Au trecut 14 ani de la moartea filozofului mistic Petre Tutea, „singurul geniu pe care l-am intâlnit in viata“, asa cum marturisea Emil Cioran. Marele român, Petre Tutea, s-a stins din viata lucid, in ziua de 3 decembrie 1991, intr-o rezerva a Spitalului „Cristiana“ din Bucuresti pe când era intervievat de un grup de reporteri in frunte cu Lucia Hossu Longin. Intrebat: „Ce inseamna un om de dreapta?“, câteva clipe inainte de trecerea sa dincolo, Petre Tutea a raspuns simplu: „Român absolut, asta inseamna!“
Petre Tutea s-a nascut pe 6 octombrie 1902, in satul Boteni, Muscel, in familia unui preot. Si-a facut studiile medii la Liceele „Neagoe Basarab“ din Câmpulung si „Gh. Baritiu“ din Cluj. A absolvit Facultatea de Drept de la Universitatea din Cluj, precum si Universitatea Humboldt din Berlin, unde a studiat formele de guvernamânt. A fost discipol al lui Nae Ionescu. Nu peste mult timp a devenit doctor in economie politica si drept.
A colaborat la diverse publicatii nationaliste, in special la ziarul „Cuvântul“, condus de Nae Ionescu, ziar de inalta factura intelectuala, alaturi de Constantin Noica, Mircea Eliade, Radu Gyr, Gheorghe Racoveanu, Mircea Vulcanescu si altii, unde scrie numeroase articole de substanta, studii de economie si politica.
Dupa invazia comunista in România, Petre Tutea este arestat si condamnat de noul regim mai intâi la cinci ani inchisoare (1948-1953), apoi la 18 ani de munca silnica, din care a executat opt ani in aceasta faza (1956-1964) in diverse penitenciare (Bucuresti, Jilava, Ocnele Mari), dar mai ales la Aiud. A fost eliberat in anul 1964 cu sanatatea zdruncinata in urma torturilor repetate la care a fost supus de tortionarii comunisti. „Tot ce-am suferit, marturisea Petre Tutea, as fi neconsolat si as fi fost in tot timpul claustrarii mele, in timpul prizonieratului meu in temnita… daca n-as fi trait convingerea ferma ca imi face cinstea suferintei unui mare popor… greu de istorie si de viitorul lui stralucit“. Hartuit in permanenta de regimul comunist prin autoritatile sale represive, Petre Tutea a avut curajul sa-si exprime convingerile sale politice pâna in ultimele clipe ale vietii.
Continuu sub observatia agentilor securitatii comuniste dupa eliberarea sa din inchisoare, Petre Tutea a suferit enorm, dar cu stoicism, sicanele repetate ale acestora. Numeroasele descinderi la locuinta sa modesta au dus la confiscarea a numeroase manuscrise, studii si materiale la care acesta lucra. O Antropologie Crestina, studiu de capatâi, la care inteleptul incepuse sa lucreze in ultimii ani ai sai, de aproximativ 1.000 de pagini, i-a fost in parte confiscata.
Opera lui se contureaza in jurul unor titluri sugestive prin ele insele: „Dialoguri (Bios, Eros si altele)“, „Reflectii religioase asupra culturii“, „Intre Dumnezeu si neamul meu“, „Batrânetea si alte texte filosofice“, „Reflectii religioase asupra cunoasterii“, „Omul (tratat de antropologie crestina)“, „Philosophia perennis“, „Proiectul de tratat – Eros“, „321 de vorbe memorabile ale lui Petre Tutea“. De asemenea, a publicat numeroase eseuri si studii in diverse reviste de specialitate.
Inteligenta sclipitoare, umorul sau inconfundabil, cugetarile de-a dreptul memorabile ale lui Petre Tutea si, nu in ultimul rând, dialogurile de la distanta ale acestuia cu Emil Cioran, nu vor fi uitate niciodata. Fara nici o indoiala, se poate afirma ca Petre Tutea a ramas in constiinta publica un român de patrimoniu. Spre aducere aminte, redam o selectie din cugetarile sale, atât cât ne permite spatiul.
Selectie din „Cugetari memorabile“
„Se spune ca intelectul e dat omului ca sa cunoasca adevarul. Intelectul e dat omului, dupa parerea mea, nu ca sa cunoasca adevarul, ci sa primeasca adevarul“.
„Nu pot evita neplacerile batrânetii si nu ma pot supara pe Dumnezeu ca m-a tinut pâna aproape la nouazeci de ani. Insa batrânii au o supapa foarte inteleapta: au dreptul la nerusinare. O nerusinare nelimitata. Când ma gândesc la suferintele batrânetii, imi dau seama ca in natura asta oarba cel mai mare geniu este geniul mortii. Faptul ca murim, de cele mai multe ori la timp, este un semn al dragostei lui Dumnezeu pentru noi“.
„Shakespeare, pe lânga Biblie, – eu demonstrez asta si la Sorbona – e scriitor din Gaesti“.
„Comunismul e cea mai mare aflare-in-treaba din istoria omenirii“.
„Mare noroc ca exista oameni care sunt idioti! Functia idiotului e pozitiva, pentru ca fara el n-am intelege nici geniul, nici normalitatea. Pai cum am cunoaste noi un om pe care-l numim desavârsit, daca n-ar fi prezenti astia, idiotii?“
„Luciditatea este o limpezire a spiritului nimicitoare. Când esti lucid esti in fata cimitirului. A fi lucid inseamna a-ti da seama perfect de limitele si neputintele tale. Luciditatea este o categorie dizolvanta. In masura in care Dumnezeu trebuie primit, si nu inteles, la Dumnezeu nu ai acces prin luciditate“.
„Heidegger spune asa: ca sa iesi din anonimat, trebuie sa traiesti nelinistea perspectivei neantului zilnic. El te indeamna, Heidegger, sa traiesti murind absolut in fiecare zi!“
„Omul nu se poate autodefini. El se defineste prin semeni. Constatam actul individuatiei, dar nu ne dam seama cotidian de incapacitatea autodefinirii. Eu, Petre Tutea, spun ce cred eu despre mine si când ramân singur cu mine uit si unde m-am nascut; si in singuratate as muri de melancolie ca maimuta lui Andreev. Prezenta mea e definita de contemporanii mei“.
„Umanitatea o iubesti lesne. Pe om mai greu“.
„Un tâmpit mai mare ca mine nu exista. Sa faci 13 ani de temnita pentru un popor de idioti! De asta numai eu am fost in stare…“
„Prostii reprezinta ideea de repetitie goala: o iau intotdeauna de la inceput. Sunt invariabili ca orice lucru neinzestrat“.
„Vlad Tepes are meritul de a fi pus pe tronul Moldovei pe cel mai mare voievod român, pe Stefan cel Mare. Cu armele! Are meritul ca l-a si batut. Si are mai ales meritul ca a coborât morala absoluta prin tepele puse in cur la nivel absolut. Dormeai cu punga de aur la cap si ti-era frica sa n-o furi tu de la tine. Asta-i voivod absolut, Vlad Tepes. Pai fara asta istoria românilor e o pajiste cu miei!“
