« Alte articole din categoria Cuplu si familie
Ziceam că se termină pământul...
Cuplu si familie - Clara STĂNESCU(citeste alte articole de acelasi autor »)
Maria şi Dumitru Deaconu, după 50 de ani de căsnicie
Versiunea pentru tiparire
Marimea textului: 
„Îi cunoşteam părinţii, fraţii. Treceam pe la poarta lui zilnic şi nici nu ştiam că există“, povesteşte Maria. Au trecut mai mult de 50 de ani de atunci. Astăzi, pensionari amândoi, se plimbă de mână prin oraş, mândri de fetele lor, de nepoţi, de viaţa frumoasă pe care au construit-o cu greu şi migală.
Vremea e numai bună pentru făcut câteva reparaţii. Dumitru lucrează la casă. E în concediu pentru câteva zile. Face Şcoala Militară de Geniu la Râmnicu Vâlcea şi n-ajunge la Sălcuţa, în satul natal, prea des. De pe drum se aude un glas de femeie care dă bineţe. Vocea îl face să întoarcă capul. Apucă să vadă un păr ondulat şi pe cineva care se îndepărtează. „Cine e fata, mamă?“, o-ntreabă iute pe femeia care trebăluieşte prin curte. „Domnişoara Vladu, e bibliotecară la Centru“, vine răspunsul. Treburile devin dintr-odată neimportante. Dumitru lasă tot şi dă fuga în casă ca să se bărbierească şi să se schimbe. Are brusc ceva de făcut la biblioteca din sat. Nu-i vreme de pierdut, mâine pleacă şi cine ştie când se mai întoarce...
Jumătate de secol
Se privesc zâmbind. Amintirile le răscolesc sufletul. Nu s-au mai gândit de multă vreme la începuturi. Ce repede au trecut anii! „Eram hotărâtă să mă mărit cu el după ce l-am cunoscut. Că mi-a plăcut! Ziceam că se termină pământul!“, râde Maria, prinzând mâna soţului. „Dar i-am făcut zile amare până am spus da. Nu voiam să creadă că mor după el. Copilării!“. Maria şi Dumitru stau pe marginea patului din apartamentul cumpărat cu aproape 30 de ani în urmă, ţinându-se de mână şi mângâindu-se încet, ca un gest reflex, devenit familiar după o jumătate de secol. Cincizeci de ani în care s-au descoperit unul pe celălalt şi s-au învăţat, cincizeci de ani în care s-au format împreună, în care fiecare cută, încruntare şi zâmbet le-au devenit familiare. „Avem o telepatie fantastică. Dacă încep să spun ceva, ea îmi continuă gândul şi-l rosteşte înaintea mea“, spune Dumitru. Nicuşor, cum îl alintă soţia. „Eu am vrut să fie linişte în familie, să mă simt bine când vin acasă. Deviza mea a fost ca în poezia lui Arghezi: «Când vii, păşeşte slobod, râzi şi cântă / Necazul tău îl uită-ntreg pe prag / Căci neamul trebuie să-ţi fie drag / Şi casa ta să-ţi fie zilnic sfânt㻓.
Pe un geamantan
Anii au trecut pe nesimţite. „După nuntă, am plecat în luna de miere la Constanţa. Aveam o cameră cu intrare de afară, fără sobă. Ne cumpăraserăm linguri şi furculiţe şi mâncam pe geamantan, într-o bucătărie cu pământ pe jos“, povesteşte Dumitru. Maria nu mai văzuse marea până atunci. „În prima seară am făcut greşeala s-o duc pe mal. S-a îmbolnăvit atât de rău, încât câteva săptămâni îmi scria pe hârtie ce voia să-mi spună, pentru că nu mai putea vorbi“, zâmbeşte bărbatul privind-o cu drag şi regret. Dar au fost fericiţi. În fiecare zi îşi fac câte o plăcere. „Şi o vorbă, un alint, o privire caldă sunt suficiente“, adaugă Maria. Când discută, se feresc să răscolească trecutul şi să arunce vina asupra celuilalt. „Nu ne-am jignit niciodată. Cuvintele urâte n-au ce să caute în limbajul familiei. E ciudat cum noi îi respectăm pe alţii, dar la cei dragi, de lângă noi, nu mai suntem atenţi. Cum să-l faci prost şi pe urmă să-l laşi să te pupe? Cum să te pupe un prost? Evenimentele trec, dar jignirile rămân“, continuă femeia. Secretul, spune, este să nu se certe amândoi în acelaşi timp.
