-au cunoscut printr-o colegă, o doamnă de la „Independenţa“, unde munceau împreună. Venise în Craiova din Dobridor. Lucra la depănat, era mai toată ziua în picioare şi mâinile nu-i stăteau deloc. Când avea 16 ani, s-a îmbolnăvit de meningintă. „În timp ce făceam puncţiile lombare, mi-au atins un nerv. Un an, mă învârteau cu cearşaful de pe-o parte pe alta. Pe urmă, am mers şase-şapte luni în cârjă, apoi în baston. După ce m-am făcut bine, am venit în Craiova şi mi-am luat serviciu“.
Ani grei, dar frumoşi
I-a plăcut de cum l-a văzut întâia oară. Era prezentabil. Îşi aminteşte că a ridicat mâna când i-a răspuns că şi el îşi doreşte ca şi ea, să-i fie bine. „Avea mâna aşa fină, delicată... Mi-a plăcut mâna lui“, spune Anastasia, repetând gestul făcut în urmă cu mai bine de o jumătate de secol. S-au întâlnit apoi iar. El a venit în costum bleumarin, la dungă. O aştepta. Apoi au mers în parc, să vorbească: „Mie să-mi spui ce încurcături ai, cum ţi-ai dus viaţa“, i-a cerut fata. „A fost sincer şi mi-a spus. N-avea casă, dar nici datorii. Îşi făcuse doar rate să-şi cumpere o maşină de cusut. Era croitor“. Plecase de mic de acasă, îşi făcuse ucenicia la Craiova, apoi în Bucureşti. Avusese şi atelierul lui de croitorie. Muncea de curgeau apele de pe el. „Când ajungea acasă, noaptea - eu îl aşteptam cu masa - avea pantalonii în genunchi albi de la sare“, îşi aminteşte Anastasia zâmbind cu tristeţe. Au fost ani grei, dar şi frumoşi. Se înţelegeau şi se respectau. Fără vorbe grele, fără ţipete şi bătăi, aşa cum îşi promiseseră. „Un pic de hârâială a fost şi la noi. Pornea de la bani şi de la ... glume. Da' nu ţineam supărare niciodată. De la femeie se face viaţa bună-n casă“.
Doamna cu părul alb se opreşte pentru o clipă. Sunt atâtea amănunte pe care nu le-a uitat, atâtea amintiri dragi! Pe 13 mai s-au cununat. Şi pe 13 mai l-a îngropat pe Florică. După aproape 40 de ani de viaţă împreună. „Stăteam pe pat... Mi-a luat mâna şi a-nceput s-o pupe. «Florică, de ce faci tu asta?» M-am uitat la el şi am văzut cum îi curg lacrimile pe obraji... «Mi-e rău că mă despart de tine»...“. Atunci a ştiut că va rămâne doar unul. „Şi-acum mă satur de singurătate...“.
„Eu vreau să ne fie bine, să nu ne despartă decât moartea, îi spuneam atunci. Şi aşa a fost. Omul meu, când i s-a făcut lui rău, nu mi-a spus nimic. Vedeam că nu-i e bine, da' zicea că n-are nimic. Dormeam amândoi şi mă trezeam uneori, în miez de noapte, că nu e lângă mine, nu-l simţeam în aşternut. Mă ridicam să văd ce e cu el. Stătea pe scaun, cu capul pe masă. «Mi-e rău în capul pieptului». Am ştiut că n-o să fie bine. Ce rău a fost când ne-am despărţit! Dar aşa e când iubeşti, că dacă n-ai simţi nimic...!“, spune femeia cu părul ca zăpada, netezind cu un gest repetat faţa de masă, cu gândul departe, întors în timp.
