E curios, însă există în ţara noastră un lucru ce merge încontinuu de 62 de ani. Nu, nu este un organism uman, este vorba despre Pila Karpen, despre al cărei inventator vom vorbi în cele ce urmează.
Nicolae Vasilescu-Karpen s-a născut în 1870 la Craiova, pe 28 noiembrie. A urmat cursurile Liceului „Carol I“ din oraşul nostru, după care Bucureştiul i-a devenit casă pentru câţiva ani, cât a fost elev la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele. Drumul i s-a îndreptat apoi, atras fiind de domeniul electrotehnicii, spre Școala Superioară de Electricitate din Paris, unde şi-a luat licenţa în fizică, mecanică şi matematică, avându-l ca profesor pe Paul Janet. A fost doctor în ştiinţe la Universitatea Sorbona din Paris, dar şi doctor honoris causa al Politehnicii din Bucureşti. Să nu uităm că a obţinut titlul de doctor în ştiințe fizice cu o comisie din care au făcut parte Gabriel Lippman (laureat al premiului Nobel în 1908 pentru metoda sa de reproducere fotografică a culorilor pe baza fenomenului de interferență) şi Henri Poincare.
În 1905, a găsit potrivit să se întoarcă în ţară. Poate fi considerat un reformator al învăţământului superior din monotehnic în politehnic, prin decretul regal din 10 iunie 1902, structură care a funcţionat impecabil până la 23 august 1944. A fost primul rector al Politehnicii din Bucureşti, până în 1940, când a fost înlăturat de legionari.
Realizările lui Karpen sunt numeroase şi regăsite în mai multe domenii: electricitate, aerodinamică, termodinamică, atomistică, teoria cinetică, electrostatică, electromagnetism fizico-chimic, pile electrice, electro-chimie.
Pila perpetuum mobile
Să nu uităm, însă, de cea mai importantă realizare a lui Karpen, care este încă adăpostită de Muzeul Naţional Tehnic „Dimitrie Leonida“ din Bucureşti. Pila electrică a lui Nicolae Vasilescu-Karpen funcţionează nonstop din anul în care a fost creată, 1950, folosind exclusiv temperatura mediului ambiant.
Aparatul este, de fapt, un perpetuum mobile, adică un dispozitiv care generează la nesfârşit energie, fără absolut nici o intervenţie din exterior. O pilă electrică nu poate trăi mai mult de zece ani, în cazul celor extraordinar de performante. Altfel, rezistă doar cinci ani, după care este aruncată, fiindcă unul dintre electrozi se corodează. Invenția lui Karpen şi-a pus ambiţia să învingă trecerea timpului şi să reziste, fiind unul dintre cele mai controversate dispozitive din acest domeniu. Nimeni nu reuşeşte să îşi dea seama cum funcţionează.
La dimensiuni considerabil mai mari, pila lui Karpen ar putea, de pildă, alimenta la infinit o navă spaţială care să călătorească în Cosmos. Este dezamăgitor că interesul pentru această invenţie este scăzut, foarte puţini oameni cunoscând povestea dispozitivului misterios.
Realizări şi lucrări
Altă realizare importantă a lui Karpen a avut loc în anul 1909, când acesta a propus pentru prima oară în lume, printr-o notă adresată Academiei de Științe din Paris, folosirea curenților purtători de înaltă frecvență pentru telefonia prin cablu la mare distanță. A construit postul de telegrafie fără fir de la Băneasa, dar şi proiecte de centrale electrice şi electrificări de oraşe (Câmpina, Constanţa). A studiat mecanismul zborurilor păsărilor pe vânt variabil şi, totodată, aderenţa fierului la beton. Dintre cele mai importante lucrări ale sale reamintim: „Recherches sur l’effect magnetique des corps electrise en mouvement“ (1904), „Manual de electrotehnică generală“ (1925), „Electricitate“ (1942) şi „Fenomene şi teorii noi în electrochimie şi chimie fizică“ (1957).
Craioveanul Vasilescu-Karpen a murit în Capitală, pe 2 martie 1964, la înaintata vârstă de 94 de ani. În urma sa rămân un dispozitiv controversat şi multe, multe realizări în varii domenii. Conform celor ce i-au studiat teoriile, Karpen a sfidat, prin pila ce-i poartă numele, al doilea principiu al termodinamicii (cel ce se referă la transformarea energiei termice în energie mecanică). Dacă Karpen a avut dreptate şi principiul este în totalitate corect, această invenţie ar putea revoluţiona toate teoriile fizicii, cu consecinţe greu de imaginat. Nu se ştie, însă, dacă cineva va afla asta vreodată.