Iubirea, prima cărămidă
Mulţi ani, Maria a rămas singură pentru că armata îl ducea departe de Craiova, unde se mutaseră, pe Dumitru. Mergea la bibliotecă, la muncă, şi avea grijă de cele două fete. „Mi-era greu atunci când rămâneam singură cu copiii şi cu serviciul, dar nu-i spuneam niciodată. La telefon, nu-i povesteam când răceau. Îi ziceam că totul este bine, pentru că el era la specializare, trebuia să înveţe, să se concentreze la cursuri, nu voiam să-şi facă griji“, îşi aminteşte Maria. Au învăţat amândoi că o căsnicie e o luptă întreagă între deziluzii şi satisfacţii. Contează foarte mult ca partenerii să se iubească şi să se înţeleagă, să-şi petreacă timpul împreună, să nu doarmă separat, să nu se certe prea des. „Sunt mulţi factori care influenţează: iubirea, dar, în egală măsură, şi educaţia sau gradul de instruire, care trebuie să fie asemănătoare“, rosteşte fostul ofiţer. Erau obişnuiţi, însă, cu lupta, de mici. „Se spune că anii cei mai frumoşi sunt ai copilăriei. Ai noştri n-au fost. A fost greu să-i convingem pe părinţi să ne lase să facem carte. Eu am plecat de acasă, la Bucureşti, în clasa a VI-a, pe ea voia s-o mărite taica la 13 ani. Făcuse deja un domn, om cu carte, din fratele ei“, îşi continuă povestea.
Încă o dată
Toate au rămas în urmă, iar durerea şi amărăciunea s-au şters cu fiecare an care a trecut. Vremurile s-au schimbat. Acum, un nepot învaţă în străinătate, iar Irinuca, nepoata mai mică, mai are un pic şi merge la facultate. „Noi am fugit de acasă să-nvăţăm, am luptat pentru şcoală. Tata îmi spunea că trebuie să rămân în sat, că aveam trei fraţi de crescut şi pământ mult de muncit. Cu greu a înţeles că-mi plăcea să învăţ şi că voiam să merg la şcoală. Treceam două dealuri încălţată în opinci şi mă udam cum ieşeam pe uşa casei. Aşa rămâneam, cu ciorapii de lână fleaşcă, până seara, la întoarcere. Altfel nu se putea...“, spune Maria, cu tristeţe amestecată cu mândrie. Îşi priveşte din nou soţul cu dragoste. Nu regretă nimic. S-ar alege din nou unul pe celălalt şi ar construi, de la capăt, familia pe care o au, fără să ezite o secundă... Familia Deaconu...
„După nuntă, am plecat în luna de miere la Constanţa. Aveam o cameră cu intrare de afară, fără sobă. Ne cumpăraserăm linguri şi furculiţe şi mâncam pe geamantan, într-o bucătărie cu pământ pe jos“.
Dumitru Deaconu
Nota curentă: 4.9 din 8 voturi
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul comentariilor. Mesajele care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.
- de pliktisitu:
in sfarsit un articol interesant felicita ri - de mari:FELICITARI .UN ARTICOL SUPER SI UN CUPLU DE APRECIAT . CATE CUPLURI MAI SUNT ASA . DUPA 50 ANI DE VIATA CAUTA TINERET .CEL CARE ISI DORESTE FAMILIE FRUMOASA RAMANE DOAR CU GANDUL .EU DUPA 34 ANI DE CASATORIE SOTUL A PLECAT CU UNA DE 40 SI CATE CAZURI SUNT . 34 ANI SUNT CA NUMAR NU POT SPUNE CA AM FOST CASATORITA CI DOAR SINGURA IN DOI .ASTA E NU STI CU CINE PLECI LA DRUM SI DACA NU ISI DORESC AMANDOI ESTE IMPOSIBIL O CASATORIE DURABILA BAZATA PE RESPECT .
- de o fosta eleva:cred ca d na maria deaconu a fost intr un timp laboranta la o scoala.cred ca memoria vizuala nu ma inseala.asta acum vreo 30 de ani. oricum felicitari si trebuie sa recunoastem o LECTIE DE VIATA. SANATATE SI MULTI ANI INAINTE!
- de Clara Stanescu:Multumesc. Da, sunt unii dintre oamenii care au noroc ca s-au gasit. Intr-adevar, d-na Deaconu a fost, o vreme, cred ca inainte de '89, laboranta la o scoala.
- de to`arashul Matrics:meeeei gds, da` v-ati americanizat de tot mei: "Astăzi, pensionari amândoi, se plimbă de mână prin oraş, mândri de fetele lor, de nepoţi, de viaţa frumoasă pe care au construit-o cu greu şi migală."?!!!! Adicatelea cind va convine voua in scopuri propagandistice -brosteala -sau pierdere inutila de timp IEpoca de Aur a avut si parti bune?!!! Pai pe mine m-a invatat capitalismul ca nu este nimica nimicuta bun in comunism- socialism!!! Adica cei doi bunici sint un "rezultat" bun al Iepocii de Aur?!!! Daca e prea complicat pentri pacmani, le fac o schita!
