« Alte articole din categoria Cultura
„Măsură pentru măsură“, prin ochii unui simplu spectator
Cultura
Adrian Andone şi Sorin Leoveanu, în „Măsură pentru măsură“
Versiunea pentru tiparire
Marimea textului: 
Am auzit persoane spunând că nu le place viziunea regizorală a lui Silviu Purcărete. De parcă el ar fi manelistul X, iar tu îl preferi pe Y. Parcă îţi poţi permite să spui că îţi place sau nu Platon, Bach, El Greco sau Dostoievski, la fel cum spui că îţi place Christina Aguilera şi nu Britney Spears. Alţii îşi justifică akedia şi vacanţa mare a spiritului afirmând că montările lui conţin prea multă sexualitate. De parcă ar trebui să punem sutiene pe sau să castrăm statuile antichităţii obţinând o versiune ad usum delphini.
Nuditatea maximă în care este pus să joace Valentin Mihali jucându-l pe Angelo, locţiitorul Ducelui, exprimă faptul că el interpretează personajul care se dă cel mai mult de gol. Pe locţiitorul Ducelui desfăşurarea piesei îl „descoperă“ complet. Îl arată aşa cum e: un om care nu se cunoaşte deloc pe sine. În schimb, măicuţele, aflate pe scara mânăstirească a urcuşului spiritual al cunoaşterii de sine, apar în scenă acoperite din vârful picioarelor până în cel al capului, inclusiv faţa le este acoperită de vălul negru.
O nuditate parţială apare şi la Mariana (Cerasela Iosifescu). Şi ea trăieşte ascunsă de ceilalţi, iar evenimentele îi dau prilejul să se „descopere“. Evenimentele „descoperă“ parţial şi trupul Julietei (Romaniţa Ionescu), care, fără o interpretare excesivă a legii, ar fi rămas cunoscut doar soţului ei, nefericitul Claudio (Adrian Andone).
Motiv de excesive eforturi pentru mânuirea lor şi de scandal poate, pentru tradiţionaliştii akediei decorul dă bătăi de cap. Pereţii cenuşii, perfect drepţi şi perpendiculari unii pe alţii, arată o minte (materie cenuşie) dreaptă, pentru care nuanţele nu există, o gândire simplistă ce utilizează automat nişte principii, ajungând la aberaţii. Mulţi, crezând că aplicând ad-literam dreptatea slujesc lui Dumnezeu, au ajuns la fapte anticreştine, la crime şi răutate maximă. Nici Dumnezeu nu este drept sau, mai bine zis, nu este tot timpul drept. Sfântul Isaac Sirul ne avertizează: „Să nu huliţi spunând că Dumnezeu este drept“. Pereţi cenuşii şi drepţi: a fi drept pe creier, a nu te cunoaşte pe tine însuţi. Zgomotul de fond al unei activităţi de fabrică având maşinării care fac aceeaşi şi aceeaşi mişcare şi fumul caracteristic unei industrii poluante subliniază o dată în plus o „gândire“ mecanicistă, automată, care întrebuinţează rigid nişte principii pe care nu le înţelege. De multe ori, deplasarea pereţilor decorului sugerează mersul unui piston aparţinând unui mecanism care striveşte şi constrânge tot ce-i iese în cale.
Impresia generală care se doreşte sugerată este cea de puşcărie. Temniţa nu este prezentă doar pe scenă, prin acte ce se petrec în spaţiul unui penitenciar, al unei mânăstiri, al unui sediu poliţienesc/de justiţie sau prin decorul cu pereţi drepţi şi gri. De când intră în sală, spectatorul este captiv într-o închisoare: în spate, scaunele sunt înconjurate de un decor-zid negru; de o parte şi de alta o zonă interzisă de fotolii ca o adevărată fâşie de frontieră cu sârmă ghimpată şi pământ arat; în faţă, careul se închide prin zidurile cenuşii ale penitenciarului decorului scenei propriu-zise.
