(Ediţie din arhivă) Anul 15, nr. 4910. Sâmbătă, 28 August 2010
RSS
-
Publicitate
-
Arhiva
Bazarul, locul preferat al comercianţilor şi clienţilor
Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail
Marimea textului: 
« Alte articole din categoria Cultura
Lumea multicoloră a Craiovei de altădată
Cultura - Mirela MARINESCU(citeste alte articole de acelasi autor »)
Oameni de ieri, cu rost, înalt sau modest, dar curat şi cinstit în viaţa şi civilizaţia Craiovei, sunt personajele unui tablou vivant, cu un farmec aparte.
Comerţul - o îndeletnicire fundamentală pentru societatea de consum - transforma Craiova de altădată, în perioada interbelică, într-o lume multicoloră. Vom face o călătorie imaginară, ajutaţi de documentele vremii, pe străzile comerciale ale Craiovei.
Un loc aparte în lumea boemă l-au deţinut frizeriile, unde - pe lângă „fercheziurile“ de rigoare se petreceau, aşa cum ne informează lucrarea „Craiova, mon amour“, „dezbateri politice“, lecturi cu voce tare, recitaluri, mai mult sau mai puţin poetice, uneori chiar şi mărunte, neprevăzute petreceri. „Maria şi Traian Pandelescu erau renumiţi pentru «ondulaţiunile cu noul aparat Wella»; Iosif Weind avea scris pe firma sa «serviciul promt, curtoazie perfectă»; «regele ondulaţiunilor perfecte» - Ştefan - şi-a făcut cărţi de vizită speciale, în care a încrustat acest «supranume»; Iosif Weindorfer practica zelos sistemul «abonamentelor pe cartelă». Plăcuţi şi preţuiţi pentru modul în care îşi serveau clienţii şi animau atmosfera în saloanele lor mai erau Tiberiu Gelep, Dellakeza, Cojocaru, Lăpuşneanu, August, Max Ferthbuch, Chiriţă, Gagur, Stan Marin, Tiru, Păuniţă, Enrico şi celebrul Vasilescu Micky -Mouse“.
Povestea unor locuri cu oamenii săi merge mai departe.
Încălţările de tot felul - cu scârţ sau fără scârţ, dar trainice şi arătoase - erau, cu deosebire, apanajul unor meşteri, cizmari neîntrecuţi: Filips Schlesinger, care „vopseşte chiar şi în culori“, Johann Schuster, medaliat cu aur la Expoziţia naţională din 1898, Victor Ivănescu, care lucra pentru fotbaliştii de la Generală, Craiu Iovan, Rovine - Griviţa şi FC Craiova, Ionel Văduva, „la Dobromireanu, venit din satul său care i-a dat nume şi faimă“, Moritz Grumberg, Fraţii Starck.
În schimb, încălţămintea de-a gata se găsea la discreţie în magazinul lui Ilie Chintescu, „La Mihnea Vodă“, dar şi în somptuosul magazin „La Mociorniţa“.
Pe de altă parte, cei mai recunoscuţi pielari şi tăbăcari erau Milos Leonte, D. Gheorghiu, Teodorescu - Bârzea, Vasile Trană, Ion Păunescu, Ştefan Florescu...
Existau şi magazine de bijuterii şi daruri ocazionale, „fără de preţ“, care puteau fi achiziţionate de la Otakar Pasek, Moisi A. Mendell şi Feyngold. Clientul putea alege dintre verighete şi inele, ceasornice Longines, tacâmuri de masă în aur şi argint, produse de Phorzeim.
Şi dacă vreuna dintre bijuteriile care măsoară timpul se defecta, nea Tănase Păsat, Constantin Niculescu, Adolf Ebner, Gh. I Marionescu de la „Cronos“ găseau leacul potrivit.
Locuri de ieri, în poveşti de azi
Cum bucuriile trebuia imortalizate nu numai pe „pelicula gândului“, ci şi pe cea fotografică, diversele sărbători ale oamenilor erau puse sub luminile „cutiei magice“ de renumiţi fotografi craioveni. „La 1 octombrie 1907, experimentatul Krauss a realizat la Craiova prima fotografie artistică, pregătindu-şi singur plăcile. Pe de altă parte, în strada Unirii, fotograful Dudinski avea un stabiliment special pentru «reproducţiuni», fiind primul care dispunea de «instalaţii electrice pentru fotografiat acasă». Executa, de asemenea, excelente «fotografii mărite în platinografie». Cu timpul, au apărut şi alte ateliere preţuite de «pozanţi»: «Omnia (Petrescu şi Teodoru)», «Foto Chaland», «Atelierul Rembrandt», de pe strad C.A. Rosetti, «Blomberg», «Glob»“, se menţioanează în „Craiova, mon amour“.