Poartă un capod albastru închis ce contrastează puternic cu părul alb, un pic ondulat. Are 85 de ani. Pe masă se odihneşte cuminte o pereche de ochelari. Au trecut aproape 13 ani de când a rămas fără Florică. De fapt, pe bărbatul cu care a stat 39 de ani îl chema Ilarion, dar nimeni nu-i zicea astfel. „Stai singur de muţeşti, nu mai ai cu cine schimba o vorbă“. Copiii - fata şi ginerele - o sună zilnic, uneori şi de două, trei ori, şi trec pe la ea cât de des pot. Dar tot îi e urât. Îi lipseşte să-l vadă dimineaţa cum vine cu sacoşele încărcate de la piaţă. Îi e dor să-i mai simtă mâna pe umăr, să-i audă glasul când îi spune „gâză“. „Cum nu te-am cunoscut eu, fata mea, mai demult? Să nu fi pierdut atâta vreme“, o-ntreba adesea după ce se căsătoriseră. „Când îl auzeam cum preţuieşte femeia... Spunea: «Sunt proşti bărbaţii care nu ştiu ce valoare are. Ea e gospodină, ea aduce copii pe lume şi face omenirea să meargă mai departe». Împărţeam şi binele, şi răul, cum se zice în biserică. Aşa am fost eu cu el“, îşi aminteşte şi ochii-i strălucesc de drag.
Fără certuri, fără bătăi
Era o vreme în care valorile se stabileau altfel, iar familia însemna mai mult decât un act mâzgălit de doi oameni pe care să-l renege, la numai câteva luni sau ani după. Era o uniune pe termen lung, erau speranţe, eforturi comune. Să intri-n rândul lumii nu era o glumă, chiar dacă, de multe ori, norocul şi legile sociale jucau un rol important în actul alegerii. Anastasia avea 26 de ani când şi-a cunoscut bărbatul. I-a spus dinainte că ei vrea să-i fie bine. Fără certuri, fără bătăi. Cu linişte şi armonie, cu drag, pentru că o viaţă au de trăit. Iar el s-a învoit. Nu dorea altfel. „Am luat-o cu el bine de la-nceput. Era bun, cuminte, i-au plăcut cinstea şi omenia. I-am zis să nu mă facă să umblu pe holurile tribunalului, că mie nu-mi place aşa“, continuă Anastasia Popa. S-au cunoscut printr-o colegă, o doamnă de la „Independenţa“, unde munceau împreună. Venise în Craiova din Dobridor. Lucra la depănat, era mai toată ziua în picioare şi mâinile nu-i stăteau deloc. Când avea 16 ani, s-a îmbolnăvit de meningintă. „În timp ce făceam puncţiile lombare, mi-au atins un nerv. Un an, mă învârteau cu cearşaful de pe-o parte pe alta. Pe urmă, am mers şase-şapte luni în cârjă, apoi în baston. După ce m-am făcut bine, am venit în Craiova şi mi-am luat serviciu“.
Ani grei, dar frumoşi
I-a plăcut de cum l-a văzut întâia oară. Era prezentabil. Îşi aminteşte că a ridicat mâna când i-a răspuns că şi el îşi doreşte ca şi ea, să-i fie bine. „Avea mâna aşa fină, delicată... Mi-a plăcut mâna lui“, spune Anastasia, repetând gestul făcut în urmă cu mai bine de o jumătate de secol. S-au întâlnit apoi iar. El a venit în costum bleumarin, la dungă. O aştepta. Apoi au mers în parc, să vorbească: „Mie să-mi spui ce încurcături ai, cum ţi-ai dus viaţa“, i-a cerut fata. „A fost sincer şi mi-a spus. N-avea casă, dar nici datorii. Îşi făcuse doar rate să-şi cumpere o maşină de cusut. Era croitor“. Plecase de mic de acasă, îşi făcuse ucenicia la Craiova, apoi în Bucureşti. Avusese şi atelierul lui de croitorie. Muncea de curgeau apele de pe el. „Când ajungea acasă, noaptea - eu îl aşteptam cu masa - avea pantalonii în genunchi albi de la sare“, îşi aminteşte Anastasia zâmbind cu tristeţe. Au fost ani grei, dar şi frumoşi. Se înţelegeau şi se respectau. Fără vorbe grele, fără ţipete şi bătăi, aşa cum îşi promiseseră. „Un pic de hârâială a fost şi la noi. Pornea de la bani şi de la ... glume. Da' nu ţineam supărare niciodată. De la femeie se face viaţa bună-n casă“.
