Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

In urma cu aproape sapte ani, George Pruteanu spunea ca in perioada de criza pe care o traverseaza tara noastra, „productia de pleonasme depaseste asteptarile si, dupa parerea specialistilor, avem cantitati suficiente chiar si pentru export“. Doar ce fusesera lansate doua noi constructii pleonastice care n-au scapat de „ochiul“ vigilent al gardianului lingvistic: „Primul pleonasm este unul de tip clasic, bazat pe ignorarea faptului ca mass-media inseamna «mijloacele de comunicare in masa», astfel ca «mijloacele mass-media» e ca si cum am spune «mijloacele mijloacelor de» etc. Cel de-al doilea pleonasm este insa, o constructie moderna, insolita, un adevarat record mondial in domeniu. Este un pleonasm quadruplu, in patru trepte: «prezentul actual contemporan de azi». Iata deci ca, desi suntem in perioada de tranzitie, la pleonasme stam bine!“

Autoarea „Dictionarului de pleonasme“, Rodica Moroianu, spune ca exemplele alese arata ca acest fenomen se extinde, mai ales in domeniul presei scrise, iar combaterea pleonasmelor, ca abateri de la exprimarea corecta, este, in primul rând, o sarcina a invatamântului.

Ambii, preocupati pentru vorbirea ingrijita a limbii române, dau vina pe ziaristi. Ce-i drept, ziaristii au partea lor de vina, insa nu mai mare decât vina altor categorii, precum: parlamentari, primari, prefecti, profesori, academicieni etc. De regula, noi nu prea exportam nimic. Permanent suntem tentati sa importam. Inclusiv pleonasme. In realitate, o buna parte din „pleonasmele românesti“ sunt imprumuturi din alte limbi, in special din limba franceza. Este binecunoscut ca nevoia de insistenta poate genera pleonasme cu o structura identica sau similara in cele mai diverse limbi. Iata câteva exemple elocvente: „a ingheta de frig“, „a urca sus“, „a cobori jos“ sunt importate din franceza - „geler de froid“, „monter en haut“, „descendre en bas“. De asemenea, exprimarea „L-am auzit cu urechile mele“ a fost semnalata la francezi: „Je l'ai entendu de mes oreilles“. Constructiile pleonastice mai complexe provin tot din import. De pilda, „L-am vazut cu propriii mei ochi“ provine din expresia franceza „Je l'ai vu de mes propres yeux“.

Am indoieli ca George Pruteanu nu cunoaste parlamentari, chiar academicieni, care nu vorbesc ingrijit limba româna. De asemenea, refuz sa cred ca acesta nu cunoaste pleonasmele intâlnite la scriitori influentati de limba si de cultura franceza.

Astfel, mult ridiculizatul „a prefera mai bine“ are corespondent perfect in franceza: „préférer plutôt“. Insa, când intâlnim acest pleonasm la unii scriitori din secolul XIX - precum C. Negruzzi si altii - nu mai avem aproape nici o indoiala ca el reproduce structura pleonasmului francez „préférer plutôt“, folosit mai ales in limba vorbita. Este aici un anumit gen de „etimologie multipla“, pe care nu toata lumea o intelege. Inclusiv Arghezi, când a scris „a colabora impreuna“ (vezi „Scrieri“, vol. 25, p.9), s-a lasat influentat, fara sa-si dea seama, de expresia franceza „collaborer ensemble“. La George Calinescu se gasesc unele pleonasme, pentru care un licean istet nu l-ar ierta in veci: „caligrafie frumoasa“, „a conlocui laolalta“ sau „protagonist principal“. Influenta este totala din partea corespondentelor frantuzesti: „jolie (sau belle) calligraphie“, „cohabiter ensemble“ si „protagoniste principal“. Asadar, cititorii nostri nu trebuie sa-si faca griji, intrucât franceza contine cel putin tot atât de multe pleonasme ca si româna, iar unele dintre ele au aparut la scriitori cu nume de rezonanta europeana si universala ca: Louis Aragon, Honoré de Balzac, Chateubriand, Paul Claudel, Victor Hugo, Saint-Beuve, Stendhal si multi, multi altii. Alti autori, precum Michele Massian, vorbesc despre o adevarata „avalansa de pleonasme“ in franceza contemporana. Sa nu ne miram ca unele dintre ele se strecoara si in limba româna. Pentru ca franceza este limba de circulatie si nicidecum limba româna.