Rugăciunea în vremea Postului Mare

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

În tradiÅ£ia creÅŸtină, cele două mari instrumente de purificare sufletească sunt postul ÅŸi rugăciunea. Veritabile arme de luptă împotriva bolilor, necazurilor ÅŸi greutăţilor, postul ÅŸi rugăciunea reprezintă, înainte de toate, o luptă cu propriile slăbiciuni.

 

Putem spune că postul ÅŸi rugăciunea sunt armele cu care sufletul nostru luptă pentru el însuÅŸi ÅŸi apoi pentru a dobândi cele cerute.

Omul trăieÅŸte într-un mediu social. Când viziunea asupra lumii, gândurile, dorinÅ£ele ÅŸi faptele îi sunt determinate de mediul care-l înconjoară, el este supus unor influenÅ£e, „voci“ din afara lui, care îl pot distrage de la ascultarea glasului inimii sale.

Prin rugăciune ne interiorizăm, iar atunci obÅ£inem liniÅŸtea. Este momentul tainic, prin simplitatea sa, în care ne întoarcem către noi ÅŸi către Dumnezeu. Atunci când ne rugăm, păşim spre ceea ce se cheamă „logica inefabilă a inimii“, pentru că, aÅŸa cum spunea Blaise Pascal, „inima are raÅ£iuni pe care raÅ£iunea nu le cunoaÅŸte“. Fiecare am trăit în viaţă cel puÅ£in un moment în care am cunoscut profunzimea liniÅŸtii ce se naÅŸte din coborârea minÅ£ii noastre în suflet. Rugăciunea este puntea care se deschide atunci când alegem să coborâm în liniÅŸtea ÅŸi pacea care SIGUR se află în sufletul nostru. Această pace ÅŸi liniÅŸte atât de mult râvnite ÅŸi căutate în afară noastră, în toate relaÅ£iile pe care le avem cu ceilalÅ£i, indiferent că vorbim despre relaÅ£iile cu soÅ£ul, soÅ£ia, cu mama sau copiii, cu prietenii de suflet sau cu oricine altcineva, nu se pot compara prin durată ÅŸi intensitate cu starea inefabilă de împlinire interioară pe care o putem cunoaÅŸte atunci când ajungem la propriul suflet. Doar în această stare de liniÅŸte, dorinţă ÅŸi aspiraÅ£ie îl putem întâlni pe Dumnezeu.

Dumnezeu e pretutindeni

„Dacă ne rugăm cu fervoare la Dumnezeu ÅŸi acesta nu există, nu pierdem nimic, însă dacă există, câÅŸtigăm totul“, spunea tot B. Pascal. Fiecare fiinţă, intrând în misteriosul sanctuar al propriei sale naturi esenÅ£iale, găseÅŸte aici o părticică din Dumnezeu, care este scânteia spiritului nostru. În marile tradiÅ£ii ale lumii, înÅ£elepÅ£ii descriu locul unde află Dumnezeu: „O, copilul meu, unde mă cauÅ£i tu oare? PriveÅŸte, sunt aici, ascuns în tine ÅŸi chiar lângă tine, îmbrăţiÅŸându-te permanent. Pretutindeni fiind, nu sunt numai în templu, nici doar în moschee, nici doar în ritualuri, sau ceremonii, nici doar în grădina cu flori“, scria Kabir acum câteva secole. Dumitru Stăniloaie descrie extraordinar de frumos, în cartea sa „Rugăciunea lui Iisus“ - experienÅ£a Duhului Sfânt: „Propriu-zis, mintea coborâtă în inimă nu-L mai întâlneÅŸte pe Dumnezeu prin mijlocirea ideilor, ci prin simÅ£irea prezenÅ£ei Lui, inima fiind pentru minte un fel de organ senzorial pentru relaÅ£ia cu Dumnezeu, aÅŸa cum simÅ£urile trupului sunt aparatul care permite perceperea ÅŸi simÅ£irea realităţilor cu care trupul intră în contact“.

Concret, atunci când ne rugăm, în loc să citim sau să reproducem mental dorinÅ£ele pe care le avem, trebuie să conÅŸtientizăm întâi intensitatea stării de agitaÅ£ie care există în noi în acel moment, să observăm cum respirăm ÅŸi apoi să ne liniÅŸtim. Ne concentrăm doar pe ritmul respiraÅ£iei, până când, doar respirând atent, doar atât, ne liniÅŸtim. Respirăm calm, regulat, liniÅŸtit, în ritmul nostru propriu, perfect natural. Apoi ne imaginăm că respirăm cu inima, că inima se deschide. Acesta este momentul în care putem începe să ne rugăm.

Îndumnezeirea sufletului

În această perioadă a Postului Mare, rugăciunea capătă o dimensiune inimaginabilă, datorită efectelor curative asupra corpului ÅŸi, mai ales, asupra spiritului. A te ruga în timpul postului înseamnă a te curăţa de tot ceea ce este ÅŸtiut ÅŸi neÅŸtiut de mintea noastră, dar care împovărează corpul ÅŸi sufletul. Activitatea spirituală intensă din această perioadă aduce modificări binefăcătoare, atât anatomice, cât ÅŸi funcÅ£ionale, ale Å£esuturilor ÅŸi organelor corpului nostru.

Atunci când prin rugăciune nu înÅ£elegem doar simpla recitare mecanică a unor formule, ci o înÅ£elegem ca pe o stare de elevare spirituală, ca pe o stare sublimă de contact cu Dumnezeu, cu împlinirea ÅŸi liniÅŸtea, atunci îndumnezeim sufletul, iar rugăciunea noastră are ÅŸansa de a se materializa. Această perioadă benefică spiritual este ÅŸansa fiecăruia dintre noi de a investi în starea de bine a sufletului ÅŸi a vieÅ£ii pe care o trăim. Un singur lucru avem de făcut: să alegem să ne rugăm acum! Amânarea nu vine de la Dumnezeu! De la El vine dorinÅ£a de a acÅ£iona! Pentru că avem dreptul de a alege o viaţă mai bună ÅŸi mai uÅŸoară! Åži putem alege să ne rugăm astfel, chiar aici, chiar acum!

Material realizat de Gina Chiriac, psihoterapeut la Clinica „Grigorie Decapolitul“ din Craiova, situată în incinta Liceului de Chimie, tel. 0744 545 352