Simbolurile shakespeariene
Nu este numai o puşcărie fizică, este şi o temniţă spirituală a necunoaşterii de sine, a lanţurilor păcatului trupesc aruncate peste suflet, după expresia lui Platon - soma = sema (trup = temniţă, în limba greacă). Nu există înăuntrul temniţei şi în afara ei, ea e pretutindeni. O mişcare scenică interesantă ne confirmă aceasta: undeva, spre final, Ducele ordonă celor trei poliţişti, Temnicerul (Angel Rababoc), Zapciul Elbow (Constantin Cicort) şi călăul Ahborson (Ion Colan), să o ducă în puşcărie pe Isabella (Ana Ularu), care, ridicată în picioare de la masă, îl acuza pe locţiitorul Angelo. Cum acţionează însă cei trei? O plimbă un pic pe scenă şi apoi o aşază la loc la masă, pe scaunul de pe care ea tocmai se ridicase. A fi în puşcărie înseamnă a fi în afara ei, după cum a fi în afara puşcăriei înseamnă a fi în ea, pentru că aceasta este în primul rând în suflet.
Modul de evadare din acest univers ne este indicat de o scenă-cheie, ce poartă amprenta viziunii lui Silviu Purcărete: vizita pe care o face Lucio (Sorin Leoveanu) la mânăstirea clariselor.
Pentru a sugera mânăstirea, regizorul-scenograf închide într-un careu de pereţi cenuşii trei scări duble de culoare neagră. La o primă vedere, ar putea indica turlele unei biserici. Dar scara este un motiv foarte des întâlnit în istoria religiilor. În creştinism, de exemplu, religie căreia i se subsumează mânăstirea, există două imagini foarte importante ale scării. Una este prezentă în Vechiul Testament şi se numeşte Scara lui Iacov. Acesta pleacă de acasă de frica fratelui său Isaav şi, la îndemnul mamei sale, Rebeca, se duce în Mesopotamia, la unchiul său Laban, pentru a se căsători cu una dintre fiicele acestuia. Pe drum, într-o noapte, când se odihnea cu o piatră pusă căpătâi, are un vis în care vede o scară cu un capăt în cer şi cu celălalt sprijinit pe pământ, pe care urcau şi coborau îngerii lui Dumnezeu. Iacov se trezeşte şi numeşte locul acela Betel, în traducere, casa lui Dumnezeu. Într-adevăr, mânăstirea este şi ea casa lui Dumnezeu.
Altă imagine a scării, de data aceasta strict legată de mistica şi asceza creştină, este Scara Paradisului şi aparţine Sfântului Ioan Scărarul. Ea înfăţişează urcuşul duhovnicesc al creştinului, în mod special al călugărului, care, prin lepădarea succesivă de lume şi de sine, prin gândul la moarte, prin autocunoaştere, ajunge asemenea cu Dumnezeu. Scara Paradisului este adesea înfăţişată în iconografia creştin-ortodoxă, de exemplu, pe pereţii exteriori ai mânăstirilor bucovinene.
Pe cele trei scări aşezate de Silviu Purcărete în mânăstirea din mijlocul universului corecţional, depăşind nivelul de sus al zidurilor cenuşii ale decorului-lume, urcă spre cer măicuţe. Lucio, dialogând cu Isabella, urcă şi coboară scările într-un soi de plutire, indicând natura spirituală a deplasării pe aceste trepte.
Shakespeare însuşi pare că sugerează simbolul scării, atunci când dă unuia dintre personajele principale ale piesei numele Escalus (Valeriu Dogaru). Angelo însă ignoră scara Escalus lăsată ca ajutor după plecarea precipitată a Ducelui.
Ducele lui Purcărete
Ducele (Ilie Gheorghe) este personajul care pune cele mai mari probleme la decriptare. Majoritatea exegeţilor shakespearieni sunt de acord în a considera că acesta este un personaj pozitiv, interpretând rolul omului care se cunoaşte pe sine. Dar lectura textului shakespearian şi montarea lui Silviu Purcărete par să lase impresia că Ducele este un tip controversat, cu un comportament ambiguu şi mai degrabă am considera că şi el este din acelaşi material cu majoritatea personajelor: un om care nu se cunoaşte pe sine. Dar la o analiză mai atentă ne dăm seama că Shakespeare criptează în personajul Duce profunzimi, nebănuite iniţial, pe care regizorul le pricepe şi chiar le subliniază pentru o mai bună înţelegere.
