(Ediţie din arhivă) Anul 14, nr. 4451. Marți, 19 Mai 2009
RSS
-
Publicitate
-
Arhiva
« Alte articole din categoria Cuplu si familie
Să nu considerăm nimic ca fiind personal
Cuplu si familie
Versiunea pentru tiparire
Marimea textului: 
Este important ca orice s-ar petrece în jurul nostru să nu considerăm că este ceva personal. Noi nu ne-am implica personal dacă nu am fi de acord cu ceea ce ni se spune. Imediat ce am fost de acord, otrava se răspândeşte în interiorul nostru şi ne lăsăm prinşi în visul iadului. Premisa acestei capcane este ceea ce se numeşte importanţa de sine. Importanţa de sine sau faptul că luăm lucrurile la modul personal este expresia supremă a egoismului, deoarece facem presupunerea că tot ceea ce se petrece în jur are legătură cu noi. Învăţăm să devenim subiectivi (să interpretăm totul la modul personal) în timpul educaţiei noastre, când ajungem să credem că suntem responsabili pentru tot. Eu, eu, eu, întotdeauna eu!
Nimic din ceea ce fac ceilalţi nu este din cauza noastră, este din cauza lor. Cu toţii trăim în propriul nostru vis, în mintea noastră. Fiecare dintre noi se află într-o lume complet diferită de cea în care trăieşte celălalt. Atunci când interpretăm personal realitatea, pornim de la premisa că lumea noastră este cunoscută de cei din jur şi încercăm să dominăm lumea lor cu lumea noastră.
Chiar atunci când o situaţie pare cu adevărat personală, chiar dacă ne insultă direct ceilalţi, acest lucru nu are de-a face cu noi. Ceea ce spun ei, ceea ce fac ei şi opiniile pe care le au sunt într-o legătură directă cu propriile lor dogme. Punctul lor de vedere s-a născut din toate credinţele pe care le-au însuşit de-a lungul vieţii lor. Dând lucrurilor o interpretare personală, devenim o pradă uşoară pentru ei şi aceştia ne pot vrăji uşor cu o mică părere, inoculându-ne astfel orice otravă doresc. Acordând părerii lor o interpretare personală, noi înghiţim otrava.
Ne hrănim astfel cu gunoiul lor emoţional, pe care îl transformăm în acest fel în gunoiul nostru. În cazul în care nu acordăm acestor lucruri o interpretare personală, vom rămâne imuni în mijlocul iadului. Imunitatea la otrava din mijlocul iadului este darul acestui legământ.
Atunci când luăm lucurile într-un mod personal, ca pe un afront, ne simţim ofensaţi, iar reacţia noastră este de a ne apăra credinţele şi de a crea conflicte. În acest fel, tot ceea ce facem, tot ceea ce spunem şi gândim constituie rezultatul credinţelor noastre, iar aceste păreri nu au nimic de-a face cu ceilalţi.
Orice ar gândi şi orice ar simţi ceilalţi, asta este problema lor şi nu a noastră. Este modul în care văd ei lumea. Nu este nimic personal, deoarece ei au de-a face cu ei şi nu cu noi. Părerile celorlalţi depind de sistemul lor de valori, aşa că nimic din ceea ce gândesc ei despre noi nu se referă cu adevărat la noi, ci la ei.
Dacă trăim fără frică, dacă iubim, în sufletul nostru nu există nici un loc pentru sentimente negative, fiind evident faptul că ne simţim bine. Când ne simţim bine, totul în jurul nostru este bine. Când totul în jurul nostru este excelent, totul ne face fericiţi. Iubim totul în jurul nostru, deoarece ne iubim pe noi, ne place modul în care suntem, suntem mulţumiţi cu noi înşine, suntem fericiţi cu viaţa noastră, cu filmul pe care îl producem, cu existenţa noastră. Suntem împăcaţi şi fericiţi. Trăim într-o stare de beatitudine în care totul este minunat.
Nu este bine să luăm nimic la modul personal, nici măcar propriile păreri despre noi înşine. Mintea este capacitatea de a vorbi cu ea însăşi, poate să vorbească şi să se asculte pe ea însăşi. Ea este divizată, la fel cum ne este şi corpul. O parte din minte vorbeşte şi o parte ascultă. Dificil este atunci când o mie de părţi ale minţii vorbesc în acelaşi timp. Toltecii au numit acest fenomen Mitote.