Doamna cu părul alb se opreşte pentru o clipă. Sunt atâtea amănunte pe care nu le-a uitat, atâtea amintiri dragi! Pe 13 mai s-au cununat. Şi pe 13 mai l-a îngropat pe Florică. După aproape 40 de ani de viaţă împreună. „Stăteam pe pat... Mi-a luat mâna şi a-nceput s-o pupe. «Florică, de ce faci tu asta?» M-am uitat la el şi am văzut cum îi curg lacrimile pe obraji... «Mi-e rău că mă despart de tine»...“. Atunci a ştiut că va rămâne doar unul. „Şi-acum mă satur de singurătate...“.
Articole proaspete scrise de tineri, pentru tineri. Tu ai citit Jiunimea? »
Notează articolul.
Nota curentă: 4.0 din 43 voturi
Nota curentă: 4.0 din 43 voturi
Comentarii
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul comentariilor. Mesajele care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.
- de io:
frumos articol - de iulian:frumos...de-ar mai fi asa femeile si in ziua de azi!... si lumea...toata lumea un pic mai buna....!!!si asa viata fuge repede de sub talpice...
- de Passagero:Felicitari autoarei pentru un articol scris cu aceeasi sensibilitate,intele gere si atentie la detaliile acelea omenesti de viata,marunte ,dar care fac(faceau!?) lumea sa mearga inainte ...
- de iniakiss:daca am fi mai multi asa ....ar fi cu siguranta o lume mai buna....dar depinde de fiecare din noi cum vrem sa pretuim viata si ce sens sa ii dam!
- de Mihaela:frumos,Doamne ajuta sa fim din ce in ce mai multi asa.Vedeti,doar dragostea sincera si educatia aduc linistea si armonia
- de 000:cind te gindesti ca viata e scurta
- de trsdj99bab:Cred ca e povestea parintilor nostri a tuturor
- de mari:bine a zis cel care a spus ca daca nu vine de la amandoi respectul nu merge .eu am 34 ani de casatorie ,3 baieti bine ,realizati dar sotul la 62 ani a parasit familia pentru cineva de 40 ani .in toti acesti ani am incercat ,am facut compromisuri (mai mult ca sa nu simta copiii )dar din acel om care are conceptii de genul : trebuia sa te bat sa-mi iei frica ca tata batea cu pumnul in masa si mama nu misca sau tot ce trebuia facut femeia sa faca ca de ce s-a maritat .am trait mai mult in minciuna si altele .DACA NU SE DORESTE DIN PARTEA LA AMANDOI NU MERGE .ACUM CAND VREAU SA DIVORTEZ NU ESTE DEACORD -VREA AMANTA SI MAI TARZIU NEVASTA .
- de caterina pt. @mari:Mari, scumpete de femeie, nu mai sta o secunda cu Bestia! Eu am stat langa un betiv ordinar - 39 de ani - , am "semanat" singura; am "cules" roade binemeritate, ale mele numai; am luptat cu sticlele de bautura - seara de seara - , inca din saptamana nuntii. L-am iubit - nu mult, ci enorm de mult! Acum stiu de ce mi-a dar Dumnezeu aceasta CRUCE: ca sa-i salvez CREATURA si, mai ales - vreau, nu vreau, dar cu Monstrul acela am zamislit, la 18 - 20 de ani, doi baieti superbi, care m-au ajutat sa divortez si NEAPARAT sa-mi refac viata! Tu poti crede ca ACUM, la varsta mea, am inceput sa "copilaresc " langa un INGER de barbat? Poti crede ca baietil si nepotii mei au prins VIATA, cata vreme, INAINTE, erau ingroziti sa vina pe la noi??? Lasa-l ; scapa de "Cancerul cu chip de om" , de acest avorton! Cere de la Viata si de la Dumnezeu - batraneti linistite! CERE, ca numai astfel nu te faci auzita! Cauta; spune lumii ca nu vrei singuratate "in iarna vietii" ! O sa vezi ca va aparea OMUL adevarat in viata ta! Vrei alte sfaturi? OK! Sa te interesezi , dinainte, mai mult de mii de ori decat in adolescenta, CUM este ca OM! Sa fie neaparat VADUV; sa aiba copiii rezolvati si sa te mai interesezi daca si-a iubit SOTIA ! E tare important acest aspect! Un barbat care " stie ce e femeia si o apreciaza", n-are cum sa nu continue sa se poarte ca un DOMN ! Chiar daca nu te va IUBI ca pe sotia lui, va sti - totusi - ca existi si vei vedea ....ca-i pasa, si de tine! Ca-ti va fi CAMARAD ! Acum, la batranete, noua, celor incercate de DESTIN, un CAMARAD ne trebuie! Mult succes!