Silviu Purcărete ataşează Ducelui un personaj ce nu apare în distribuţia shakespeariană şi care îl însoţeşte permanent pe Duce, ca o umbră, ca un dublu. E un personaj feminin. Personajul enigmatic poate fi sufletul Ducelui (în limba greacă, suflet = psihi şi duh = pnevma sunt de genul feminin) - Gina Călinoiu, îmbrăcată masculin, către care însă Ducele, generos în tandreţuri cu toţi ceilalţi (fie bărbaţi, fie femei), nu arată nici un pic de galanterie.
Nefiind prezent în distribuţie, este uşor să ne închipuim că este, de fapt, tot Ducele: partea lui feminină. Astfel, el devine un personaj androgin, iar Androginul din Antichitate şi continuând cu Renaşterea şi Alchimia Evului Mediu au reprezentat simbolul perfecţiunii.
În Orient, suveranul era fie Zeul, fie exista o filiaţie directă între suveran şi Zeu. Faraonul este Zeul însuşi coborât temporar pe pământ, iar David, regele iudeilor, este strămoşul lui Iisus Hristos: Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu adevărat. Perfecţiunea regală se exprima şi în aceea că regele îmbina în persoana sa, alături de puterea de conducere a treburilor statului, şi pe cea sacerdotală. Faraonul era Marele Preot, iar preoţii templelor, înşirate de-a lungul Nilului, nu erau decât delegaţi ai acestuia, care slujeau în numele lui.
Cine crede că întâmplător Shakespeare alege ca Ducele să se travestească în călugăr-preot se înşală! Putea foarte bine să se travestească în negustor, sau în nobil, sau în militar, sau în cerşetor, dar nu! Pentru a evidenţia desăvârşirea ce o incumba Ducele, acesta este Rege şi Preot în acelaşi timp.
Subliniind, o dată mai mult, dubla demnitate a acestuia, regizorul îl lasă pe acesta - în partea finală a ospăţului - să îmbrace şi să poarte, peste hainele de Duce, pe cele monahale.
În mitologia populară românească, Dumnezeu şi Sfântul Petru se coboară incognito pe pământ pentru a cerceta viaţa celor simpli. Şi Ducele are uneori alături un călugăr căruia Silviu Purcărete, în adaptarea versiunii româneşti, îi traduce numele: Petru.
Iisus Hristos, Mielul lui Dumnezeu, „întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit“ (Ioan I, 11). Comportamentul Său a scandalizat pe mulţi şi de aceea au şi hotărât să îl răstignească pe Cruce.
Cu acest model în fundal, comportamentul Ducelui travestit în călugăr este mai uşor de înţeles şi, în acelaşi timp, scena finală de la porţile cetăţii, abordată în manieră tipic Silviu Purcărete, devine inteligibilă. Nici pe Duce nu îl (re)cunoaşte nimeni - Lucio îl loveşte peste cap şi îl ocărăşte, Escalus îl ameninţă că îl vor trage pe roată.
Ducele însuşi se defineşte ca miel atunci când (în textul adaptat de Silviu Purcărete), referindu-se la sine, rosteşte: „În bârlogul vulpilor căutaţi voi mielul?“.
O piesă plină de mesaje
Piesa, prin tot conţinutul său, subsumat titlului, trimite la ideea judecăţii. În Orient, judecăţile aveau adesea loc la porţile cetăţii. La evrei, de exemplu, ziua începea cu seara. Ducele este marele judecător, iar premiera piesei „Măsură pentru măsură“, care a avut loc în seara sâmbetei de 1 martie, a devenit o vecernie a Duminicii Lăsatului sec de carne, numită şi a Înfricoşătoarei Judecăţi.
De fapt, în piesă s-a şi lăsat sec de carne, pentru că la ospăţul final toate personajele laice consumă un fel de cereale cu lapte, iar călugării, un fel de ceai.
Scena mesei continuă scena-cheie a vizitei la mânăstire şi realizează intrarea în Împărăţia Cerurilor a personajelor şi, odată cu ele, şi a spectatorilor, intrare pe care o subliniază prin cele patru nunţi şi ospăţul asociat lor.