Mitote poate fi comparat cu o piaţă foarte mare, în care mii de oameni vorbesc şi se târguiesc în acelaşi timp. Fiecare dintre ei are gânduri şi sentimente diferite. Mitote este motivul pentru care omul realizează cu greu ceea ce doreşte sau atunci când doreşte. Omul nu este de acord cu el însuşi deoarece sunt părţi din mintea sa care doresc un anumit lucru şi alte părţi care vor exact opusul.
Oamenii sunt dependenţi de suferinţă pe diferite niveluri şi la diferite intensităţi, dar noi ne sprijinim unii pe alţii în menţinerea acestor dependenţe.
Atunci când îi privim pe ceilalţi oameni exact aşa cum sunt, fără a interpreta nimic la modul personal, este imposibil să fim răniţi de ceea ce spun sau fac ei. Dacă ne vom face un obicei din a nu lua lucurile la modul personal, vom evita multe supărări în viaţă. Supărarea, gelozia şi invidia vor dispărea, chiar şi tristeţea.
Dacă vom respecta acest legământ, vom putea călători în jurul lumii cu inima deschisă şi nimeni nu ne va răni. Vom putea spune „Te iubesc!“ fără frica de a fi ridiculizat sau respins. Vom putea cere ceea ce avem nevoie. Vom putea spune da sau nu, orice vom dori, fără a simţi vreo vină sau tendinţă de autojudecare. Vom putea opta pentru a ne urma inima întotdeauna.
Ce spuneţi... merită măcar să încercăm?
Nimic din ceea ce fac ceilalţi nu este din cauza noastră, este din cauza lor. Cu toţii trăim în propriul nostru vis, în mintea noastră. Fiecare dintre noi se află într-o lume complet diferită de cea în care trăieşte celălalt. Atunci când interpretăm personal realitatea, pornim de la premisa că lumea noastră este cunoscută de cei din jur şi încercăm să dominăm lumea lor cu lumea noastră.
Chiar atunci când o situaţie pare cu adevărat personală, chiar dacă ne insultă direct ceilalţi, acest lucru nu are de-a face cu noi. Ceea ce spun ei, ceea ce fac ei şi opiniile pe care le au sunt într-o legătură directă cu propriile lor dogme. Punctul lor de vedere s-a născut din toate credinţele pe care le-au însuşit de-a lungul vieţii lor. Dând lucrurilor o interpretare personală, devenim o pradă uşoară pentru ei şi aceştia ne pot vrăji uşor cu o mică părere, inoculându-ne astfel orice otravă doresc. Acordând părerii lor o interpretare personală, noi înghiţim otrava.
Ne hrănim astfel cu gunoiul lor emoţional, pe care îl transformăm în acest fel în gunoiul nostru. În cazul în care nu acordăm acestor lucruri o interpretare personală, vom rămâne imuni în mijlocul iadului. Imunitatea la otrava din mijlocul iadului este darul acestui legământ.
Atunci când luăm lucurile într-un mod personal, ca pe un afront, ne simţim ofensaţi, iar reacţia noastră este de a ne apăra credinţele şi de a crea conflicte. În acest fel, tot ceea ce facem, tot ceea ce spunem şi gândim constituie rezultatul credinţelor noastre, iar aceste păreri nu au nimic de-a face cu ceilalţi.
Orice ar gândi şi orice ar simţi ceilalţi, asta este problema lor şi nu a noastră. Este modul în care văd ei lumea. Nu este nimic personal, deoarece ei au de-a face cu ei şi nu cu noi. Părerile celorlalţi depind de sistemul lor de valori, aşa că nimic din ceea ce gândesc ei despre noi nu se referă cu adevărat la noi, ci la ei.
Dacă trăim fără frică, dacă iubim, în sufletul nostru nu există nici un loc pentru sentimente negative, fiind evident faptul că ne simţim bine. Când ne simţim bine, totul în jurul nostru este bine. Când totul în jurul nostru este excelent, totul ne face fericiţi. Iubim totul în jurul nostru, deoarece ne iubim pe noi, ne place modul în care suntem, suntem mulţumiţi cu noi înşine, suntem fericiţi cu viaţa noastră, cu filmul pe care îl producem, cu existenţa noastră. Suntem împăcaţi şi fericiţi. Trăim într-o stare de beatitudine în care totul este minunat.
Nu este bine să luăm nimic la modul personal, nici măcar propriile păreri despre noi înşine. Mintea este capacitatea de a vorbi cu ea însăşi, poate să vorbească şi să se asculte pe ea însăşi. Ea este divizată, la fel cum ne este şi corpul. O parte din minte vorbeşte şi o parte ascultă. Dificil este atunci când o mie de părţi ale minţii vorbesc în acelaşi timp. Toltecii au numit acest fenomen Mitote.
