Abuzul asupra bătrânilor, un păcat moral actual

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Abuzul asupra bătrânilor se referă la orice formă de maltratare a unei persoane în vârstă de către un îngrijitor, membru al familiei, soţ/soţie sau prieten.

Se vorbeşte foarte des despre abuzuri asupra femeilor sau copiilor, dar rar sau aproape deloc despre abuzurile asupra bunicilor şi persoanelor ajunse la vârsta a treia. Cu toate acestea, ele există, iar în ultimii ani numărul acestora a crescut îngrijorător.
Făcând un studiu aproape tehnic asupra fenomenului, potrivit amendamentului la Actul Americanilor Vârstnici din 1987, s-au identificat trei categorii de abuz asupra bătrânilor. Primul, abuzul domestic asupra bătrânilor, are loc de obicei în casa vârstnicului sau a îngrijitorului. Abuzatorul/maltratatorul este, de obicei, o rudă, un prieten apropiat sau un însoţitor plătit. Cea de-a doua categorie, abuzul în instituţii, se referă la abuzul care are loc într-o casă rezidenţială (cum ar fi un azil de bătrâni), orfelinat sau o casă în care se oferă asistenţă socială. În acest caz, maltratatorul are un contract financiar să îngrijească persoana vârstnică. A treia categorie şi ultima, autoneglijarea, presupune un comportament în care persoana vârstnică îşi ameninţă propria siguranţă sau sănătate. Autoneglijarea este prezentă la o persoană în vârstă care refuză să-şi asigure hrana adecvată, apa, îmbrăcămintea, adăpostul, igiena personală, medicaţia, şi chiar să-şi ia precauţii de siguranţă.

Acte de abuz

Aşa cum au identificat specialiştii, abuzul asupra bătrânilor poate lua diverse forme: acte de violenţă (cum ar fi lovirea, bătaia, îmbrâncitul, zgâlţâirea, pălmuirea, lovirea cu piciorul, ciupirea sau arderea). Folosirea neadecvată a medicamentelor sau a constrângerilor fizice, alimentarea cu sila şi pedepsele corporale de orice fel sunt alte exemple ale abuzului. Raporturile sexuale forţate sau raporturile sexuale cu orice persoană care nu-şi poate da consimţământul sunt considerate tot abuzuri. Acestea includ atingerea nedorită şi orice formă de abuz sau hărţuire sexuală, cum ar fi violul, sodomia, dezbrăcarea forţată şi fotografiile cu conţinut sexual explicit.
Abuzul emoţional sau psihologic - poreclele, insultele, ameninţările, intimidarea, umilirea sau hărţuirea - intră în aceeaşi categorie. Tratarea persoanei vârstnice ca şi cum ar fi un copil, privarea de comunicare verbală în scopuri punitive sau demonstrative, izolarea acesteia de familie, prieteni sau activităţile obişnuite sunt exemple ale abuzului emoţional sau psihologic. De asemenea, neglijarea - lipsa atenţiei în a asigura unei persoane vârstnice mâncare, îmbrăcăminte, adăpost sau alte nevoi esenţiale. Neglijarea include şi neplata taxei de azil, dacă există responsabilitatea legală de a o plăti.
Abandonul sau părăsirea unei persoane vârstnice de către o persoană care are responsabilitatea fizică şi legală de a-i asigura îngrijirea este altă formă de abuz asupra bătrânilor. Folosirea ilegală sau neadecvată a fondurilor, proprietăţilor sau bunurilor unei persoane vârstnice este abuz. Aceasta include şi falsificarea semnăturii, furtul de bani şi bunuri sau păcălirea unei persoane vârstnice să semneze documente care să transfere fonduri, proprietăţi sau bunuri.

Factori de risc

Abuzul asupra bătrânilor este o problemă complexă, cu mulţi factori contributivi. Printre aceştia, violenţa domestică întreţinută de-a lungul timpului până la bătrâneţe este unul cu urmări grave. Abuzul de către soţ sau soţie reprezintă o proporţie substanţială a acestor cazuri.
Problemele personale ale maltratatorilor reprezintă tot un factor de risc. Cei care maltratează persoanele în vârstă (mai ales copiii ajunşi la vârsta adultă) sunt, de obicei, dependenţi financiar sau în alte moduri de persoanele vârstnice de care abuzează. Aceasta se datorează deseori unor probleme personale, cum ar fi bolile psihice sau alte trăsături de personalitate disfuncţionale. Potrivit studiilor, riscul pare să fie mai crescut dacă maltratatorul locuieşte în aceeaşi casă cu persoana vârstnică.
Nu în ultimul rând, izolarea socială reprezintă un factor de risc pentru abuzul asupra bătrânilor. Maltratatorii care locuiesc cu persoana vârstnică au ocazia de a abuza mai frecvent de aceasta şi deseori încearcă să-şi izoleze victima de alte persoane, pentru a preveni dezvăluirea abuzului.

Simptome

Semnele şi simptomele abuzului asupra bătrânilor variază în limite foarte largi, în funcţie de felul abuzului. În ceea ce priveşte abuzul fizic, acestea sunt evidente: vânătăi, ochi învineţiţi, cucuie, zgârieturi, urme de legare, tăieturi, înţepături sau răni netratate, în stadii diferite, oase fracturate, inclusiv oasele calotei craniene (cap spart), întinderi, dislocări sau traumatisme interne, ochelari sparţi sau semne de imobilizare forţată, probe de laborator care arată semne de supradozare sau de subdozare a medicamentelor. De asemenea, dovezi ale abuzului fizic pot fi declaraţiile persoanei vârstnice că a fost abuzată fizic, schimbarea bruscă a comportamentului unei persoane în vârstă, precum şi refuzul unui îngrijitor de a primi vizitatori care să rămână singuri cu persoana în vârstă.
Printre simptomele unui posibil abuz sexual se numără vânătăi în zona sânilor sau a zonei genitale, boli venerice inexplicabile, infecţii genitale inexplicabile, sângerări anale sau vaginale inexplicabile, lenjerie ruptă sau pătată, dar şi declaraţiile persoanei vârstnice că a fost abuzată sexual.
Aşa cum arată studiile, abuzul psihic sau emoţional e posibil dacă persoana în vârstă pare agitată sau supărată, afişează comportamente neobişnuite, cum ar fi tendinţa de a muşca sau de a se legăna, e retrasă sau necomunicativă şi declară că a fost maltratată verbal sau emoţional.
Între semnele de neglijare sunt incluse deshidratarea, malnutriţia, problemele de sănătate netratate, o igienă personală defectuoasă, condiţii de trai neigienice sau periculoase şi, desigur, declaraţiile unei persoane vârstnice că a fost maltratată.
La rândul lui, abandonul presupune părăsirea unei persoane vârstnice într-un spital, azil, într-un magazin comercial sau în orice alt spaţiu public.
Între semnele exploatării financiare se numără schimbările subite ale unui cont bancar sau a practicilor bancare, cum ar fi retrageri inexplicabile de sume mari de bani, nume adiţionale pe cardul bancar al unei persoane vârstnice, schimbări bruşte în testament sau în alte documente financiare, dispariţia de fonduri sau de bunuri valoroase, taxe neplătite sau îngrijire sub standard, în ciuda disponibilităţii fondurilor, dovada falsificării semnăturii unei persoane în vârstă, apariţia subită a unor rude necunoscute, plata pentru servicii care nu erau necesare, dar şi declaraţiile persoanei vârstnice că a fost exploatată financiar.