Parisul – cel din judeţul Olt -, unul dintre cele patru cătune ale comunei cu un singur sat, Optaşi-Măgura, seamănă întru totul localităţilor olteneşti. Locuitorii de aici sunt vârstnici, iar casele – mici, aliniate pe un drum pietruit ce şerpuieşte spre Drumul European 574.
Ca să ajungi în Paris, trebuie să te informezi mai înainte precis, pentru că niciunde nu vei găsi un indicator cu numele cătunului. După ce parcurgi, prin câmp, aproape doi kilometri de drum pietruit şi cu gropi, ajungi la primele case. Cătunul, cu câteva zeci de locuinţe, e deosebit de liniştit, cu oameni veseli şi cu poftă de vorbă. Dacă e vreme frumoasă, „parizienii“ ies la poartă, să mai schimbe un cuvânt, să mai afle ce se întâmplă în centrul comunei, ce au auzit şi au văzut la televizor.
„Avem nume de capitală“
La o poartă, pe scaun, la o discuţie în şoaptă, ca între vecine, le-am găsit pe Silvia, Domnica şi Aurica, trei pensionare. Suntem al doilea grup de jurnalişti care au ajuns pe uliţa lor de la începutul anului şi au deja experienţă în a vorbi despre cătunul lor. „Mamă, de câteva luni vine lumea la noi ca la Parisul din Franţa. Pesemne că abia de curând au aflat că satul nostru se numeşte aşa şi de atunci vin mereu în vizită, curioşi. Vin şi de la Bucureşti, de la Slatina, de la Braşov, vor să discute cu noi, să facă poze. Să vină, că poate odată se va şi asfalta, cu atâta lume care vrea să vadă satul“, e de părere tanti Aurica. Ea nu se mai întinde la vorbă, merge repede până acasă, să ne aducă nişte scrisori, să fim convinşi că suntem la Paris. Rămâne cu noi Silvia Pletea, care a ajuns la Parisul din Optaşi prin căsătorie, ea fiind născută în Bucureşti.
Nea Ghiţă, un „parizian“ acum la pensie, a lucrat în Timişoara. Spune că atât de mândru era de numele cătunului său, încât, atunci când trimitea bani acasă, întotdeauna ţinea să le spună casierelor de la poştă, cu voce tare, ca să audă şi cei din preajmă, că banii trebuie să ajungă la Paris… să specifice pe mandat. „Ele, casierele, se uitau la mine mirate şi spuneau că nu este nici o localitate Paris în judeţul Olt, dar eu le convingeam până la urmă şi scriau. Păi, la noi, de când ne ştim, scrie pe plicuri, ca să ajungă, Paris“, spune nea Ghiţă. Acesta pleacă mândru de lângă noi: „Treaba e că, vorba aia, avem nume de capitală, trăim în Paris!“.
De altfel, pe toate actele localnicilor e menţionat şi numele cătunului. Aşa se face că ei sunt, conform titlurilor de proprietate, posesori de terenuri şi imobile la Paris. Nici de pe deciziile de pensionare nu lipseşte numele cătunului unde trăiesc. Toţi speră să fie montate şi indicatoare la intrări şi, mai ales, acesta să fie transformat în sat.
De unde vine numele
Silvia Pletea se grăbeşte să ne spună cum a ajuns să fie numit Paris cătunul în care trăieşte. Ne spune că sunt mai multe istorii, dar, dintre toate, una i se pare credibilă. „Am auzit că, înainte de război, ar fi venit pe linia asta, care se numea atunci drumul de manevră, un perceptor care a dat numele satului. Când îl vedeau oamenii că vine, se ascundeau şi dezlegau câinii să îl alunge. Văzând atâţia câini pe uliţă, perceptorul ar fi zis că numai în Paris, capitala, mai sunt aşa de mulţi şi aşa a rămas numele cătunului“, povesteşte Silvia Pletea.
Viceprimarul Viorel Alexandru relatează că în perioada interbelică toate celelalte cătune ale comunei Optaşi aveau un nume, respectiv Jugaru, Zăvoi şi Optaşi, numai cel de dincolo de Vedea nu avea. Unui alt perceptor, căruia i-a plăcut mult numele capitalei Franţei, a hotărât că şi la Optaşi va fi un Paris. Viceprimarul susţine însă că explicaţia cea mai credibilă pentru numele cătunului este aceea că, spre sfârşitul secolului XIX, nişte comercianţi străini au ajuns la târg în zonă şi au înnoptat lângă biserică, în apropierea râului Vedea. Văzând că acesta trece prin sat, au zis: „Uite, suntem din nou la Paris, lângă Sena!“.
Cadru de legendă
În interiorul bisericii din Paris, construită la sfârşitul secolului XVIII, se află un mormânt unde sătenii cred că este înhumat trupul haiducului Ioniţă Tunsu. Parohul din Paris, Adrian Herman Dima, spune că nu ştie cine a fost înmormântat în locaşul de cult, pentru că nu există nici un fel de indicii scrise, dar că este posibil ca acolo să fie rămăşiţele pământeşti ale haiducului, devenit în ultimul secol personaj în poveştile bătrânilor din zonă. „Se povesteşte că, demult, când se trăgea clopotul la biserica din Paris, se auzea numele haiducului Tunsu, dar în al doilea război mondial nemţii au furat clopotul şi cel nou nu îl mai «strigă» pe haiducul ce a trăit aici, în deal, în Vâlceaua Stanii“, îşi aminteşte nea Ghiţă.
Parisul din Olt, cu nomazii lui
Nu doar capitala Franţei atrage ca un magnet romii nomazi, ci şi Parisul din Optaşi-Măgura. Chiar imediat cum intri în cătun, şi-a aşezat cortul, de câteva zile, o familie de căldărari din Potcoava. Este vorba de familia Mihai, adică o fetiţă şi părinţii ei, care tocmai se pregătesc de masă după ce au lucrat o albie din tablă. „Am venit aici, la Paris, că am auzit că sunt oameni buni, şi aşa e. Nici noi nu lucrăm scump, dăm şi pe bucate“, spune Gheorghe Mihai.
„O să mai stăm la Paris cât vom avea de muncă. După aceea, plecăm în altă parte. Cineva ne-a dat un curcan, că zicea că n-are bani. Îl ţinem legat până atunci şi îl luăm după noi, cu cortul“, adaugă soţia căldărarului.
Un nou turn Eiffel
Viceprimarul comunei Optaşi, Viorel Alexandru, a menţionat că Parisul va deveni sat, va avea indicatoare la intrare cât mai curând şi e posibil ca într-un an, doi să fie gata şi un turn, replică la scară mai mică a turnului Eiffel din capitala Franţei. Edilul spune că el şi primarul Scurtu ar fi vrut ca din această primăvară să înceapă să amenajeze un parc în care să amplaseze turnul, dar, din păcate, bugetul mic nu mai permite o aşa investiţie, care a fost amânată. „Vrem să facem un lucru frumos, am găsit şi două terenuri, iar săptămâna asta vom stabili unde va fi parcul, dar cu amenajarea lui va fi mai greu în acest an. Încet-încet, credem totuşi că în doi ani cel mult vor fi gata şi parcul, şi turnul, pe care îl vrem înalt de cel puţin 20 de metri. Unii zic să fie din fier, alţii din aluminiu şi ne mai gândim şi la asta“, a spus viceprimarul.