- de despre matrics:ete' matricse ca aici nu te mai sustin esti magarus, uita-te in profunzime, treci peste stilul "Acasa TV" al articolului si vezi ca e multa substanta pe-acolo, stabilitate, seriozitate, maturitate si alte 'elea asemenea, nu te face ca nu le vezi ca-ti dai cu tesla in stii tu ce!
- de to`arashul Matrics:imi dau seama ca iti este aproape imposibil sa compari 4= PATRU curente mediatice simultan si am sa te rog sa ma crezi pe cuvint! 4= USA, Jermania, Italia si Romania! Nu asupra ideii DIN articol faceam referiri! Daca nu ai nivelul minim de a ma intelege te rog sa te abtii de la dosul meu! Sint curente de opinii -jocuri de cuvinte -cuvinte care au mai mult efect si sint mai ieftine decit cite o arma la capul fiecaruia! Pe Ceausescu il acuzati ca ne-a indobitocit! POT SA ACUZ SI EU LA RINDUL MEU CA SINTETI INDOBITOCITI? Biiineeee, hai: mintiti! Dar nu reprezinta ideea mea!
- de despre:pai Matricse mancati-as kooroo (na' ca tot imi infipsai dintii!) pai nu am sesizat eu stilul "Acasa TV" ce nu vazusi? Da stiu se baga din greu la emotional, patrunde instantaneu la majoritatea indivizilor, succesul e aproape garantat. Dar mai scapa si informatie adevarata; n-ai ce face Matricse traim intre oameni si daca negam asta degeaba ar avea unii dintre noi 'nus'ce in plus... Ma uitam si eu la Copro (pardon, Oprah) Winfrey sa vad ce-i mai fasaie mintea ei si "conselerilor" , ma uitam si la Dr. Phil, alt invadator de intimitate cu cota maxima de audienta, mai era si "judge Judy" tot o chestie de bagat piciorul in intimitatea omului; dar, atentie, erau si chestii de luat aminte pe acolo, multe si "marunte", aveai ce invata dar trebuia sa fii atent sa le decelezi de curentul emotional bagat in fata. Hai noroc si la maui mare si ai grija ca de-abia astept sa-mi mai infig coltii o data.
- de Dan RO-tariu:Felicitari acestei perechi de oameni care arata ca exista o Romanie profunda, o Romanie pe cale de disparitie. Si acum la lucru. STUDIU DE CAZ! Extrageti mentalitatile familiei specifice vremii capitalsite (care au reveni) de la inceputurile socialsimului in RO. Ea era fortata sa se marite de la 13 ani!!!!!!!!!, apoi "traiul bun de tip capitalist romanesc" el cadru militar primeste o bojdeuca ca sa locuiasca practic, copii nu erau lasati sa invete de catre parinti (se intampla aievea la sat acum, a revenit "moda"), rezulta clar ca PCR a incaltat poporul pentru ca opincile se pare erau mai mult de fudulie. Asta era viata la sat in care 12 miliaone de romani supravietuiau sau vietuiau! Citez acum din articol: "Erau obişnuiţi, însă, cu lupta, de mici. „Se spune că anii cei mai frumoşi sunt ai copilăriei. Ai noştri n-au fost. A fost greu să-i convingem pe părinţi să ne lase să facem carte. Eu am plecat de acasă, la Bucureşti, în clasa a VI-a, pe ea voia s-o mărite taica la 13 ani. Făcuse deja un domn, om cu carte, din fratele ei“, îşi continuă povestea. Încă o dată Toate au rămas în urmă, iar durerea şi amărăciunea s-au şters cu fiecare an care a trecut. Vremurile s-au schimbat. Acum, un nepot învaţă în străinătate, iar Irinuca, nepoata mai mică, mai are un pic şi merge la facultate. „Noi am fugit de acasă să-nvăţăm, am luptat pentru şcoală. Tata îmi spunea că trebuie să rămân în sat, că aveam trei fraţi de crescut şi pământ mult de muncit. Cu greu a înţeles că-mi plăcea să învăţ şi că voiam să merg la şcoală. Treceam două dealuri încălţată în opinci şi mă udam cum ieşeam pe uşa casei. Aşa rămâneam, cu ciorapii de lână fleaşcă, până seara, la întoarcere. Altfel nu se putea...“, spune Maria, cu tristeţe amestecată cu mândrie. .."
- de to`arashul Matrics:atunci scuzili mili bre! lasa comentariul meu acolo sa vada si cocalarii! Am avut "placerea" decit cu Fox si al sau O`Reilly! :) E bestial! Ai grija ca asa ti se induc ideile preferate (de Ei): cu putina miere deasupra mincam castronul! :) Lupta impotriva terorismului e cel mai bun exemplu! Daca stii la ce ma refer ai sa zimbesti! Daca nu: "lupta"! Sau "Razboiul" ilegal din Afganistan si Iraq! M-ai auzit cu "lupii in blana de oaie"?