În foarte multe parabole, Mântuitorul prezintă Împărăţia Cerurilor ca pe un ospăţ la o nuntă („Împărăţia cerurilor asemănatu-s-a omului împărat care a făcut nuntă fiului său“, Matei XXII, 2). În scena finală sunt patru nunţi şi un ospăţ la 3x3 mese. De la trei scări din lumea aceasta la 3x3 (multiplicare ce indică desăvârşirea) mese de ospăţ în lumea de dincolo. Valoarea simbolică a numărului trei este arhicunoscută, Sfânta Treime este Dumnezeu Însuşi.
Plină de semnificaţii uimitor de bine juxtapuse, astfel încât timpul să fie abolit şi sugerată veşnicia, scena finală de la porţile cetăţii este în acelaşi timp simbol pentru Parusie (a doua venire a Mântuitorului), pentru Judecata de Apoi şi pentru instaurarea Împărăţiei lui Dumnezeu. Ducele se întoarce, judecă şi îşi (re)instaurează puterea, dar o putere pe fundamente noi, în urma unui proces de asanare morală. Cele două rânduri de haine (pământească şi cerească) pe care le poartă Ducele confirmă că aşa stau lucrurile; iată ce spune Sfântul Pavel: „Dorind să ne îmbrăcăm cu locuinţa noastră cea din cer... dorim să nu scoatem haina noastră, ci să ne îmbrăcăm cu cealaltă pe deasupra, ca tot ceea ce este muritor să fie înghiţit de viaţă“ (II Corinteni V, 2-4).
De ce se căsătoreşte Ducele cu Isabella? O călugăriţă nu se poate căsători cu un mirean. Dar alt nume care se dă călugăriţelor este de mirese ale lui Hristos. Ducele, fiind construit de Shakespeare şi Purcărete după modelul divin, este singurul îndreptăţit să îi fie soţ. Ea se opune acestei căsătorii care îi pare un sacrilegiu, pentru că şi ea, ca şi noi de altfel, nu înţelege divinul. Dacă l-am înţelege, nu ar mai fi divin! Divinul înţeles este idolatrie. Comportamentul ambiguu şi aparent imoral al Ducelui indică apartenenţa lui la alt univers; el nu este după un model din lumea aceasta, ci este după un model al unei lumi care o susţine pe aceasta şi către care prin dreaptă socoteală şi măsură o îndreaptă.
Laviniu Aurelian BĂDULESCU
Nota curentă: 4.8 din 128 voturi
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul comentariilor. Mesajele care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.
- de trotineta Fraud:
ametzica: daca imi place sau nu imi place nu decizi tu! iar daca va deveni un clasic-si implicit un "trebuie sa am" va decide istoria pt urmasii nostri! deocamdata este un contemporan cu viziunile lui! - de Ginel:Ai dreptate Trotineta, poate ca nici nu scriam, dar si pe mine m-a revoltat tonul lui Lavinica. Pai sa-ti explic eu cum sta situatia: ati departat teatrul de public. In goana dupa marire trupele de teatru joaca pentru voi asa zisii critici, nu pentru public, iar la urma veniti cu caciula la Consiliul Judetean sa va dea bani de salarii! DOMNILOR DE LA PRIMARIE, DOMNILOR DE LA CONSILIU: NU LE MAI DATI BANI! LASATI-I SA SI-I CASTIGE SINGURI! Sa vedem atunci viziuni si talente!
- de Passagero:Auras,faci o analiza foarte docta piesei sarind cu maiestrie osebita de la simbolurile paganesti ale antichitatii la tainele si preceptele crestine. Cel mai important aspect l-ai scapat insa din vedere : viata crestina si lupta pentru mantuire nu sunt nici piesa de teatru si nici filozofeala sau critica teatrala.
- de edy:Am vazut si eu piesa miercuri ! Nu e prea stralucita. Prea multa violenta, sexualitate si cadrul in care se joaca e ca intr-un film SF ! Sincer parerea mea este ca nu se merita sa dai 7,5 lei pentru un asemenea teatru.
- de trotineta Fraud:Purcarete ca si multi altii a inteles bine: sex , violenta, fantazie!!! astea se vind bine mai ales la un tineret "educat" cu o multime de prostii hollywoodiene!!! cred ca totusi dl.Purcarete ar putea dezvolta cultura, dar din pacate nu s-ar mai vinde!!! Ginel la pct.2 are o teorie interesanta dar din pacate asa cum invatam repede si bine de la "pretinii" nostri americanii, cultura s-ar varzari si mai rau daca am lasa-o la mendrele capitalismului!!! dar pina la a mai fi si sponzorizat de stat o asemenea sub-cultura ......
