Lacul lebedelor, un spectacol reuşit

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Spectacolul „Lacul Lebedelor“, baletul în patru acte în interpretarea Teatrului Academic de Operă şi Balet Kiev, a umplut la refuz sala Teatrul Liric „Elena Teodorini“. Craiovenii i-au putut vedea evoluând, într-o interpretare excepţională, pe Anna Doroch, Maxim Tchepik, Denis Nedak, Oleg Timoshenko, Ivanna Verba, Viktor Sobolev, lebedele mici: Youlia Choumak, Maria Soboleva, Natalia Kostogryz, Svetlana Mikleaeva, şi în Pas de trois pe Elena Boiarko, Youlla Trandassir, Constantin Vinovoi. Muzica lui Ceaikovski, precum şi dansul lebedelor au născut ropote de aplauze în sală.

Spectacolul din culise

Spectacolul de pe scenă a trecut uşor în culise. În timp ce Denis Nedak (Baronul Robart) îşi făcea rolul, în spatele cortinei lebedele repetau frenetic. Se schimbau replici, se dădeau sfaturi. Fiecare pas greşit era taxat, căci pe scenă nici o greşeală nu este permisă. În partea din dreapta a scenei, Odette şi prinţul îşi trăgeau sufletul. Căldura din sala le crea vizibile probleme. Îşi ştergeau uşor transpiraţia care le-ar fi putut afecta machiajul şi, implicit, ar fi compromis spectacolul. În tot acest timp, nimeni nu a pierdut din vedere firul povestirii. Fiecare acord muzical avea pentru balerinii din culise o cu totul altă conotaţie. Se făceau semne discrete. Intra în scenă Baronul Robart. Lebedele din culise îl admirau. Comunica din priviri. O evoluţie reuşită. O bătaie pe umăr, din partea unei colege, a venit să-i certifice succesul. Nici nu şi-a întors privirea. Era sigur pe el. Căldura îi creea şi lui necazuri. Şerveţelul salvator i-a rezolvat problema transpiraţiei, care i se scurgea uşor de pe frunte. În scenă au intrat, rând pe rând, lebedele, urmate la scurt timp de Odette şi prinţ. Era timpul declaraţiilor de dragoste, căci mişcările lor despre asta vorbeau, despre iubirea pauternică, pură, care va învinge în cele din urmă. Au devenit solidare iubirii lor şi lebedele, care au rămas să vorbească despre tristeţe, dar şi bucurie, în lipsa celor doi. Odette şi prinţul s-au retras în culise. A urmat un schimb de replici. Ceva nu mersese bine acolo, pe scenă. Chiar dacă publicul nu sesizase acest aspect, ei nu puteau trece cu vederea această eroare. Au revenit în aplauzele scurte ale publicului. Iubirea, dar şi drama lor s-a consumat pe note muzicale. Intrau, ieşeau. Fiecare îşi cunoştea propriul rol în spectacol. Sunt conduşi de acelaşi ideal: acela de a reuşi să aducă Teatrului Academic de Operă şi Balet Kiev încă un succes, de această dată în Cetatea Banilor. Ne permitem să spunem că au reuşit, căci balerinii ruşi au fost răsplătiţi cu aplauze la scenă deschisă.