Era celebră în epocă florăria „Frey“, de pe strada Unirii, după numele unui francez care a lucrat pentru Parcul Bibescu.
Un paradis al comercianţilor şi clienţilor era şi Bazarul de Viena, care oferea încălţăminte şi al cărui proprietar era Emanuel David.
Nu aveai cum să nu remarci şi marele depou „La Lupu“, care dispunea de sticlărie, lămpi, faianţerie, porcelanuri, articole de menaj, vopseluri, uleiuri, bidinele, sfoară.
Pe strada Unirii se găsea şi salonul de mode „Mireasa“ al lui I.R. Davidescu.
Şi Maria Tănăsescu, modistă română, după cum se recomanda, avea atelierul tot pe strada Unirii, la numărul 39. „Cu ocazia unei serbări de 10 Mai, a confecţionat 500 de cocarde tricolore a câte 7,50 lei bucata“, se menţionează în documentele vremii.
Însetat după o asemenea călătorie interesantă, drumeţul prin acele vremuri se putea opri pentru a servi o bragă răcoritoare fie de la Aslan Ismail în răscruciul cel mic, fie la Maxut Isuf pe strada Alexandru Mahovary, la Abzi Imer pe strada Cuza Vodă, la numărul 194.
Şi dacă totuşi alegea să-şi potolească setea cu o bere, Basilescu trebuia să bată drumul până la Marele salon de bere cu acelaşi nume, unicul local familial la care se servea spumoasa fată blondă, în schimbul a 30 de bani halba, 20 de bani ţapul, în acordurile Muzicii Regimentului 1 Dolj.
Comerţul - o îndeletnicire fundamentală pentru societatea de consum - transforma Craiova de altădată, în perioada interbelică, într-o lume multicoloră. Vom face o călătorie imaginară, ajutaţi de documentele vremii, pe străzile comerciale ale Craiovei.
Un loc aparte în lumea boemă l-au deţinut frizeriile, unde - pe lângă „fercheziurile“ de rigoare se petreceau, aşa cum ne informează lucrarea „Craiova, mon amour“, „dezbateri politice“, lecturi cu voce tare, recitaluri, mai mult sau mai puţin poetice, uneori chiar şi mărunte, neprevăzute petreceri. „Maria şi Traian Pandelescu erau renumiţi pentru «ondulaţiunile cu noul aparat Wella»; Iosif Weind avea scris pe firma sa «serviciul promt, curtoazie perfectă»; «regele ondulaţiunilor perfecte» - Ştefan - şi-a făcut cărţi de vizită speciale, în care a încrustat acest «supranume»; Iosif Weindorfer practica zelos sistemul «abonamentelor pe cartelă». Plăcuţi şi preţuiţi pentru modul în care îşi serveau clienţii şi animau atmosfera în saloanele lor mai erau Tiberiu Gelep, Dellakeza, Cojocaru, Lăpuşneanu, August, Max Ferthbuch, Chiriţă, Gagur, Stan Marin, Tiru, Păuniţă, Enrico şi celebrul Vasilescu Micky -Mouse“.
Povestea unor locuri cu oamenii săi merge mai departe.
Încălţările de tot felul - cu scârţ sau fără scârţ, dar trainice şi arătoase - erau, cu deosebire, apanajul unor meşteri, cizmari neîntrecuţi: Filips Schlesinger, care „vopseşte chiar şi în culori“, Johann Schuster, medaliat cu aur la Expoziţia naţională din 1898, Victor Ivănescu, care lucra pentru fotbaliştii de la Generală, Craiu Iovan, Rovine - Griviţa şi FC Craiova, Ionel Văduva, „la Dobromireanu, venit din satul său care i-a dat nume şi faimă“, Moritz Grumberg, Fraţii Starck.
În schimb, încălţămintea de-a gata se găsea la discreţie în magazinul lui Ilie Chintescu, „La Mihnea Vodă“, dar şi în somptuosul magazin „La Mociorniţa“.
Pe de altă parte, cei mai recunoscuţi pielari şi tăbăcari erau Milos Leonte, D. Gheorghiu, Teodorescu - Bârzea, Vasile Trană, Ion Păunescu, Ştefan Florescu...
Existau şi magazine de bijuterii şi daruri ocazionale, „fără de preţ“, care puteau fi achiziţionate de la Otakar Pasek, Moisi A. Mendell şi Feyngold. Clientul putea alege dintre verighete şi inele, ceasornice Longines, tacâmuri de masă în aur şi argint, produse de Phorzeim.
Şi dacă vreuna dintre bijuteriile care măsoară timpul se defecta, nea Tănase Păsat, Constantin Niculescu, Adolf Ebner, Gh. I Marionescu de la „Cronos“ găseau leacul potrivit.
