(Ediţie din arhivă) Anul 12, nr. 3753. Marți, 12 Iunie 2007
RSS
-
Publicitate
-
Arhiva
« Alte articole din categoria Cuplu si familie
Rolul tatălui în creşterea unui copil
Cuplu si familie - Ana CARAMAN DANESCU(citeste alte articole de acelasi autor »)
Tatăl, un model de succes pentru copil
Versiunea pentru tiparire
Marimea textului: 
Psihologii accentuează faptul că, în dezvoltarea armonioasă a copilului, influenÅ£ele educative venite pe filieră maternă ÅŸi pe cea paternă sunt la fel de importante, chiar dacă există o complementaritate a acestora.
Tatăl este cel care, cel puÅ£in în teorie, ar trebui să dea o consistenţă morală educaÅ£iei ÅŸi care, în momente-cheie, poate introduce conceptele de „nu“, „nepermis“, „sub nici o formă“. Tatăl ar trebui să fie cel care, cu blândeÅ£e, dar ÅŸi fermitate, pune limitele unei explorări a realităţii, debordante ÅŸi haotice, pe care o efectuează cei mici. Dar în realitate situaÅ£ia este alta, puÅ£ini taÅ£i îÅŸi găsesc timpul necesar să se ocupe de educaÅ£ia ÅŸi formarea celui mic. Majoritatea au o scuză: serviciul sau alte treburi nu le permit să îÅŸi petreacă timpul cu copilul, preferând să îÅŸi suplinească absenÅ£a prin daruri scumpe, lăsând îngrijirea copilului în seama soÅ£iei sau a bunicilor. Însă faptul că nu au timp suficient nu este o scuză pentru ca taÅ£ii să nu se ocupe de educaÅ£ia copiilor, rolul lor fiind esenÅ£ial în dezvoltarea armonioasă a acestora.
De altfel, în ultimii ani, rolul tatălui în creÅŸterea copiilor a evoluat, în judeÅ£ul Dolj existând, de exemplu, peste 1.000 de bărbaÅ£i care se află în concediu pentru creÅŸterea copilului în vârstă de până la doi ani.
Tipologii de taţi
Psihologii pot oferi ÅŸi câteva tipologii de taÅ£i. Există tatăl „mămos“, care suplineÅŸte, uneori, lipsa de afectivitate a unei mame foarte active, precum ÅŸi lipsa bunicilor. Acest tip de bărbat stă mult în preajma copilului, îi pregăteÅŸte mâncare, îi schimbă scutecele, aruncând din când în când o ocheadă pe reviste sau la televizor.
Avem apoi tatăl clasic, tradiÅ£ional. El este cel care trebuie menajat, care preferă să citească nestingherit ziarul sau să vadă în liniÅŸte meciul de fotbal, mama fiind un mediator atent, astfel încât copiii să nu „deranjeze“. Aproximativ 85% din cazurile de absenţă a tatălui din viaÅ£a copilului sunt motivate de felul în care el însuÅŸi a fost crescut de tatăl lui.
Există apoi tatăl „ocazional“, care, dacă nu ar exista sfârÅŸitul de săptămână, sărbătorile ÅŸi concediile, probabil nu ar ajunge să fie cunoscut de copiii săi. BărbaÅ£ii din această categorie sunt cuprinÅŸi de remuÅŸcări, iau iniÅ£iative spontane, oferă săptămânal cadouri micuÅ£ilor.
Există apoi categoria tatălui carismatic, care, chiar dacă nu are timp întotdeauna să se dedice creÅŸterii micuÅ£ilor, depune eforturi pentru a-ÅŸi atrage de partea lui copiii - uneori fiind cu soÅ£ia în competiÅ£ii de tipul „cine dă mai multe dovezi de iubire“. AceÅŸti bărbaÅ£i, aparÅ£inând clasei mijlocii, pot fi un model de succes pentru copii.
Tatăl este cel care, cel puÅ£in în teorie, ar trebui să dea o consistenţă morală educaÅ£iei ÅŸi care, în momente-cheie, poate introduce conceptele de „nu“, „nepermis“, „sub nici o formă“. Tatăl ar trebui să fie cel care, cu blândeÅ£e, dar ÅŸi fermitate, pune limitele unei explorări a realităţii, debordante ÅŸi haotice, pe care o efectuează cei mici. Dar în realitate situaÅ£ia este alta, puÅ£ini taÅ£i îÅŸi găsesc timpul necesar să se ocupe de educaÅ£ia ÅŸi formarea celui mic. Majoritatea au o scuză: serviciul sau alte treburi nu le permit să îÅŸi petreacă timpul cu copilul, preferând să îÅŸi suplinească absenÅ£a prin daruri scumpe, lăsând îngrijirea copilului în seama soÅ£iei sau a bunicilor. Însă faptul că nu au timp suficient nu este o scuză pentru ca taÅ£ii să nu se ocupe de educaÅ£ia copiilor, rolul lor fiind esenÅ£ial în dezvoltarea armonioasă a acestora.
