Educaţia financiară a copiilor

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Conceptul de educaţie financiară este mai puţin integrat în sistemul educaţional al copiilor, dat fiind faptul că adulţii acordă cu scepticism independenţă copiilor. De cele mai multe ori, copiii sunt privaţi de puterea de a alege, părinţii fiind cei care decid în locul lor pentru multe aspecte ale vieţii.
Când copiii sunt foarte mici, îi lăsăm un pic liberi, învăţându-i să meargă fără să-i ţinem. De-a lungul anilor, îi încurajăm să-şi dezvolte diferite tipuri de independenţă. Acum îi putem încuraja să-şi dezvolte independenţa financiară, acordându-le astfel libertatea, bucuria şi puterea responsabilităţii financiare.
Este foarte important să cultivăm relaţii sănătoase între noi şi copiii noştri şi în ceea ce priveşte perspectiva financiară. Fără să ne dăm seama, opiniile noastre referitoare la bani, exprimate în mod vădit şi repetat copiilor, sunt obstacole în calea unei relaţii autentice copil-părinte.
Banii devin un instrument necesar chiar la începutul misiunii noastre de părinţi. Fără să ne dăm seama, poate, întipărim în copiii noştri propriile atitudini.
„Îţi dau o sută de dolari sau o mie dacă...“.
„Numai să te măriţi cu individul acela şi nu mai vezi nici un ban!“.
„Rabla aia învechită? O să se facă bucăţele înainte să ajungi cu ea acasă. Îţi iau eu o maşină mai bună“.
În astfel de situaţii, impregnăm copiilor poziţia noastră referitoare la conceptul de bani şi poziţia pe care o acordăm acestora în viaţa noastră şi a lor.
Banii pot fi folosiţi ca forţă pozitivă, pentru a cumpăra ceea ce ne dorim, ceea ce ne este necesar, pentru confort şi plăcere. Dar, dacă permitem ca aceştia să devină principala preocupare a vieţii noastre sau dacă îi lăsăm să ne influenţeze toate acţiunile, ei devin o capcană care ne controlează în acelaşi fel în care şi noi încercăm să îi controlăm pe alţii.
Modul în care ne tratăm copiii şi maniera în care le vorbim despre bani sau despre oricare alt subiect formează coloana vertebrală a relaţiei noastre cu ei. Dacă îi învăţăm de mici să îşi gestioneze singuri puşculiţa cu mărunţiş, atunci când vor creşte, sigur se vor descurca în a-şi administra fondurile, cu încrederea şi bucuria că lucrurile vor merge conform planurilor. Furnizarea informaţiilor legate de bani - indiferent cât de puţine - le poate demonstra copiilor că părinţii îi consideră maturi, creând astfel încredere şi respect reciproc între generaţii. Aceasta poate încuraja o relaţie apropiată sau poate îmbunătăţi o relaţie. Informaţiile de acest gen pot ajuta copiii să ia propriile decizii financiare. Ei pot da sfaturi părinţilor lor.
La fel de importantă ca împărtăşirea amănuntelor legate de bani este şi dezvăluirea responsabilităţii legate de acestea - cum să privim câştigul de bani, economiile de bani, modul în care îi cheltuim. Aceste discuţii sunt de folos în justificarea unor acţiuni ulterioare şi astfel dispare orice mister.
În general, banii înseamnă putere. Alt aspect important în educaţia copiilor este împrumutul. Atunci când împrumutăm bani copiilor, este important să nu ne folosim de acest prilej ca pe o capcană prin care să ne exercităm puterea faţă de ei sau să le minimalizăm independenţa. Este bine să îi împrumutăm atunci când au nevoie de bani, dar cunoscând foarte bine motivul acordării acestei sume de bani, stabilind împreună termenii şi condiţiile de înapoiere a lor, la fel cum se procedează prin instanţele bancare. Astfel, ne vom responsabiliza copiii învăţându-i ce înseamnă o afacere şi respectul acordat acesteia.
Educaţia financiară a copiilor este necesar să înceapă de la o vârstă fragedă, urmând, bineînţeles, evoluţia copiilor, încă de la prima sumă de bani acordată pentru prima bombonică de la magazin. În felul acesta, vor creşte cu o conştiinţă asupra a tot ceea ce înseamnă bani, muncă şi răsplată. Ce părere aveţi? Merită să acordăm copiilor valorizarea pe care şi-o doresc în toate planurile existenţei lor? Chiar şi atunci când vorbim despre bani? Şi gestionarea lor? Ar fi interesant să reflectăm la asta.