- de MARI:sunt MARI din mesajul anterior si tin sa-i multmesc din tot sufletul D-nei CATERINA pentru frumosul sfat pe care mi l-a dat .numai de la parintii mei am primit asemenea sfaturi sincere .eu am 56 ani ,am inca serviciu ,lucrez intr-un birou ,un colectiv super care m-a facut sa trec peste multe lucruri rele (am fost gonita din casa ).acum sunt singura dar linistita nu spune nimeni ca ma omoara .a plecat din februarie el la tara unde are si amanta . eu ma consider o doamna probabil asa merita una care ii trebuie banul .pana sa plece dormeam cu usa de la camera incuiata ca spunea ca ma omoara .mai rau decat animalele . chiar daca ar cumpara femeia cu bani de la parinti si nu trebuie asemenea comportament .
- de Cosmin:Ce frumos...si totusi ce dureros atunci cand se despart doi oameni care s-au iubit si s-au respectat o viata... Iubirea, respectul si increderea sunt esentiale intr-un cuplu.
- de GRASU:MARI -cere sprijinul copiilor si lasal.nu se merita sa traiesti chinuita sa-i fie lui bine.mama a luat decat 2 palme de la tata cand s-au mutat ei impreuna ca avea obiceiul si pomenea necuratul.dupa cele 2 palme sa lasat de dracuit si sunt bine soramea are 35 ani si nu au mai fost certuri.o ruda care tot asa tinea de un betiv datorita supararilor zilnice a facut infart si sa dus iar betivul sta cu sticla si nu-l intereseaza de nimic.LASAL MARI SI CRESTETI NEPOTII SI VOR FI MULTUMITI SI COPII SI NURORILE.foarte frumos articolul si pacat ca selectia lasa decat pe aia care patimesc viata celorlalti
- de corina:Mari scapa de Bestie! legal si fa-ti viata t a dar NU capitula!ai sa vezi ca si pt. copii vei fi buna doar cit le vei da si vei putea sa-i ajuti! iti spun din propie experienta! ai grija de tine!Dumnezeu sa-ti ajute !!!
- de diandra:emotionant articolul...asa ar trebui sa fie o casatorie,dar cum zicea si cineva mai sus,trebuie sa fie amindoi care sa respecte,acesta e un caz fericit,dar e si adevarat ca astazi nu prea mai avem rabdarea necesara sa mai fim toleranti cu celalalt,si desi sunt femeie trebuie sa recunosc ca in majoritatae cazurilor femeile sunt cele care nu mai sunt tolerante,cer foarte ,foarte mult de la partener.ex.bani cit mai multi.calatorii,etc, Felicitari si ani citi mai multi sa ii dea D-zeu femeii care a rezistat alaturi la bine si la greu .
- de Patrsaules:Emotionat articol...Mi-as dori si eu sa vad mai multe cupluri care se inteleg si se respecta cum a fost cu familia din articol. Parintii mei sunt casatoriti de 33 de ani si tata nu a ridicat niciodata mana la mama. Nu a injurat-o, o respecta si o iubeste pt ceea ce face, pt ca are grija de el, de casa. Le este f greu acum cand copiii nu mai sunt aproape si nu le mai umplu casa de galagie. Nici acum, dupa 12 ani de cand am plecat de acasa, nu s-au obisnuit fara noi. Inca mai asteapta sa le deschida cineva usa cand vin de la serviciu. Ne saturasem auzind vecinii cum isi bat si isi injura sotiile, cum trantesc farfuriile de podea, cum tuna si fulgera in casa. Copilasii lor plangeau de ti se rupea sufletul si nu puteau sa faca nimic. Se ducea tata la usa la ei si incerca sa il convinga pe nenorocit sa se duca naiba sa se culce ca e beat si sa termine cu scandalul. Se termina atunci, dar a doua zi o lua de la capat. Eu imi respect si imi iubesc sotia si, asa cum au spus si alte doamne inaintea mea, NU STATI LANGA ASEMENEA ANIMALE. AVETI DREPTUL LA VIATA SI LA FERICIRE ASA CUM AU SI EI. DECAT O VIATA TRAITA CU FRICA, IN TEROARE....MAI BINE SINGURE DAR LINISTIE. Mult succes!!!
