Căsnicia, la răscruce

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Se iau două capete mai mult sau mai puţin luminate, două inimi înfocate prin care pulsează dragostea şi se unesc pentru totdeauna. Sau până la divorţ. Avocaţii specializaţi într-ale despărţirilor au mai mulţi clienţi decât oricând, iar cuvântul preoţilor cade greu în sufletele fără repere ale tinerilor grăbiţi.

„Sentimentul dragostei era mult mai puternic înainte de ’90. El trebuie să rămână esenţial în familie. Pe undeva, în aceşti ultimi ani, s-a produs o degradare umană. Lumea a uitat de porunca dumnezeiască, a uitat de jurământul depus în faţa altarului şi cade foarte repede şi uşor ispitelor de tot felul. Temporar, oamenii pierd dragostea iniţială şi nu mai au răbdare să se întoarcă la ea, s-o redescopere“, a spus Petre Mocanu, parohul Bisericii „Madona Dudu“, despre nefericirea celor care vin să-i vorbească.

Direcţiile de statistică înregistrează peste 20.000 de divorţuri pe an. O viaţă în doi „până la adânci bătrâneţi“ pare un principiu „out of fashion“, iar modelele bunicilor şi părinţilor sunt perimate şi inutile. Viteza informaţiei şi ritmul ameţitor, uneori de zombi, au afectat şi relaţiile.

În Dolj, la circa 2.500 de căsătorii, câte înregistrează Starea Civilă într-un an, corespund aproape 500 de divorţuri. „Da“ devine peste noapte „nu“. La 69 de ani, după aproape 40 de ani de mariaj, Ileana D. recunoaşte că gestul a fost simplu şi firesc: „Mă simt mult mai bine acum, deşi sunt singură. Îmi pare rău că nu am avut curaj mai devreme. Sunt lucruri pe care nu merită să le păstrezi. Aşa cum sunt oameni pe care nu trebuie să-i ţii lângă tine o viaţă“.

Fără răbdare, fără iertare

Timpul petrecut după bunul-plac, sportul, excursiile, bonusurile companiei au prioritate în faţa responsabilităţilor pe care le implică o familie. Toleranţa dispare pe nesimţite şi până la actul final mai e un pas de pitic, pe care oamenii de 30 de ani îl fac cu destulă uşurinţă. „Într-un cuplu trebuie să existe în primul rând răbdare şi iertare; ele implică loialitatea unuia faţă de celălalt. Parcă tinerii le-au pierdut pe amândouă. La prima abatere, intervine deja actul divorţului. Şi asta, cred eu, pentru că omul fuge din faţa responsabilităţilor pe care le are faţă de familie, faţă de societate. Se vede şi din faptul că unii regretă hotărârea pripită la scurt timp după ce au acţionat“, a adăugat parohul. Măsuţa din sufragerie, lenjeria de pat şi lada cu zestre devin pentru unii motiv de cuţite. Ura şi orgoliul capătă forme hidoase. „Este, cu siguranţă, o problemă de educaţie. Dar nu pleacă din familie. Tinerii caută mereu să imite şi se uită, în general, la obiceiurile celor de peste graniţă. Ar trebui să fie statornici, iar cuvântul dat, fie că este da, fie că este nu, să rămână dat. Dar ei nu mai sunt sinceri unul cu altul nici în viaţa de zi cu zi...“, a precizat Petre Mocanu.