Locuri de ieri, în poveşti de azi
Cum bucuriile trebuia imortalizate nu numai pe „pelicula gândului“, ci şi pe cea fotografică, diversele sărbători ale oamenilor erau puse sub luminile „cutiei magice“ de renumiţi fotografi craioveni. „La 1 octombrie 1907, experimentatul Krauss a realizat la Craiova prima fotografie artistică, pregătindu-şi singur plăcile. Pe de altă parte, în strada Unirii, fotograful Dudinski avea un stabiliment special pentru «reproducţiuni», fiind primul care dispunea de «instalaţii electrice pentru fotografiat acasă». Executa, de asemenea, excelente «fotografii mărite în platinografie». Cu timpul, au apărut şi alte ateliere preţuite de «pozanţi»: «Omnia (Petrescu şi Teodoru)», «Foto Chaland», «Atelierul Rembrandt», de pe strad C.A. Rosetti, «Blomberg», «Glob»“, se menţioanează în „Craiova, mon amour“.
Era celebră în epocă florăria „Frey“, de pe strada Unirii, după numele unui francez care a lucrat pentru Parcul Bibescu.
Un paradis al comercianţilor şi clienţilor era şi Bazarul de Viena, care oferea încălţăminte şi al cărui proprietar era Emanuel David.
Nu aveai cum să nu remarci şi marele depou „La Lupu“, care dispunea de sticlărie, lămpi, faianţerie, porcelanuri, articole de menaj, vopseluri, uleiuri, bidinele, sfoară.
Pe strada Unirii se găsea şi salonul de mode „Mireasa“ al lui I.R. Davidescu.
Şi Maria Tănăsescu, modistă română, după cum se recomanda, avea atelierul tot pe strada Unirii, la numărul 39. „Cu ocazia unei serbări de 10 Mai, a confecţionat 500 de cocarde tricolore a câte 7,50 lei bucata“, se menţionează în documentele vremii.
Însetat după o asemenea călătorie interesantă, drumeţul prin acele vremuri se putea opri pentru a servi o bragă răcoritoare fie de la Aslan Ismail în răscruciul cel mic, fie la Maxut Isuf pe strada Alexandru Mahovary, la Abzi Imer pe strada Cuza Vodă, la numărul 194.
Şi dacă totuşi alegea să-şi potolească setea cu o bere, Basilescu trebuia să bată drumul până la Marele salon de bere cu acelaşi nume, unicul local familial la care se servea spumoasa fată blondă, în schimbul a 30 de bani halba, 20 de bani ţapul, în acordurile Muzicii Regimentului 1 Dolj.
Articole proaspete scrise de tineri, pentru tineri. Tu ai citit Jiunimea? »
Notează articolul.
Nota curentă: 5.0 din 16 voturi
Nota curentă: 5.0 din 16 voturi
Comentarii
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul textelor de mai jos. Comentariile care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.
- de gigi din targul de afara:
Romanule,iti mai dau eu cateva nume de comunisti,de care tinerii nu pot scapa de ei:raducanoiu,Voicul escu,Boboc,Calin,Ptr escu,diaconescu,etc. Intrebatii pe acesti comunisti,despre istoria Craiovei,niste VENETICI,care traiesc din banii statului roman,de foarte multi ani.Un exemplu:parcul este "parcul Bibescu",nu Romanescu.Dar asa au invatat ei la scoala de partid St.Gheorghiu. - de pt 2:de ce nu-mi apar comentariile?
- de pt.nr.2:Terenul a fost al fam.Bibescu,iar primarul Nicolae Romanescu a realizat,prin eforturile Primariei,acest minunat parc.
- de eu:Tot asa a facut si preaiubitul fiu al Baniei "Antonie Solomon", prin eforturile primariei, parcul Tineretului, care cu siguranta se va numi peste 50 de ani "Parcul Solomon".
