O familie dedicată medicinei

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

21 de ani de căsnicie, atât vor sărbători soţii Mercuţ în acest an. Au o familie frumoasă, doi copii extraordinari şi cariere de prestigiu în lumea medicală.

Modestia, simplitatea şi buna dispoziţie îi caracterizează pe Georgeta şi Cornel Mercuţ. Trăiesc după principiul că Dumnezeu le-a aranjat totul în viaţă. Se consideră norocoşi că le-a fost dat să se întâlnească şi trăiesc pentru a-şi face meseria sub jurământul lui Hipocrate. Am descoperit o familie fericită, un soţ care poartă permanent la el fotografia soţiei şi a celor doi copii.

Unchiul, naşul, fratele, soţia, nepotul, toţi medici...

Cornel Mercuţ s-a născut în comuna Pârşcoveni, judeţul Olt. Părinţii lui nu au făcut studii medicale. Crescuţi sub influenţa unchiului, medic ginecolog, a naşului, medic stomatolog, atât Cornel, cât şi fratele acestuia, Dorin Mercuţ, au ales să slujească în domeniul medicinei. Nora unchiului lui Cornel Mercuţ este, la rândul ei, medic, soţia, Georgeta, este medic oftalmolog, nepotul a ales medicina, iar în această vară, şi fiul soţilor Mercuţ va da admitere la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Craiova. „Unchiul meu a fost cel care ne-a insuflat pasiunea pentru medicină, dorinţa de a ajuta oameni şi de a trăi din bucuria sentimentului că ai reuşit. Toţi am studiat Medicina la Bucureşti. Soţia şi fratele meu lucrează la Spitalul Militar din Craiova“, a povestit Cornel Mercuţ.

Fiecare pacient, un prieten pe viaţă

„Dumnezeu mi le-a aranjat pe toate în viaţă“, mărturiseşte medicul Cornel Mercuţ. În 1986 a absolvit Facultatea de Medicină, după alţi trei ani de stagiatură i s-a permis să se prezinte la examenul de specialitate în ortopedie. De la 1 ianuarie 1992, Cornel Mercuţ este medic ortoped în Secţia de ortopedie-traumatologie de la Spitalul de Urgenţă din Craiova. Satisfacţia pentru alegerea făcută în carieră, din cele mărturisite de medicul Cornel Mercuţ, o are zilnic când pacienţii îi mulţumesc, când vede că este iubit şi apreciat de oameni. Fără sprijinul familiei, nimic din ce a realizat nu ar fi fost posibil, considerând că soţia a fost cea care l-a sprijinit atunci când a fost nevoie. „Au fost oameni cu care am rămas prieten după ce mi-au fost pacienţi. Am avut, de exemplu, un caz, i se spunea în clinică «omu’ lui Mercuţ», rămas în urma unui accident fără mâini şi picioare. Am luptat mult să-l salvez, am reuşit să îl pensionez, iar cu ajutorul unei firme, i-am făcut rost de protezele necesare. Într-o zi am avut marea surpriză să îl găsesc în faţa cabinetului, în picioare, aşteptându-mă. Pur şi simplu, nu l-am recunoscut la prima vedere, era cazul meu de suflet, care însă în final a avut un sfârşit tragic. După numai două săptămâni am aflat că s-a spânzurat, lăsând trei copii în urmă. Şi acum îmi dau lacrimile când îmi amintesc de acel om“, a povestit medicul Cornel Mercuţ.

Cinci ani de prietenie

Cornel Mercuţ povesteşte cu mare drag despre soţia sa, pe care mărturiseşte că o iubeşte pe zi ce trece mai mult, fiindu-i recunoscător pentru tot ce au reuşit să realizeze împreună, apreciindu-i foarte mult munca. „Soţia mea face lucruri deosebite. Am cunoscut-o când eram în anul doi de facultate, iar ea era boboacă, nu împlinise nici măcar 19 ani. Fotografia ei o port permanent cu mine, ţin aproape chipul de care m-am îndrăgostit. ...Colegii mei erau toţi plecaţi la munci agricole, iar eu, având o problemă la glezne, rămăsesem în cămin. O observasem, eu eram cel mai înalt din anul meu, iar ea, cea mai înaltă din fetele de anul întâi. Cinci ani am fost prieteni, toată facultatea ne-am «mâncat-o» împreună, iar după căsătorie toate le-am făcut doar sfătuindu-ne. Ea a fost şi cea care m-a împins să fac şi specializarea“, a adăugat Cornel Mercuţ. În anul şase de facultate, medicul ortoped a fost cerut în căsătorie de Georgeta Mercuţ, care îşi propusese să nu termine facultatea până nu se mărită. Soţii Mercuţ au doi copii, Andrei, care în acest an termină clasa a XII-a la Colegiul Naţional „Carol I“, acelaşi colegiu pe care l-a urmat şi tatăl său, şi Irina, elevă în clasa a VIII-a la aceeaşi instituţie de învăţământ. În puţinul timp liber, soţii Mercuţ preferă să stea alături de copii, iar sâmbătă, obligatoriu, să ia masa cu părinţii medicului, rămaşi în Olt. După terminarea activităţii de ortoped la Spitalul de Urgenţă, medicul se ocupă de activitatea managerială privată la cabinetele oftalmologice particulare pe care le deţin. În acest an, soţii Mercuţ demarează şi construcţia unei clinici de oftalmologie, cu săli de operaţii ultramoderne. Cel mai important moment, aşteptat cu sufletul la gură de medic, este admiterea fiului său la Facultatea de Medicină.

Declaraţie de dragoste făcută soţiei

Au trecut prin momente grele, în tinereţe locuind într-un apartament primit de soţie de la Armată şi stând „în ture“ cu copilul, neavând cu cine să-l lase. Au reuşit însă prin multă muncă să-şi construiască şi casa visată, caldă, cu flori şi gazon... Au vizitat SUA, Canada şi aproape toată Europa, dar s-au întors de fiecare dată acasă. Anul 1986 a rămas unul extrem de important în viaţa medicului ortoped Mercuţ, a absolvit facultatea, s-a căsătorit, s-a prezentat la spital ca stagiar, a fost membru de partid obligatoriu înscris timp de două luni etc... Nu a acceptat niciodată să fie membru al vreunui partid politic, medicina şi familia fiind „viaţa“ sa. Prin simpla prezenţă, prin costumaţia de serviciu roşie sau portocalie, medicul Mercuţ sparge o mare parte din barierele şi tiparele existente, transmiţându-ţi pe loc buna dispoziţia şi modestia.
A acceptat cu mare drag să ne povestească o parte din viaţa sa privată, dorind ca acest gest să fie încă o declaraţie sinceră de iubire făcută soţiei şi copiilor, o surpriză pe care să o descopere astăzi, în paginile Gazetei de Sud.