- de PT MARY:M-a ingrozit ce ai scris. Am avut o sotie exact ca cel de langa tine, dar am pus piciorul in prag si am rupt relatia inca din fasa. La 3 luni de la casatorie, dureros, dar cu curaj (pt ca serviciul nu-mi permitea sa divortez) si maturitate, trebuia sa aleg: sa devin si eu o bestie si sa ma comport ca atare (pentru ca pana la urma forta era la mine, ca eu sunt barbatul), batandu-mi astfel joc si eu de viata mea si a celor ce-i aveam in grija, sau sa rup relatia, asa ca am divortat. Nu mi-a fost usor: Razboiul psihologic e groaznic, cei de la serviciu, invidiosi pe mine, s-au folosit de situatia creata, pentru a-mi bloca accesul la orice functie, dar nu regret. Am bucuria ca am avut demnitatea de a nu tine in casa "cancerul cu chip de om", care poate fi si de sex feminin si sunt linistit. Pentru tine Mary, uite un site unde poti citi ceva legat de acest subiect: http://www.topsanata te.ro/articol/violen ta-domestica-impotri va-femeilor-21253.ht ml. De asemenea, iti recomand sa te adresezi AGENTIEI NATIONALE PENTRU PROTECTIA FAMILIEI, LA Adresă: Str. Unirii nr.10, Craiova, Tel./Fax: 0251/418.120; 413449 SAU PE SITE: www.ddfssdolj.ro SAU LA E-mail: dgmss_16@yahoo.com. CURAJ, iata ca nu esti singura. Daca ai curaj sa-ti incep demersul, sa scapi de individ, scrie-ne aici si te sprijinim sigur.
- de bravo diandra.(cerere de ...prietenie:x ):mi-ai luat tastele de sub degete.bravo!!chiar existi asa cum zici?iesi la o plimbare? :)
- de caterina pt @toti barbatii adevarati de pe acest f:Sunt internaut de 7 ani, din necesitate!! Mi-au instalat copiii mei PC ca sa pot urca la jobul meu! Imediat m-au conectat la www.resurse crestine.ro ca supapa de supravietuire, apoi, la www.femeia.ro, la www.eva.ro si la www.ele.ro. Mereu primesc mail-uri de la Administratia site-urilor! Dar, NICIODATA n-am participat la un act de empatie si altruism, de generozitate si compasiune ca AICI! ca in cazul tau! Bravo voua, barbati minunati, cei care ati aparat o femeie de cuib! NR. 16, cu regret iti spun ca ma doare sufletul ca, si tu ai indurat si, totusi, stii ce inseamna FEMEIA de casa! Spre rusinea noastra, a FEMININELOR din vechea garda, stim ca mai exista, si femei, care aduc suferinta SOTULUI! Si barbatii minunati pot fi martiri! Asta este singura polemica pe care o am eu, acum , cu "jumatatea mea astrala' pe care mi-am dorit-o din adolescenta! Adica, eu ....cam acuz barbatii, iar el mereu spune ca, " si femei nemernice exista", cata vreme, "fustangiul la o ****re se duce" si "o ****re face sa cada leaganul!"(vezi-le pe Marciuca, Zana, Lascareasca, Romanita s.a., cele pe care le stie toata tara, dar cate nu sunt, anonimele!???) Am stiut din familie, dar abia acum am inteles ca doi parteneri trebuie sa se iubeasca precum isi iubesc copilul(EX-ul meu isi ura, si copiii!), adica: din pantece, de la 2- 7 -13 ani, iar la 14 ani nu zici : "Gata, m-am saturat de copil! Vreau altul! NUUU! Iubirea creste ca o floare! Devine si mai profunda cand stai cu partenerul pe care ai jurat la Cununie ca il respecti si iubesti , pana la adanci batraneti! In 80% din cazuri insa, la Altar, unul a MINTIT! A fost nemernic si interesat ! De aceea este atata tragedie in familii! Nimic pe lumea asta nu e mai important ca AERUL, APA si LINISTEA(Stabilitate a&Siguranta; Comunicarea in orice context si Altruismul)! Vezi @Mari ce minunat este Universul Prieteniei virtuale!??? Esti puternica! Ai luat Premiul de Excelenta din partea tuturora, mai ales a acestor barbati adevarati, nu "avortoni" ca ai nostri! Nimeni nu te-a jignit! Tot inainte! Curaj, fata draga! Doamne, ajuta!