- de ce text penibil ati publicat!!!:Nu ati avut altceva sa publicati decat acest text stupid? Zau ca este o filozofeala narcisista, ridicola peste poatea. Mai bine ati fi realizat un interviu cu Purcarete... Sunt prea multe lucruri eronate ca sa accepti, fie si partial, prostiile debitate de neica-nimeni...
- de micutza buburuza:la teatru de duci pt catharsis, pt emotie. esti deranjat de violenta nuditatii pe scena, dar cand tragi cu coada ochiului la cate o scena mai deocheata din filme, nu te mai apuca pudibonderiile! se vede ca multi dintre voi nu va duceti la teatru decat din snobism sau ca sa "va radeti". pun pariu ca v-a sunat macar o data telefonul in timpul unui spectacol. nu mai aruncati cu piatra voi, cei care nu stiti, pe loc, 3 titluri din repertoriile celor 3 teatre craiovene (apropo! stiti ca exista 3 teatre "de stat" in craiova?)! cititi-l pe cehov sau mergeti la livada la tnc! mergeti la liric! duceti-va la colibri! nu mai carcotiti!
- de Deontologul de serviciu:Deci sa mergem la teatru, deaseara la TNC e piesa porno viata lui Casanova, o piesa pusa in scena de ... Sa fim seriosi in orice piesa de Sheakespeare se poate evidentia o scena de sex pe scena unui teatru, dar asta mei este teatru? Daca vreau astfel de teatru ma inscriu in MISA si am nuditate absoluta cu mari sanse de integrare, dar si un bonus de spiritualitate militanta cu castig, daca prind rolul principal intr-un film produs de miscare :) am observat ca toti regizorii astia cu cat imbatrnesc cu atat mai obsedati sunt de sex, e de fapt o intoarcere la tinerete ... mentala ca fizica ...
- de trotineta Fraud:buburuzo: daca vreau nuditate exista xxx din belsug, daca vreau cultura ma sa merg iarasi la teatru dar pina la a-l pune pe Purcarete in linie cu Bach siiii..... stai sa ma uit.....aha: Platon, El Greco si Dostoievski e cale lunga! Si dl Purcarete are de batut cale lunga si nu cu nuditate vulgara va ajunge la nivelui lui Creanga cu "Povestea p***i"!!! poate nu ai sezizat directia posturilor!
- de Ginel pt. trotineta:Ca sa ma intelegi mai bine, exista doua partide , de cand lumea (culturala) 1. ARTA PT. ARTA si 2. ARTA PT. PUBLIC. Eu sunt pentru cel de-al doilea partid. N-are a face cu capitalismul. Partidul asta era la putere si pe vremea comunistilor si daca nu era cenzura, vreau sa zic ca o duceam mai bine ca acum! Zic sa-i lasam la mana publicului, nu a lui X de la Consiliu, ca sa lucreze pentru public!
- de trotineta Fraud:Ginel-e, eu m-am revoltat impotriva autorului articolului de mai sus care are nerusinarea de a-l alinia pe Purcarete unor monstri ai culturii universale, iar apoi ne reduce pe toti la nivelul manelistilor care nu il pot diviniza pe regizor!!! asta lasind deoparte gusturile personale care, ca fost spectator poate le-am lasat sa "transpire" putin din comentariile mele! iar daca edy de la pct 4 nu s-a lasat "inaltat" sufleteste de calitatea piesei, poate (nefiind singurul) nu este numai vina lui!
- de pentru Ginel:Domnule Ginel, Consiliul Judetean si Primaria nu sustin cu nici un ban Teatrul National "Marin Sorescu" din Craiova. Acest teatru este un teatru de stat, de nivel national, nu are nici o legatura cu Primaria si CJ-ul. Dar trecand peste acest lapsus, propunerea dumitale se traduce prin coborarea artei la nivelul unui spectacol de divertisment singurul care se poate sustine singur.
