Teatrul Naţional (Teatrul Teodorini)

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

A fost situat pe strada Justiţiei (actuala stradă A.I. Cuza, pe locul unde azi este construit blocul Romarta). Clădirea a fost construită în 1857 şi reparată în 1888 de familia Teodorini. În anii interbelici devenise improprie desfăşurării spectacolelor. Constantin Argetoianu, cu ironia caracteristică, spunea despre ea că «avea o arhitectură interioară simpatică, dar era mică, fără aparenţă şi avea pe dinafară aspect de grajd». De altfel, în timpul ocupaţiei germane, între 1916-1918, chiar servise drept grajd. În 1926 se formase un comitet care urmărea realizarea altei clădiri pentru Teatrul Naţional, undeva pe terasa superioară a Pieţei Mari, proiect ce abia în 1973 avea să se finalizeze. Chestiunea a generat mari dispute, dar totul s-a lămurit prin incendiul care a distrus clădirea în 1927. Teatrul a continuat să funcţioneze în localuri improvizate: între 1928 şi 1932 în sala cinematografului Modern şi din 1933 în sala de spectacole a Colegiului Naţional „Carol I“. Pe 30 ianuarie 1927, artiştii Teatrului Naţional au dat două spectacole la închisoarea Bucovăţ, „Moştenirea de la răposata“ şi „Florin şi Florina“, la care au asistat toţi cei 320 de deţinuţi.   
A fost situat pe strada Justiţiei (actuala stradă A.I. Cuza, pe locul unde azi este construit blocul Romarta). Clădirea a fost construită în 1857 şi reparată în 1888 de familia Teodorini. În anii interbelici devenise improprie desfăşurării spectacolelor. Constantin Argetoianu, cu ironia caracteristică, spunea despre ea că «avea o arhitectură interioară simpatică, dar era mică, fără aparenţă şi avea pe dinafară aspect de grajd». De altfel, în timpul ocupaţiei germane, între 1916-1918, chiar servise drept grajd. În 1926 se formase un comitet care urmărea realizarea altei clădiri pentru Teatrul Naţional, undeva pe terasa superioară a Pieţei Mari, proiect ce abia în 1973 avea să se finalizeze. Chestiunea a generat mari dispute, dar totul s-a lămurit prin incendiul care a distrus clădirea în 1927. Teatrul a continuat să funcţioneze în localuri improvizate: între 1928 şi 1932 în sala cinematografului Modern şi din 1933 în sala de spectacole a Colegiului Naţional „Carol I“. Pe 30 ianuarie 1927, artiştii Teatrului Naţional au dat două spectacole la închisoarea Bucovăţ, „Moştenirea de la răposata“ şi „Florin şi Florina“, la care au asistat toţi cei 320 de deţinuţi.  
Cristian SCĂICEANU