- de DX:amintiri din copilarie pt unii si comentarii de doi bani pt altii.E mult de povestit si mult de meditat la mentalitatea de altadata fata de ceia ce exista azi.Deci,fie democratie,fie comunism,taxele si impozite erau foarte putin variabile si nu se punea problema preturilor.....erau extrem de mici.Boierii de ieri,nu se imbogateau din afacerile din tara,ci,marea forta de munca fizica si bogatia venea din exporturi masive,fapt ce isi permitea orice,numai ca stiinta era foarte scazuta in cunoastere si aplicare.Tocmai de aceia,infractiunea era scazuta,criza ec nu se cunostea,libertate generala nu se poate spune;comunistii au exagerat prin unele limitari pe motive de teama unor schimbari politice privind o instabilitate a unor posturi.....Nu se vrea a fi lecturate povesti istorice in care amintesc despre anglia si in special germania in care o perioada scurta de timp ,situatia din romania in care nu erau locuri de munca iar productia interna era foarte redusa ceia ce se duceau direct la un colaps ec.Au trecut imediat la schimbari in care au dezvoltat industria si agricultura cu forte propii,desi era foarte greu din cauza razboaielor avute cat si cu acel comunism sub orice critica,inteles de fiecare sub orice aspect.Azi romania,se va redresa foarte greu pe motiv ca mai primesc inca ajutoare din partea altora si atunci cand se va destepta,va plange de distrugerile facute in industrie si agricultura iar preturile numai poate redresa la nivelul normal iar,impozitele,nici vorba a putea sa maifaca ceia ce trebuie.Complexitati le proaste ale politicii actuale,vor fi un cosmar real pt cei ce azi se bucura de tot pt ca vor pierde oameni de valoare,atat in stiinta cat si in forta fizica;lumea se va obisnui sa nu munceasca,sa numai invete nimic din ceia ce ii va fi necesar in orice situatie si se vor trezi ca,toti vor sta cu mana intinsa la cersit,infractiuni grave si tot ceia ce va face un animal pt supravietuire....... .fiecare nu va mai fi interesat a fi imbracat decent ori a mai fi cineva interesat spre a mai avea bunuri personale ori casa si asa ca civilizatia va fi o poveste pt ca redresarea va fi foarte greu posibila dac nu se iau unele masuri spre a se face ceva pt umanitate.......E foarte greu a redresa un om pe drumul cel bun,stie numai cei ce lucreaza cu omul si nu stie nimic cel din fotoliul confortabil aflat izolat de comunitate,fapt ce rezulta ceia ce se vede................ ........
- de asterisc:Strada se numea Alexandru Lahovary, nu „Mahovary”. Inițial fusese numită „Cojocari”.Acum este „România Muncitoare”, stradă a cărei liniște și amorțire chiar arată cât și cum se muncește în această țară!
- de Florin Ţanovici:Pentru "un român", de la nr.1: Felicitări! Dar putem scăpa de lichelele comuniste şi prin alt mod, mai elegant: scoaterea în afara legii a oricărei formaţiuni sau organizaţii politice de sorgintă comunistă, aşa cum a fost odată în România interbelică şi cum au făcut turcii în 1921. De asemenea, nu este târziu să amendăm legea electorală de punctul 8 din Proclamaţia de la Timişoara! Astfel javrele care şi-au bătut joc de ţara asta din 1947 şi până în 1996 şi care au comis atâtea crime împotriva intelectualităţii româneşti, ar amuţii pentru totdeauna! Dan Rotariu este unul din profitorii regimului comunist, care huzurea în bunăstare, sfidând drama prin care trecea poporul român! Ca el mai sunt şi alţi diletanţi care, în nubunia lor, îşi imaginează că mai pot reîntoarce vremurile de teroare şi de înfometare sistematică a populaţiei! În jalnica lor mentalitate nu au cum să realizeze că acum sunt chiar mai puţini decât erau în 1947, când au luat puterea prin lovitura de stat sprijunită de bolşevici! La vremea respectivă nu erau decât vreo opt sute de ameţiţi care se autointitulau comunişti foşti ilegalişti. În realitate a fost o adunătură de idioţi, în frunte cu Ana Pauker, Gh. Gheorghiu-Dej şi smintitul de Ceauşescu! Rezultatele la votul de atunci au fost covârşitoare în favoarea PNŢ, care a obţinut peste 75 la sută din sufragii. Cu ajutorul Moscovei, rezultatele au fost răsturnate în favoarea pmr (partidul muncitoresc român), astfel cele 75 la sută din voturi au fost trecute în dreptul comuniştilor. Autorităţile române nu au putut mişca de sub şenilele tancurilor şi cizmelor bolşevicilor care urmăriseră "îndeaproape" desfăşurarea alegerilor... A urmat ultimul act, în care lichelele comuniste au mers până la capăt cu trădarea şi sovietizarea României: Visinski i-a impus Regelui Mihai I să abdice, ca să nu execute cei peste o mie de studenţi arestaţi cu trei zile înainte, în timpul puternicelor manifestaţii. Totul a început la sfârşitul anului 1945, când Stalin urmărea să legalizeze prezenţa comunistă peste tot unde reuşise să pună piciorul, folosind minciuna, şantajul, teroarea. "U.R.S.S. se conduce după legile ei, nu după legile guvernului Groza", i-a spus la un moment dat Vişinski lui Ion Mihalache. Revenind la vremurile noastre, pot spune că tovarăşului Dan Rotariu îi mai lipsesc un Vişinski, un Stalin, un Groza, Pauker şu un context internaţional ca cel de atunci, pentru a mai aduce pcr-ul la conducerea României.