- de despre:Matricse de ce-ti pusasi pantalonii ca mai vroiam sa te mai musc maaaa; acu' ete' ca nu mai am de ce. Ete' vezi ca si tov. RDG venii 'pici'sa sa traiti tov RDG bine ati venit aveti dreptate si Dumneavoastra (pe bune!) acum nu mai sunt valorile morale de "mai de mult", se duc, sunt sterse, este incurajata non-valoarea (morala, in special) si sunt promovate modele in-culturale de obicei de import dar nu numai. Si asta n-o zisai Matricse cu lacrimile pe obraz, crede-ma. Mamaaaa, ce misto, sa pune de-o polemica in trei io matricx si rdg haideti la lupta!
- de to`arashul Matrics:tie poate iti este usor sa glumesti dar pentru mine "Acasa" inca mai inseamna Romania! NU POT NEGA 28 ANI! Prishepi?
- de despre:se intampla la fel peste tot, nu numai acasa, mai , am si eu mai multi ani decat tine acasa, te inteleg. Haz de necaz se cheama atitudinea mea, daca vrei, ti-ai dat seama cred... iar treaba cu "Acasa TV" e reala, e un post cu numele asta care baga la greu lacrimogene. Daca nu stiai, n-ai pierdut mult, te asigur. "Bild"-ul vostru e pe undeva prin acelasi loc cu posturile tv mentionate anterior, impact la nivel primar. Dar, cum am mai zis asta se intampla peste tot. Heimweh, cumva? Sunt alaturi de tine, la chestia asta.
- de to`arashul Matrics:28 ani de Romania! Mai am 11 de "civilizatie"! Dar cei 7 ani de acasa ma vor marca pina la moarte! Prishepi? Bild-ul nu este "pe undeva" ci este chiar "impactul primar" !!! Boborul "tremura" daca nu il cumpara dimineata in drum spre serviciu! "Acasa TV" unde bre? La matale acolo?
- de despre:nu mai draga , ando Romania mancati-as stai asa poate iti gasesc un link; "indienismele" sunt puse in gluma- acra, dar gluma...
- de to`arashul Matrics:Pai si de ce "apari" in Quebec?!!! Mei, repet: in afara de 2-3 cafele pe ici pe colo prin Oiuropa, TOATE concediile se fac "ACASA"! Deci nu trebuie sa-mi faci o schita cu ce se intimpla in Craiova..... si pina in Cenad! In primavara am alimentat pe Dunarii la Petrom si cu ochii aiurea am facut o balta de motorina de m-a injurat ala din ochi! Daca nu a "sarit" "pistolul" si mi-a murdarit toata masina si am mai platit si vreo 5-7 lt in plus!!!... Trebuia sa-i dau in judecata? :) "Civilizat"! :)
- de despre:http://tvonline.radi ourionline.com/acasa _tv_sopcast.html
- de despre:pai acolo sunt
- de to`arashul Matrics:A! ochei! Nu mai detalia massmedia, ia-o engross sa ma intelegi!
- de despre:alles klar, Her Kommissar! Tschuss!
- de despre:adica: Herr (deh, tastaura fara fir acumulatori dusi =litere mancate)
- de to`arashul Matrics:Daca o spui asa scurt se uita verde la tine: Tchüüüüüüüß ! Serios! Un prieten care cunoscuse vreo 4 ani Jermania (e prin NJ acum) inca isi exprima mirarea: "Ma, cum naiba sa nu rizi cind vezi cite unul cit dulapul ca incepe sa schelalalie Tchüüüüüüüüs ?!!!".
- de andruca:superb cuplu.ii cunosc si sunt intradevar minunati.sunt un model pentru multi dintre noi. felicitari pentru tot ce aveti impreuna!
- de despre:am mai uitat si eu una-alta a trecut ceva timp de la "vremea Jermaniei". Ne mai auzim noi p'aici...Si totusi, zi-i tu: n-ar fi mai bine cu nenea RDG aici, mai des, asa, la o bere virtuala? Io ma car, c-am de lucru. Visez si eu ca fraierul la un forum (mobil, in cazul asta, depindem de articolele din Gazeta) in care sa ne bubuim cilivizat, nu chiar ca Tutea cu Cioran, mai avem pana la nivelul ala, dar macar sa tindem catre el...
- de despre:IMI CER SCUZE AUTOAREI SI FAMILIEI DEACONU PENTRU DEVIATIA DE LA SUBIECT, IN DISCUTIA CU MATRICS. JOS PALARIA IN FATA UNOR ASEMENEA OAMENI.
- de to`arashul Matrics:inseamna ca esti nou pe acilea.... incearca restulstirilor.blogs pot.com Si io ma car, ma caruta, ma trotineta! Tchüß ? :)