- de la comentariul 10 al lui Ginel:Bai Ginele, da te pricepi la categoriile artistice! Se vede treaba ca studiezi estetica la greu. De "arta pt arta" am auzit, dar de categoria "arta pt. public"(???) nu prea! Din ce putz adanc al gandirii tale ai mai scos-o si pe asta? Toata arta e pt public. Dar nu tot publicul e pt arta. Cred ca matalutza faci parte din a doua categorie! Vrei sa cobori arta; ti-e lene sa urci pana la ea.
- de hmmm:prin ochii unui simplu spectator pe naiba... daca asa vede o piesa de teatru un simplu spectator inseamna ca toti sunt genii.
- de pt hmmmm si ceilalti:Pseudo-analiza asta publicata este pur si simplu proasta, de ce nu intelegeti ca s-a pornit de la text gaunos. Un singur exemplu: autorul spune ca scaunele libere din sala teatrului erau special lasate libere pt a sugera un spatiu concentrational dar realitatea este alta - pur si simplu scena nu se vedea din zonele laterale... Ha ha ha! Individul asta a fost la teatru si probabil a gasit simboluri si cand s-a dus la baie sau a ratacit in foaier. Este de unpenibil scandalos!!!!
- de micutza buburuza:stimata trotineta F, ce stii despre dostoievski, platon (ai citit banchetul? daca da, atunci nu inteleg de ce vorbesti depre nuditate astfel?? iar daca nu, esti de inteles.) si el greco? la teatru, crede-ma, nu te duce cu prejudecati! iti doresc sa ai parte de o stagiune la un teatru din germania/austria/fra nta/italia/anglia si apoi mai palavragim pe forum. sa lasam mentalitatile rigide si comuniste cu piese gen puterea si adevarul (test de cultura teatrala: cine/cand/cu cine o facu la tnc, draga trotineta culturala??). iar purcarete e un regizor foarte talentat, desi are parte de cronici catastrofale ca cea de la care porni discutia. nu faci o cronica sa te arati pe tine ca esti destept si faci 2-3 conexiuni biblice. baiatul e cel putin dus (asta cu cronica), parca e comentariu de clasa a 9-a. cu respect!
- de trotineta Fraud:fatuca draga, pot sa te vad goala si fara sa-ti dezvelesti sinii! pt ca daca intr-adevar ai face-o, linia intre erotic si vulgar e foarte fina si ne-am alege cu critici defavorabile! mie mi se pare ieftin asa! si nu, pe dostoievski ma oprit Idiotul sa-l continui sa-l citesc!
- de trotineta Fraud:eroare la tipografie: "m-a"! Respectul e de partea mea!
- de trotineta Fraud:mai e o eroare , da` asta imi apartine! mea culpa!
- de SINCER pt micutza buburuza:Singurele comentarii care spun ceva sunt ale BUBURUZEI. Restul sunt aflare in treaba... hai sa ne dam cu parerea ca doar e democratie. Autorul, daca e "un simplu spectator" inseamna ca un comentariu de clasa a 9-a e ok pt el! In nici un caz nu e geniu cum zice HMMM. Iata cei doi poli ai comentariilor: de o parte Buburuza de cealalta restul lumii. Crezi draga Buburuzo ca au inteles ceva co-comentatorii tai? Pt. tine comentariul lui Lavinica e de clasa a 9-a (corect!) pt ei e ceva de neinteles si ... ori dau cu piatra, ori zic ca e genial. Imi place ce spui despre Purcarete ca are parte de cronici catastrofale in ciuda imensului sau talent. Felicitarile mele!
- de micutza buburuza:SINCERitatea e o rara avis in vremurile noastre, cand suntem mintiti si-n somn. si poate ca asta e una dintre marile calitati ale spectacolului purcaretian: adevarul gol (vezi nuditatea trupului) ne jeneaza, nu ne identificam cu el. suntem demagogi, palavragii si se mai gaseste si obraznica asta de buburuza sa dea cu argumentu-n forum! spectacolul are precizie, simplitate (adica esenta decojita de zorzoane), originalitate. purcarete nu face spectacole pt mase. spectacole pt mase face onor dom' primar cand aduce de la dulcea capitala spectacole expirate pe care ni le vinde ca pe mari succese! aiurea! inghitim ca pelicanii! ne-au deformat perceptia culturala, ne-au deformat ca spectatori si ca oameni care avem nevoie de teatru (era un spectacol care se numea cine are nevoie de teatru la tnb, cand era andrei serban director. ce vremuri...). sal't are si virtute! si mersi, monser, de felicitatiuni!
