Cât timp consacrăm televizorului?

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Scriu acest articol gândindu-mă la milioanele de alte lucruri pe care le-am putea face în timpul pe care îl petrecem stând în faţa televizorului. Ne putem într-adevăr schimba viaţa renunţând la el. Măcar o seară pe săptămână, pentru început. Ce s-ar întâmpla dacă am înceta să găsim viaţa în spectacolele altor oameni şi ne-am lăsa propria viaţă să devină acel spectacol de care suntem dependent?
Renunţarea la televizor se poate face cu greu de cei care iubesc aparatura electronică, însă asta nu înseamnă că este imposibil. Ne putem dezintoxica încetul cu încetul. Dacă ne uităm prea mult la televizor, şi ştim asta, ar fi bine să ne punem următoarea întrebare: „De ce parte a ecranului vreau să trăiesc?“.
Atunci când privim la televizor, ne uităm, de fapt, la alţi oameni care trăiesc făcând ceea ce le place. Ei trăiesc de partea potrivită a ecranului, pentru că se simt bine, iar noi privim în mod pasiv la cât de bine se simt. Ei câştigă bani pentru asta, în timp ce noi nu.
Nu este nimic rău în a ne uita la televizor din când în când, la alţi oameni care fac ceea ce le place. Însă, în zilele noastre, o familie obişnuită se ocupă cu asta şapte ore pe zi. Trăiesc ei oare de acea parte a ecranului care îi ajută să progreseze? (Marii distribuitori de publicitate speră că nu.)
Iată un test care vă va ajuta să vă daţi seama dacă televizorul ne motivează mai mult decât cărţile: să încercăm să ne amintim ce am văzut la televizor cu o lună în urmă. Să ne gândim intens la asta. Ce efect au avut acele emisiuni asupra părţii creative a creierului nostru? Acum, să ne gândim la cartea pe care am citit-o cu o lună în urmă. Sau chiar la revista pe care am citit-o săptămâna trecută. Care dintre acestea a lăsat o impresie mai puternică şi mai de valoare? Care dintre aceste forme de distracţie ne-a condus mai mult în direcţia automotivării?
Astăzi, fascinaţia crescândă a internetului constituie un progres faţă de televiziune, mai ales dacă suntem interactivi. Comunicarea pe canalele de chat, care îndeamnă la gândire, precum şi trimiterea şi primirea de mesaje electronice contribuie la dezvoltarea creierului. Televiziunea face exact contrariul.
Groucho Marx spunea odată că i se pare că televiziunea este foarte educativă: „De fiecare dată când cineva deschide televizorul, mă duc în camera cealaltă să citesc o carte“.
Ne putem gândi acum fiecare de ce parte a ecranului ne situăm şi pentru cât timp mai dorim să facem asta... cât din timpul nostru stăm în faţa televizorului şi îi privim pe ceilalţi şi cât din timpul nostru ne întoarcem privirea către noi înşine? Ar fi interesant să ne răspundem, nu credeţi?