Play întârziat pentru Viţa-de-Vie

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Fum dens de ţigară, un zumzet supărător care acoperea chiar şi muzica din boxe, lume câtă frunză şi iarbă, aşa s-ar putea descrie, în câteva cuvinte atmosfera din Cafe-Teatrul Play, de joi noapte.

Motivul supraaglomerării: concertul susţinut de băieţii de la Viţa-de-Vie. Sosiţi cu puţin timp înainte de începerea concertului, Viţa-de-Vie a acordat un supliment muzical celor care se grăbiseră - ştiuseră ei de ce, să ocupe mesele de la Play. De ora 21.00, la care era programată începerea concertului, ne mai despărţeau minute bune, aşa că, după bonusul muzical, băieţii de la Viţa-de-Vie s-au retras la un restaurant craiovean, pentru a degusta din bucatele olteneşti. Au avut de-a face, probabil, cu un bucătar nu tocmai grăbit, căci multe minute s-au scurs până la reîntoarcerea lor. Aşa s-a creat timp suficient pentru a supra-popula micuţul cafe-teatru. Spaţiul se umplea cu fiecare minut care trecea. Un loc pe mânerul unui scaun, căci despre un scaun liber la masă nici nu se mai punea problema, unul pe marginea barului, căci nici cele în picioare nu se găseau prea uşor, toate au fost acceptate de iubitorii muzicii celor de la Viţa-de-Vie. Prin fumul de ţigară, care devenise supărător chiar şi pentru un fumător împătimit, lumea se uita disperată la ceas. Ora 22.00 trecuse, Adrian Despot şi trupa lui întârziau, aşa că ici-colo mai vedeai câte un temerar care se aventura în mulţime pentru a-şi face loc spre ieşire, pentru o gură de aer curat.

Un concert extraordinar

La întoarcerea în cafe-bar, altă aventură îi aştepta pe artişti, aceea de a încerca să-şi recapte locul pe care prietenii îl păstrau cu sfinţenie. Prin masa compactă de oameni, membrii Viţei-de-Vie au răzbit să ajungă la scena improvizată, acolo unde instrumentele cuminţi îi aşteptau, pentru un concert ce se anunţa extraordinar. Uralele şi ţipetele curgeau din stânga şi din dreapta, semn că supărarea pentru întârziere trecuse. Scaunele au fost înlocuite cu mesele, aşa că „sus pe masă, că ne lasă!“.

Melodiile se pregăteau să curgă, când, stupoare, siguranţele au căzut. Şi s-a aşternut întunericul. Defecţiunea s-a remediat. Din nou instrumentele au început să fie acordate. Întunericul a coborât iar. S-a rezolvat repede, aşa că muzica Viţei-de-Vie a putut să curgă. Atmosfera s-a încins. Între o gură de bere, o ţigară, s-a mai cântat un vers, s-a aplaudat. Piese mai noi şi mai vechi, piese îndrăgite au vorbit despre muzica adevărată a celor de la Viţa-de-Vie, într-un concert extraordinar, aşa cum şi-au obişnuit fanii, de ani buni încoace.