Mitote poate fi comparat cu o piaţă foarte mare, în care mii de oameni vorbesc şi se târguiesc în acelaşi timp. Fiecare dintre ei are gânduri şi sentimente diferite. Mitote este motivul pentru care omul realizează cu greu ceea ce doreşte sau atunci când doreşte. Omul nu este de acord cu el însuşi deoarece sunt părţi din mintea sa care doresc un anumit lucru şi alte părţi care vor exact opusul.
Oamenii sunt dependenţi de suferinţă pe diferite niveluri şi la diferite intensităţi, dar noi ne sprijinim unii pe alţii în menţinerea acestor dependenţe.
Atunci când îi privim pe ceilalţi oameni exact aşa cum sunt, fără a interpreta nimic la modul personal, este imposibil să fim răniţi de ceea ce spun sau fac ei. Dacă ne vom face un obicei din a nu lua lucurile la modul personal, vom evita multe supărări în viaţă. Supărarea, gelozia şi invidia vor dispărea, chiar şi tristeţea.
Dacă vom respecta acest legământ, vom putea călători în jurul lumii cu inima deschisă şi nimeni nu ne va răni. Vom putea spune „Te iubesc!“ fără frica de a fi ridiculizat sau respins. Vom putea cere ceea ce avem nevoie. Vom putea spune da sau nu, orice vom dori, fără a simţi vreo vină sau tendinţă de autojudecare. Vom putea opta pentru a ne urma inima întotdeauna.
Ce spuneţi... merită măcar să încercăm?
Psihoterapeut Gina Chiriac, Centrul de Sănătate „Sf. Grigorie Decapolitul“
Articole proaspete scrise de tineri, pentru tineri. Tu ai citit Jiunimea? »
Notează articolul.
Nota curentă: 5.0 din 2 voturi
Nota curentă: 5.0 din 2 voturi
Comentarii
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul comentariilor. Mesajele care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.
- de Felcer:
Nu este valabil la olteni. In aceasta zona, oamenii sunt foarte rai si chiar sunt in elementul lor cand se dedau la rautati de tot felul. Daca nu supara pe altul, nu pot fi fericiti. Cunosc foarte bine zona si sa nu aveti tupeul sa ma contraziceti, ca va inselati. Olteanul te supara din placere si daca ai proasta inspiratie sa-l contrazici e in stare sa sara la scandal. Eu nu i-as cere olteanului sa se schimbe, ci sa continue la fel. Sa ia totul personal pana se satura singur. Nu se vindeca decat prin exces de egocentrism. Momentul revelatiei vine tarziu si atunci intra intr-o faza a regretului si bunavointei. La multi momentul revelatiei apare in ceasul **** sau deloc. Am curajul sa afirm ca oltenii sunt irecuperabili. Oameni rai in stare pura, gata sa profite de oricine se afla in jurul lor. Nu exagerez deloc. - de Tot eu:cenzura la ceasul ...decesului, atunci cand isi dau duhul, ceasul m o r.tii
- de Revin:Remarcabil gestul d-nei doctor, dar de fiecare data cand observ cate un gest idealist nu ma pot abtine de la a aminti de Miguel de Cervantes Saavedra si al sau celebru roman „El ingenioso hidalgo don Quijote de la Mancha”. Este foarte dificil sa formulezi corect ( academic ) tema unei opere literare, dar in acest caz avem de-a face cu o SATIRA LA ADRESA IDEALISMULUI. Altfel spus, nu e bine sa fim idealisti, ba dimpotriva. Sa nu ne luptam cu morile de vant, crezand ca schimbam oamenii, de pilda. Schimbam poate doar aparentele. Tot respectul, oricum, pentru efort.
- de zgarmici:Pt nr 1...Nu sunt de acord cu opinia d.vs.Dupa cum bine stiti nu exista padure fara uscaturi ,asa ca peste tot sunt oameni buni si ...mai putin buni.Personal am trait in Craiova aproape 20 de ani si daca ar fi sa aleg din nou tot acolo mi-ar placea sa imbatranesc.Am cunoscut oameni de calitate{asta daca si tu dai dovada de buna crestere},foarte saritori si care mi-au ramas prieteni.Oamenii se schimba atunci cand ceva intervine in viata lor,atunci cand viata ii pune in fata unor mari decizii .De multe ori auzi: l-a schimbat viata ,sau durerile l-au facut mai bun sau mai rau,e de nerecunoscut....si exemple pot fi multe.Am zambit in momentul cand am citit indemnul autoarei articolului acela de a ne face un obicei in a nu ne supara cand cineva ne injura de exemplu ,nici de a deveni gelos cand i-ti vezi partenerul la brat cu vreo blonda.Personal cred ca sunt povesti de adormit copiii,suntem totusi oameni ,nu roboti fara sentimente.Nu traim intr-o societate perfecta unde nimeni nu greseste....si apoi sunt atatia factori care ne fac sa gresim...