De altfel, în ultimii ani, rolul tatălui în creÅŸterea copiilor a evoluat, în judeÅ£ul Dolj existând, de exemplu, peste 1.000 de bărbaÅ£i care se află în concediu pentru creÅŸterea copilului în vârstă de până la doi ani.
Tipologii de taţi
Psihologii pot oferi ÅŸi câteva tipologii de taÅ£i. Există tatăl „mămos“, care suplineÅŸte, uneori, lipsa de afectivitate a unei mame foarte active, precum ÅŸi lipsa bunicilor. Acest tip de bărbat stă mult în preajma copilului, îi pregăteÅŸte mâncare, îi schimbă scutecele, aruncând din când în când o ocheadă pe reviste sau la televizor.
Avem apoi tatăl clasic, tradiÅ£ional. El este cel care trebuie menajat, care preferă să citească nestingherit ziarul sau să vadă în liniÅŸte meciul de fotbal, mama fiind un mediator atent, astfel încât copiii să nu „deranjeze“. Aproximativ 85% din cazurile de absenţă a tatălui din viaÅ£a copilului sunt motivate de felul în care el însuÅŸi a fost crescut de tatăl lui.
Există apoi tatăl „ocazional“, care, dacă nu ar exista sfârÅŸitul de săptămână, sărbătorile ÅŸi concediile, probabil nu ar ajunge să fie cunoscut de copiii săi. BărbaÅ£ii din această categorie sunt cuprinÅŸi de remuÅŸcări, iau iniÅ£iative spontane, oferă săptămânal cadouri micuÅ£ilor.
Există apoi categoria tatălui carismatic, care, chiar dacă nu are timp întotdeauna să se dedice creÅŸterii micuÅ£ilor, depune eforturi pentru a-ÅŸi atrage de partea lui copiii - uneori fiind cu soÅ£ia în competiÅ£ii de tipul „cine dă mai multe dovezi de iubire“. AceÅŸti bărbaÅ£i, aparÅ£inând clasei mijlocii, pot fi un model de succes pentru copii.
Articole proaspete scrise de tineri, pentru tineri. Tu ai citit Jiunimea? »
Notează articolul.
Nota curentă: 5.0 din 4 voturi
Nota curentă: 5.0 din 4 voturi
Comentarii
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul comentariilor. Mesajele care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.
- de Mara:
Da , aveti perfecta dreptate! "Cuib-ul" e alcatuit din mama si tata ! Asa stiu cei mici; asa e dat de Dzeu! Asa este bine ca sa nu cada "leaganul"! Cee a ce ar trebui sa corectez, fara a-mi aroga niste merite este ceea ce am citit in Psihologia occidentala, si anume ca , in familie, nici tata, nici mama, nici bunicii( sau , la gradinita, nici educatoarea), nu trebuie sa foloseasca , in dialogul cu cei mici( cand incep sa priceapa) , adverbul de negatie :"NU"! Cand incep lectiile despre"Cunostinte despre natura", cand cei mici incep sa exploreze universul casnic, trebuie feriti de pericole, fara a afirma : - " Raducu, NU pune mana la priza( aragaz", toaleta etc)! Acum, se recomanda sa nu mai existe NU, in universul copiilor! In dialogul cu cei mici. Deci, va trebui sa spunem: - " Raducu, ar fi bine sa iei manuta de la priza ( aragaz, toaleta etc)"! Modele: " ar fi bine", "e mai bine", " e frumos", "e recomandabil", " te iubeste mami daca ...", "iti da mami o ciocolata daca..." s.a.m.d. Stiu, e foaaaaaaaaaaaaaaaaaa aaaaaaarte greu pentru educator sa fie extrem de atent sa nu mai pronunte" NU "! II trebuie o atentie desavarsita! Dar, imginati-va copii care nu mai spun "NU", niciodata, cand sunt chemati la masa, la spalat , la culcare, la teme etc. Dupa ce vor capata cei 7 ani de acasa, sub mantia binefacatoare a lui "DA", a beneficului, a bunatatii, mai tarziu, vor fi invatati cand sa apeleze, si la.... "NU" ! Va imaginati ce copii minunati am creste??? Dar ...si eu recunosc...mi-ar fi tare greu sa fiu atat de atenta sa nu gafez, cata vreme e mult mai usor sa zic : - " Raducu NU pune manuta la priza!" Psihologia europeana motiveaza indisciplina, rautatea si negativismul noilor generatii numai din vina noastra ! Noi suntem vinovati ca ei pleaca in viata cu o doza de rautate! De neascultare! De malefic ! Doamne, ajuta, sa crestem copiii sanatosi, cu tata si mama in casa si .....empatici ! - de yulya:da,mara...ai f mare dreptate in ceea ce peiveste psihologia occidentala..insa romanii se gandesc k de obicei la momentul prezentului...la sanatatea "palpabila" a copilului.Nu gandesc in perspectiva...la cat de nihilisti si negativisti vor deveni copiii lor.Ca intodeauna este preferata varianta mai usoara,mai practica,mai pragmatica.Si anume indemnul(ca sa nu zic ordinul) mai mult imperativ decat sfatuitor de a nu pune mana pe ceva.C'est la vie...va dura mult pana se va schimba mentalitatea romanilor.Sa fim totusi increzatori...
