Camil Petrescu
Camil Petrescu s-a născut pe 9 aprilie 1894 (după calendarul vechi) în Bucureşti. A fost romancier, dramaturg, doctor în filosofie, nuvelist și poet. El pune capăt romanului tradițional și rămâne în literatura noastră în special ca inițiator al romanului modern. Debutează în revista Facla, în 1914, cu articolul „Femeile și fetele de azi“, sub pseudonimul Raul D. Între anii 1916-1918 participă ca ofițer la Primul Război Mondial, iar experiența trăită atunci se va regăsi în romanul „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război“ (1930). În timpul unui bombardament german își pierde auzul la o ureche, iar infirmitatea îl va marca întreaga viață, după cum își notează în „Jurnal“: „Surzenia m-a epuizat, m-a intoxicat, m-a neurastenizat. Sunt exclus de la toate posibilitățile vieții. Aici unde totul se aranjează în șoaptă eu rămîn vecinic absent“.
Încă din anul 1920 participă la ședințele cenaclului „Sburătorul“, condus de Eugen Lovinescu, iar în revista omonimă publică primele poezii. Furtunosul gazetar de stânga, N.D. Cocea, e modelul său spiritual. Acesta va fi prototipul viitorului său erou Gelu Ruscanu, din drama „Jocul ielelor“, și a eroului său Ladima, din romanul „Patul lui Procust“. Debutul editorial şi-l face cu volumul „Versuri. Idee. Ciclul morții“ în 1923. În 1933, publică cel mai valoros roman al său și unul dintre romanele importante ale modernismului european, „Patul lui Procust“.
• Anca Ungurenuş