- de Felcer:Eu, cand am afirmat ca in Oltenia oamenii sunt rai, nu am afirmat ca doar cativa, ci majoritatea, adica nu doar "uscaturile", ci toata padurea. Mai degraba e invers, printre cei multi si rai exista oameni culti, educati, care pot sa-si tina in frau pornirile genetice. De regula, oamenii care nu cunosc adevarata fata a oltenilor sunt persoanele cu vreo functie, deoarece oltenii de rand, majoritatea, nu respecta decat functia. Sau macar se prefac ca o respecta, deoarece pe la spate se comporta la fel de josnic. Evit cat pot de mult apropierile, amicitiile, doar ma limitez la a socializa ca sa nu devin un neadaptat social ori un singuratic. Se poate sa ma insel, dar cred ca am dreptul la o opinie fie ea si gresita. De asemenea, regret daca opinia mea nu e pe placul tuturor si imi cer scuze pentru disconfort. M-am uitat din nou pe strada si am verificat daca am dreptate - incidente stradale peste tot, injuraturi, nervozitate la volan, tineri agitati, pietoni neatenti si suparati etc. de cate ori am ocazia, intreb alti cetateni ce parere au despre olteni si toti imi raspund acelasi lucru; oameni foarte rai de gura si de fapta.
- de eudea:de ce nu va aptineti de la comentarii rautacioase la adresa soferului daca nu stiti ceva concreoare
- de Ipsilanti:Care gaina ?
- de Patraules:La romani si in special la olteni este invidia la un nivel ffff inalt. Aceasta invidie da foarte repede in rautate, oamenii sunt ranchiunosi si pun la suflet daca cel de langa el are mai mult succes si e mai descurcaret (legal vorbind BINEINETELS, nu cel care se ocupa cu cerseala sau cu spargerile prin Occident si apoi vine sa se dea "jmecher pe shtrasse"). M-am nascut, am crescut si am trait in Oltenia suficient de mult incat sa vad cat sunt oamenii de rai. Si cei mai multi iti fac rau numai sa se simta bine, sa isi domoleasca orgoliul si sa isi rada in barba ca te-a facut el pe tine...In loc sa faca tot posibilul sa ajunga si el sus, il freaca de ce am eu mai mult ca el si de unde fac rost de bani sa imi cumpar tot ce imi doresc. Intr-adevar, cel de la 1 are MARE MARE DREPTATE. Olteanul e fricos si ce face fricosul...Tzipa sau da primul ca sa fie sigur ca nu si-o fura...In aparenta respecta functzia si in spate scuipa functzia...Ii place sa se milogeasca si sa fie sclavul sefului...CE PUII MEI...SUNTEM OLTENI nu??? Vb aia, nu-i roman cum e olteanul...
- de to`arashul Matrics:antioltenilor! ia schimbati in postul lui Patraules "olteni" cu "evrei" si vedeti ce usor veti acuza de antisemitism.... Este ca este o arma puternica? Este ca sintem indobitociti sa ne dam singuri la gioale? Ex. : "La noi ca la nimeni?". ESTE? A "semnalat nereguli" cineva?
- de flapper:Mie mi-a placut articolul,citindu-l in editia tiparita,dar comentariile arata o parte a oltenilor care nu ii pune deloc intr-o lumina favorabila si ma dezamagesc desi stiu ca nu-i bine sa ne imbatam cu apa rece. Eu sunt pe jumatate olteanca,dupa tata si vreau sa spun ca de multe ori am simtit ca mama este prea buna pentru cei din zona asta,oameni care intradevar sunt foarte incisivi,poate si datorita faptului ca sunt uneori prea repeziti,dar si atunci cand vor pot fi minunati,pur si simplu ii cuceresc cu felul lor expansiv pe cei din jur,din alta zona ma refer... Ce am mai constat este si faptul ca le place sa isi fure unul altuia caciula ,ca sa nu mai vorbesc cum se comporta fata de cei din alte zone pe care ii privesc cu multa reticenta pana ajung sa ii cunoasca...Cu toate astea nu regret faptul ca m-am nascut in Craiova si si nu ma vad in stare sa ma mut altundeva decat in imprejurari exceptionale. Rau cu rau,dar mai rau fara rau cum spunea bunica mea din Oltenia,cea care m-a crescut pana la varsta de saptea ani...