- de micutza buburuza:uitasem! SINCERule, m-ai intrebat ce cred despre comentatorii mei. iata ce cred: ii compatimesc pt ca au ramas "incremeniti in proiect" (ia spune, 'telectualule care esti de trotineta, stii cine a zis-o p-asta? sigur ca nu... spune buburuza: liiceanu). si nu au termene de comparatie. si nu au mintea deschisa pt ca sunt semidocti (astia sunt mai periculosi ca prostii, ca au scoala si le stiu pe toate!). le-as dori sa fie putin mai destinsi si sa creada ca nu ei (cum nimeni dintre noi nu e) sunt buricul pamantului. pe curand!
- de trotineta Fraud:intotdeauna trebuie sa sfirsim prin a ne arata superioritatea asupra celuilalt?!!! :(
- de trotineta Fraud:nu eu am inceput ""vorbitul" asta ca de pe Everest catre fundul oceanului..", reciteste articolul! mai exact primele rinduri! si daca il citezi pe Liiceanu in doua rinduri nu te face mai desteapta, ci doar snoaba! in zilele moderne ale capitalismului feroce e greu sa cuprinzi tot, poate ca interesele mele (am sa ma rezum la mine) se indreapta din cauza timpului precar in doar citeva directii! Aleluia cu sistemul socialist cind mai aveam timp si pt hrana spirituala! doar anul acesta am platit pina acum vreo 5000€ in taxe si amenzi (asta e partea cea mai mica)!!! cred ca profesorul nu trebuie sa-si jigneasca elevul care a ajuns sa-i croiasca imbracamintea! (alt exemplu nu mi-a venit :) )
- de micutza buburuza:din fericire (pt mine), eu imi cunosc limitele. nu sunt medic si am bunul simt sa nu dau sfaturi medicale; nu-s profesor si nu ma exprim pedagogic. si am scris mai sus: nimeni dintre noi nu e buricul pamantului. nu dam verdicte. incercam sa cunoastem. da' m-am saturat de agresivitatea cu care se emit axiome (matematice/cultural e/sociale/fotbalisti ce). intai sa ne privim pe noi insine si abia apoi sa-l judecam pe celalalt. iar criticii de arta plastica/teatru/muzi ca sunt "spectatori avizati", adica tot oameni, dar care stiu un pic in plus fata de noi, cei care mergem la spectacol pt ca avem o nevoie intelectuala. si poti sa fii sau nu de acord cu ei. dar daca ai ceva de invatat de la ei, fa-o. nu e o rusine sa inveti, cum nu e o rusine sa nu stii. rusine e sa spui ca stii, da' de fapt...
- de roko:1. Articolul e bombastic, autorului ii place sa se dea mai destept decat ar fi cazul. 2. E normal sa existe perceptii diferite despre un act artistic. Mie, de exemplu, mi-a placut foarte mult. Cred ca va fi ales de UNITER spectacolul anului. 3. Vazand nivelul comentariilor din forum sunt si mai convins de faptul ca orasul nu isi merita excelentul teatru pe care il are. 4. 7,5 RON egal 3 beri.... Ce mult, sarmane Edy!
- de trotineta Fraud:nu renunti, nu? vrei tu sa iesi tot timpul deasupra!!! te poooop (sa fiu si eu in pas cu moda)!!! :)
- de micutza buburuza:pt roko: daca n-ai vazut faust (la sibiu, tot in regia lui purcarete), fa tot posibilul sa-l vezi. e nominalizat la gala uniter din acest an (14 aprilie). draga roko, nu e vina orasului ca are astfel de locuitori. e loc pt toata lumea sub soare! sa nu uitam ca spectacolele craiovene de dupa '90 marca purcarete (incepand cu ubu, titus, orestia, danaidele) au capatat faima in afara, abia apoi s-au bucurat de aprecierile publicului craiovean. acum ne e drag sa ne mandrim cu prestigiul tnc, dar nu stiu cati dintre cei ce ma pun la colt au vazut acele spectacole. as fi vrut sa le fi vazut si sa-si spuna parerea si despre ele. nu este obligatoriu sa le placa, dar pot sa contureze imaginea unui curent teatral, a unei personalitati... bisa/'nchisa pt. trotineta si bagareata. fiti voi fericiti, ca asa zice la biblie: fericiti cei saraci cu duhul!
