Sărbătoarea sufletului

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Cu sufletul împlinit de bucuria şi liniştea fiecărei zile aş vrea, mai mult ca oricând, să ne lăsăm cuprinşi de sfinţenia acestei săptămâni care aduce cu ea Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Învierea Fiului lui Dumnezeu... o sărbătoare a sufletului!
Dincolo de pregătirile pentru masa specială de Paşte, la care ne dorim cu siguranţă să participe toţi cei dragi nouă, ziua de 19 aprilie 2009 reprezintă celebrarea renaşterii fiecăruia dintre noi! Este momentul să ne acordăm la bucuria universului care cântă această sărbătoare şi să simţim cele mai valoroase comori: iubire, iertare, nobleţe, compasiune, pace, adevăr.
Îmi vine acum în gând o întrebare: „Cine sunt eu?“. Cine este această persoană care poate a ţinut post, poate nu, care aleargă în căutarea celor mai frumoase aranjamente pentru masa de Paşte, a mirodeniilor potrivite pentru mâncărurile pe care deja le-a stabilit pentru meniul special, care aşteaptă cu bucurie în suflet sosirea prietenilor, rudelor din alte localităţi, care îşi trece toţi cunoscuţii pe lista celor cărora vrea să le ureze numai gânduri bune...? Pare că îşi cunoaşte foarte bine locul şi rostul... Dar cât de bine se cunoaşte pe sine? Cât de autentică este ea faţă de sine?
Învierea lui Iisus este un bun prilej de introspecţie. Prin rugăciune şi iertare ne putem afla oricând mai aproape de noi şi de ceilalţi, ne putem oferi celorlalţi autentici şi putem crea relaţii autentice. În aceste zile, poate ar fi momentul să ne acordăm timp şi să ne bucurăm de ceea ce suntem acum, să iertăm poate ceea ce s-a întâmplat şi ne-a afectat, să îi iertăm pe cei care ne-au rănit, să ne iertăm pe noi, cei care poate am rănit... Iertarea autentică dă la o parte bariera care fusese creată de ofensă şi deschide uşa recâştigării încrederii în timp. Dacă relaţia fusese caldă şi intimă înainte de ofensă, dragostea poate fi restabilită. Dacă relaţia era doar formală, poate atinge nivelurile superioare prin procesul dinamic al iertării.
Odată cu Învierea Mântuitorului, ar fi minunat să renaştem şi noi, în fiecare an, de fiecare dată mai buni şi mai calzi, cu fiecare secundă care trece mai profunzi şi mai iertători. Să renaştem în iubire şi credinţă şi să ne culegem roadele în smerenie şi recunoştinţă. Să ne bucurăm de căderea lunii şi răsăritul soarelui, de gânguritul unui bebeluş şi fericirea unui adolescent, care reuşeşte examenul la facultate.  
Vă doresc, în prag de mare sărbătoare, să vă purificaţi sufletele de tot ceea ce vă macină şi vă privează de adevăr, să iertaţi şi fiecare zi să o trăiţi din şi întru iubire! Greşeala nu este altceva decât o lipsă de iubire în conştiinţă. Odată ce vom umple acest gol cu iubire şi sentimente măreţe, poate vom greşi mai puţin şi, cu siguranţă, vom învăţa să ne iertăm şi să ne simţim mai puţin vinovaţi pentru ceea ce am comis şi considerăm că este greşit. Daţi-vă voie să fiţi voi înşivă şi accedeţi la libertate, conştienţi fiind că iubirea înseamnă libertate absolută!

La mulţi ani, cu drag!
Paşte fericit!