- de Geo:Titlul articolului spune totul! O femeie echilibrata asigura stabilitatea unei familii. In schimb una cu ifose feministe duce la dezastru.
- de elena:Am si eu povestea mea, m-am despartit de sotul meu de la 22 ani pt ca bea si o avea cu femeile si ma tot batea.Am ajuns la concluzia ca trebuie sa plec dupa ce m-a jucat cu picioarele.Aveam un baiat de 9 luni si am plecat cu el la parintii mei, am zis ca ma voi descurca singura.Am stat la parinti pana a facut baiatul 7 ani si apoi am venit la Craiova si mi-au luat parintii o garsoniera .Am stat cu copilul meu pana acum 1 an in acelasi pat.Imi era tare greu dar nu aveam ce sa fac.Stau si acum tot in aceasta garsoniera ,dar sa vedeti prin ce am trecut cu copilul meu pentru care m-am sacrificat si nu am vrut nici o secunda sa cunosc pe cineva sau sa-l fac sa lase capul in jos cand se vorbeste de mama lui.In aceasta perioada 2000 am ramas fara serviciu si s-a dat o lege prin care se spunea ca studentii au dreptul sa faca o firma ,ca plateste statul infiintarea acesteia jumatate.Eu auzind, am facut firma pe numele baiatului si cu banii dati de parintii mei am facut un magazin.De aici..dezastru ca nu mergea,apoi am facut imprumut si am trecut la distributie cu detergenti,etc.Cand a inceput sa mearga afacerea copilul meu s-a schimbat total.Au inceput femeile ...lua toti banii fara sa gandeasca la cerucile ce le eliberase, eu...disperata ii tot spuneam,alergam dupa el..ma jugnea cum ii venea la gura nici nu exista expresii pe mahala in ce hal ma facea.A cunoscut o fata a unui deputat din Craiova.Lua toti banii si ii cheltuia pe toti,altadata lua cat putea fara numar si ii lasa la fata de la calculator iar eu ..le spusese celor angajati sa nu ma bage in seama si furau si luau marfa fara sa plateasca...dezastru .Eu furam bani sa duc in cont sa platesc cecurile.Fetelor ma duceam in spatele parcului si urlam ca eram disperata.El facea comenzi de multi bani inconstient in cazul in care avea marfa de sute de milioane.Sunam pe patronii respectivi sa nu trimita ca este un copil dar...tot trimite-au.Cand intrau CEC-urile in banca ,isi aducea aminte de mama si ma imprumutam de fiecare data.Daca am vazut pt. ca nu mai puteam sa il opresc , am furat CEC-urile si le-am pitulat si ii dadeam bilete la ordin ca sa nu intre in puscarie.In fine ,cand au inceput sa intre biletele nu l-am mai ajutat si a dat faliment ,am restituit marfa si am scapat.Dar a renuntat si la facultate in ultimul an.Eram disperata.Fata l-a abandonat cand a vazut dezastrul.Intre timp am luat la firma o fata pentru vanzari ,s-a luat si cu aceasta si...nici recuperari din teren nu a mai facut pt. ca el o folosea la plimbari.Am pierdut 2 miliarde in teren fara sa fie recuperati. Mi-a facut mie o firma separata pentru ca sa dispar din firma lui. Acum aceasta firma fiind eu singura este de succes si azi.El a cunoscut o alta fata ,iar alta.Culmea este ca nimerea doar fete care erau interesate doar de bani ,avere si sex.La tot acest dezastru in familia mea au contribuit prietenii mei apropiati si cu ai lui.Toata lumea era invidioasa pe noi.I-am luat o masina scumpa de ziua lui si....iar am gresit.