- de trotineta Fraud:bine, ai tu ultimul cuvint! :)
- de Curiosul pentru roko:Daca zici ca ti-a placut foarte mult si in acelasi timp ca autorului ii place sa se dea mai destept decat ar fii cazul, cred ca ar fi cazul sa ne spui ce ai inteles tu din acest spectacol. Asa, sa vedem de ce crezi ca trebuie ales spectacolul anului. Faci niste afirmatii pe care as vrea sa le justifici. Mie mi-a placut si spectacolul si articolul, dar as fii curios sa mai vad si un al punct de vedere. Buburuza a subliniat cate ceva din viziunea ei asupra spectacolului. Deci interpretarea dumneavoastra....
- de octa:am vazut si piesa dar dupa ce am citit acest comentariu am inteles-o mult mai bine,in concluzie este un comentariu foarte bun,pt ca am inteles semnificatia piese citind acest comentariu....
- de 23:foarte bun !
- de yoooooo:very good !
- de raoul:e f bun articolul...
- de flo89:excelent articol..crek va lua premiul pulitzer
- de ionica:pierdere de timp... mai bine il ascultam pe guta decat sa citesc articolul asta...
- de Gigi becali:ii dau domnului badulescu zece mii de dolaaari ca e al naibii de bun articolul....
- de LOREDANA:II MULTUMIM LUI DUMNEZEU CA NE-A TRIMIS UN ASTFEL DE OM....
- de giginho:le zice bine hahalera asta de relu lavinel...cred ca o sa il iau consilier la PNG pe probleme de cultura...sa-l mai educe drq si pe zmarandescu
- de capatzana irina:pentru devoratorii de cultura acest articol este destul de expresiv.avand in vedere chintesenta sinestezica si simetria compozitionala, ce confera muzicalitate textului, putem spune ca textul se incadreaza in parnasianism...dar sa nu uitam si de exegeza eminesciana, care se reflecta in universurile longitudinale si paralele ale comuniunii om-natura.Se remarca deasemena conditia omului de geniu in raport cu omul comun,cum ar fi buburuza micutza.Cuvintele icentioase folosite de laviniu nu mai sunt de mult un tabu.
- de maximus:Este vorba, oricum, de o polemica rodnica, apta sa împinga exegeza eminesciana cu un pas mai departe, în pofida unor usoare derapari, necesare, poate, pentru reusita întregului. Dar nu exista, oare, bine pitit îndaratul mastii sobre a oricarui critic, si un fantezist jucaus, care mai mereu trebuie sa-si înabuse pornirile pentru a nu strica prestigiul celui dintîi? Întrebare mai curînd retorica, menita sa justifice micile scapari ale unui studiu care, cu siguranta, marcheaza o data în exegeza eminesciana.
- de horia roman patapievici:draga irina, in mare, sunt de acord cu spusele tale, dar tin sa te contrazic cu un singur amanunt: acest text se incadreaza in modernism.Prin modernism, intelegem depasirea unui spirit provincial, deci nu opozitie fata de traditie, de specificul national. Polemica modernismului cu traditionalismul duce la combaterea factorului etnic in cultura, pe care nu-l contesta, ci subliniaza necesitatea de innoire.Modernsimul bazat pe teoria imitatiei si princ.sincronismului , aplicand criteriul estetic in judecata operei de arta, poate fi considerat un moment pozitiv evolutia culturii si lit. romane.
- de gazetescu:foatre bun aricol, felicitari!
- de cicero:marii critici cu pseudonim de insecta se remarca
- de critic literar:printre putinele articole care intradevar mi-a atras atentia. felicitari autorului
- de Gabriel Liiceanu:Draga Patapievici, iti impartasesc punctul de vedere si as vrea sa iti reamintesc discutia pe care am avut-o cand am fost invitat la tine in emisiune, despre ceea ce s-a ales de intreaga societate. In acest context as vrea sa o sfatuiesc pe "La Petite Buburuze" sa citeasca "Despre ura" (dar sunt convins ca a facut-o deja pentru ca pare foarte documentata) pentru a intelege mai bine incotro trebuie sa isi orienteze pornirile conflictuale
