21.7 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalŞcoala Obedeanu, un arc peste timp

Şcoala Obedeanu, un arc peste timp

Cea mai veche instituţie de învăţământ din Oltenia există şi astăzi, continuând să scrie istoria începută cu ani şi ani în urmă.

 

 

Constantin Obedeanu a lăsat, după ridicarea Bisericii „Obedeanu“, în chiliile căreia urma să se construiască şi prima şcoală din Oltenia, care astăzi îi poartă numele, prin testamentul din 24 martie 1753, o consistentă avere „mişcătoare“ (ţigani, animale, obiecte de cult), dar şi opt moşii, însumând peste 42.000 de pogoane de teren arabil şi păduri.

Fiul ctitorului, Dumitrache Obedeanu, închinând biserica Episcopiei Râmnicului în august 1759, făcea şi următoarea precizare: „Şi bolnavi neputincioşi şi cu doftorul cel rânduit precum scrie în diiata răposatului părintelui mieu şi dascăl pentru învăţătura copiilor şi pentru paza sfintei biserici să fie“. Şcoala este menţionată pentru prima dată în hrisovul lui Alexandru Ipsilanti din 17 martie 1775, care se referea, în special, la Şcoala de la Sf. Sava din Bucureşti, fiind menţionate şi unităţile de învăţământ de la Craiova şi Buzău. Ultimele două erau şcoli de „mathimi grămăticeşti, greceşti şi româneşti“. „Cele două instituţii de învăţământ erau de nivel mai înalt decât celelalte şcoli din capitalele judeţelor, lucru care reiese atât din salariul substanţial pe care îl primeau profesorii de la Obedeanu, cât şi din faptul că, aşa cum prevedea hrisovul amintit, ucenicii sârguincioşi de la aceste două şcoli puteau trece la Academia de la Sf. Sava pentru desăvârşirea studiilor“, se precizează pe site-ul instituţiei.

 

Dascălii de ieri

 

Odată înfiinţată instituţia, era nevoie de dascăli, care trebuia să le descifreze celor avizi tainele literelor. Odată cu apariţia primilor dascăli, s-au născut însă şi primele probleme. „În 1793, locuitorii Craiovei arătau domnitorului că dascălul Dimitrie nu voia să le primească la şcoală copii. Ei solicitau, prin această cale, să fie numit şi un dascăl «de al doilea mână» pentru a învăţa şi copiii mai săraci. Această situaţie a fost remediată în cursul anului următor. Mai întâi, într-un hrisov din 19 mai 1794, Alexandru Constantin Moruzi Voevod a poruncit boierilor Divanului Craiovei «să chibzuiţi cu socoteală … ce iaste mai cu cuviinţă a se întocmi la această mănăstire ori numai şcoala cu dascăli şi cu câţi ucenici, sau numai spital cu doftoru şi cu câţi bolnavi», hotărârea finală urmând însă a fi luată numai de domnitor. Hotărârea luată o aflăm dintr-un hrisov al domnitorului, din 14 aprilie 1800, din cea de-a doua domnie, care reîntărea măsura sa din 28 august 1974, prin care «am orânduit Domnia Mea şi veniturile şi cele cuviincioase», adică 1.800 taleri ce urmau să fie adunaţi astfel: 400 de la vama Craiovei, 300 din veniturile mănăstirii Obedeanu, 150 de la Sf. Episcopie a Râmnicului, 800 de la cutia obştei din banii şcoalelor şi 150 de la caimacamul Craiovei. Plata profesorilor nu se mai făcea, deci, exclusiv din banii mănăstirii. La 18 iulie 1794, Moruzi Vodă se arăta indignat de faptul că dascălul de la şcoala domnească din Craiova nu învăţa copii fără plată, după cum rezulta din plângerea pe care o primise de la Ilinca Zătreanca Armăşoaia, ordonând caimacamului să ia măsurile corespunzătoare. În aceste condiţii, la 20 octombrie 1794, aproba numirea la şcoala domnească de la Obedeanu a dascălului Ştefan ierodiaconul ales de caimacam şi boierii divaniţi craioveni, acesta trebuind să se dovedească «silitor, cu sârguinţă la învăţătura copiilor … spre a se procopsi şi a se vedea rodul învăţăturii în faptă». Deosebit de importantă este menţiunea «să fie primiţi la şcoală pentru învăţătură, câţi vor vrea să vie la învăţătură, deosebit de cei cu numărul au leafă orânduită prin hrisov, ca să înveţe toţi fără de plată, ca la şcoală domnească». Şcoala domnească de la mănăstirea Obedeanu devenea astfel şcoală publică ce avea, în acelaşi timp, şi elevi cu burse“, se menţionează în pagina de prezentare a celei mai vechi şcoli craiovene. Alt dascăl, Ştefan, se va număra printre primii îndrumători ai Şcolii Obedeanu. La 25 septembrie 1797, în urma plângerii caimacamului Craiovei, Iancu Caragea, care denunţa proasta pregătire a dascălului de aici („fără ştiinţă de învăţătură“ şi „nedestoinic“), a fost numit un nou dascăl în persoana lui Pahomie (acesta având, spre deosebire de predecesorul său, „putere de învăţătură“). Intersant este faptul că acest Pahomie fusese „cercat şi ales“ de epistatul şcolii domneşti de la Sf. Sava, „chir Manase dohtoru“, caimacamul fiind îndemnat să supravegheze modul în care noul dascăl se va achita de sarcină. Profesori de seamnă i-au urmat, îndrumând paşii elevilor de ieri, printre ei numărându-se Tudor Vladimirescu, Petrache Poenaru, Gheorghe Chiţu, Eugeniu Carada, Alexandru Macedonski, Nicolae Titulescu, Constantin Argetoianu, Grigore Gabrielescu, Simion Stoilow, Dr. Constantin Angelescu, Constantin Nicolăescu-Plopşor.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS