14.5 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalAlexander Graham Bell, inventatorul telefonului

Alexander Graham Bell, inventatorul telefonului

Săptămâna trecută am fost plecat din ţară. Această deplasare era programată de aproape o jumătate de an. Deşi s-au adunat o mulţime de activităţi cu termene scadente în săptămâna trecută sau în această săptămână, nu era posibilă anularea deplasării, aşa că am plecat cu teama că nu voi putea să mă  achit la termen de sarcinile asumate. Uitasem că am la dispoziţie un telefon mobil şi că, în zilele noastre, pot să comunic cu cei de acasă oriunde m-aş afla. Aşa se face că mi-am amintit că, în urmă cu 134  de ani, în primele zile ale lunii martie 1876, s-a inventat un aparat care putea transmite la distanţă, dar prin fir electric, vocea umană. Fraza „Domnule Watson, vino până aici, am nevoie de dumneata!“ a făcut prima călătorie pe sârmă şi a fost rostită de inventatorul telefonului, Graham Bell.

Pe drumul cunoaşterii

Alexander Graham Bell s-a născut pe 3 martie 1847 în oraşul Edinburgh din Scoţia. Începe şcoala în oraşul natal, unde rămâne până la 14 ani, după care se mută cu familia la Londra. La 16 ani a abandonat studiile muzicale, pentru care era foarte dotat, şi s-a consacrat foneticii. În felul acesta a continuat preocupările bunicului său, pasionat de tehnica vorbirii şi de găsirea unui alfabet fonetic, şi pe ale tatălui său, profesor de dicţie. Până în 1870, Graham studiază anatomia şi fiziologia glasului uman. În această perioadă, Bell îşi începe, ca medic, cercetările privind realizarea unui mijloc de corectare a vorbirii bolnavilor pe care îi îngrijea. Câţiva ani chiar a predat tehnica vorbirii la University College din Londra. Deoarece doi dintre fraţii săi au murit de tuberculoză, tatăl său hotărăşte să emigreze în Canada. Aici a început prin a preda limbajul semnelor într-o şcoală de surzi. În 1873 a fost numit profesor de fiziologie vocală la Universitatea din Boston, iar în 1874 a construit o ureche artificială. În încercarea de oferi persoanelor cu dificultăţi auditive un aparat care să le permită comunicarea cu cei din jur, a inventat telefonul. În anul 1876 se căsătoreşte cu fiica surdă a unui partener de afaceri, Hubbard, căsătorie în urma căreia va avea două fiice şi doi fii, dar care, din nefericire, mor încă din copilărie. În anul 1882 a primit cetăţenia americană.

Primul aparat care transmite la distanţă vocea umană

În anul 1873, Bell încearcă să perfecţioneze „telegraful harmonic“ şi  construieşte „phonoautograful“, cu care înregistrează tonul pe un cilindru înnegrit cu funingine. În acest context, Bell descoperă, întâmplător, transmiterea tonului, dar nu reuşeşte să-l reproducă.
După multe încercări, la începutul anului 1876, reuşeşte să pună la punct un microfon format dintr-o diafragmă flexibilă, solidară cu un magnet permanent. La emiterea unui sunet, membrana şi diafragma vibrau şi, ca efect al inducţiei electromagnetice, produceau într-o bobină un curent variabil. Acesta parcurgea un circuit electric şi bobina unui difuzor, asemănător cu microfonul, care transforma semnalul electric în unde sonore. Deşi semnalul era slab, sunetele erau clare.
Aşa se face că pe 7 martie 1876 avea să obţină, la New York, Brevetul 174.465 pentru telefon, primul aparat care putea transmite la distanţă vocea umană. „Domnule Watson, vino până aici, am nevoie de dumneata!“. Acestea au fost cuvintele care au făcut „întâia călătorie pe sârmă din câte se cunosc în lume“. Ele erau rostite la Boston, într-una din zilele lunii martie 1876 de către medicul american Bell pentru a fi auzite de colaboratorul său care îl ajuta la experimentarea unui aparat „pentru dus şi întors vocea prin intermediul unui fir metalic, la distanţe mari“. Bell îşi începuse cercetările cu mulţi ani mai înainte, la Londra, căutând, ca medic, un mijloc de corectare a vorbirii bolnavilor pe care îi îngrijea. Primul lui aparat telefonic semăna mai mult cu o instalaţie de sonerie, la care se adăuga o pâlnie. La expoziţia internaţională de la Philadelphia, din vara anului 1876, a prezentat însă un aparat introdus într-o cutie din lemn de cireş, care a făcut senzaţie: plimba cuvintele vizitatorilor de la un pavilion la altul pe o distanţă mai mare de 100 m.

Alte noi invenţii

Viaţa nu este simplă şi nu a fost simplă. Bell a fost nevoit să-şi apere prioritatea într-un proces dificil şi îndelungat deoarece compatriotul său, Elisha Gray, brevetase un aparat asemănător. Până la urmă, Curtea Supremă a SUA a recunoscut prioritatea lui Graham Bell. Dar disputa asupra priorităţii inventării telefonului nu s-a oprit. Istoria spune că telefonul a fost inventat în 1871, cu cinci ani înaintea lui Bell, de Antonio Meucci, un italian emigrat în Statele Unite ale Americii. Din lipsă de cultură tehnică şi de mijloace financiare, Meucci nu a brevetat soluţia. Se pare că de curând, mai precis, pe 15 iunie 2002, Camera Reprezentanţilor din Statele Unite ale Americii i-a atribuit lui Meucci prioritatea inventării telefonului.
Geniul inventiv al lui Graham Bell este demonstrat de cele 18 brevete individuale şi alte 12 în colectiv. Dintre acestea, 14 se referă la telefon şi telegraf – la 6 aprile 1875, a brevetat telegraful multiplu cu ajutorul căruia se puteau transmite două semnale în acelaşi timp – alte patru invenţii se referă la fotofon şi unul la fonograf, cinci la vehicule aeriene, patru la hidroplanoare şi două la celule cu seleniu. Astfel, în 1919, construieşte hidroptera, prima navă rapidă pe pernă de aer. A inventat un procedeu electric pentru localizarea obiectelor metalice în corpul uman, procedeu care a fost folosit până la descoperirea razelor X.
S-a stins din viaţă pe 2 august 1922, în Baddek, Noua Scoţie.

Apariţia telefonului în România

În primele zile ale anului 1878, la puţin timp după ce Bell îşi brevetase invenţia, telefonul a apărut şi în România. Revista Femeia română anunţa: „Telefonul se poate vedea şi în Bucureşti, la domnul Engel, primul constructor român de aparate mecanice – lângă grădina Cişmigiu, pe intrarea Schlader. Recomandăm cititorilor noştri de a nu pierde din vedere această frumoasă ocaziune de a vedea telefonul“. În iulie 1878, dirigintele oficiului poştal din Giurgiu, C. Floru, publica o lucrare intitulată „Telefonie electrică“, în care spunea, între altele, că „a văzut şi a vorbit cu telefonul instalat la fabrica de aparate telefonice a d-lui Leopold Teirrich, din Bucureşti“. Prima menţiune oficială despre existenţa telefonului la Bucureşti o găsim în Monitorul Oficial din 3 martie 1886, când se anunţa „instalarea unei centrale telefonice cu cinci posturi“.

 

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS

3 COMENTARII