http://www.youtube.com/watch?v=sGXU6ZSZWr8
Mulţi oameni gospodari care locuiesc în Siliştea Crucii s-au întors de la oraş la vatra părintească, unde şi-au încropit gospodării minunate, cu baie în casă şi centrală, cu grădiniţă de flori şi de legume, în care investesc multă muncă şi dragostea lor pentru viaţa la ţară. Culturile în pârg, apicultura, creşterea porumbeilor, lipsa locurilor de muncă şi grija zilei de mâine sunt câteva aspecte ce conturează viaţa oamenilor din comună.
Departe de vuietul urban, călătorul păşeşte într-o oază de linişte şi de aer curat, pe locurile ce poartă un nume încărcat de istorie: Siliştea Crucii. Departe de drumurile europene, dar foarte aproape de calea ferată, Siliştea se întinde semeaţă în zare. La intrarea în comună ne întâmpină un sătean cu căruţa trasă de o vacă. Omul şi-a cosit o mână de iarbă şi a aruncat-o în căruţă, ca să hrănească animalul. „Ne arânim şi noi c-o văcuţă, ce să facem. Ne dă şi lapte, şi viţei“, spune nea Minel Jilavu, din vârful căruţei ce miroase a iarbă crudă, fragedă, proaspăt tăiată. Doi ciobani îşi pasc liniştiţi oile pe un lan de grâu, despre care aflăm că „îl întoarce proprietarul“, adică va cultiva altceva în locul lui. Nici un zgomot nu pare să tulbure liniştea comunei.
Sătenii ne zâmbesc pe uliţe, atunci când le dăm „Bună ziua!“ şi se uită lung la camera de filmat.
Întoarcerea la sat
Oamenii gospodari pot fi recunoscuţi după gardul de la stradă, după grădiniţa de flori din faţa casei, dar şi după animalele şi păsările din curte, precum şi după alte acareturi. Familii care au trăit ani în şir la oraş s-au retras de ceva vreme în mijlocul naturii, în vatra părintească de la sat, unde şi-au modernizat gospodăriile primite de la părinţi. Acum ei au baie în casă, centrală pe lemne, puţuri forate pentru apă şi grădini de zarzavaturi. Astfel de oameni gospodari sunt şi cei din familia Ciobanu. „Am lucrat 42 de ani în oraş, dar acum m-am mutat aici, la ţară. Aş zice că m-am făcut ţăran“, spune capul familiei, care creşte atât albine, cât şi porumbei şi păsări de curte şi care a renunţat la viaţa de la oraş pentru liniştea din zona urbană.
Grădina cu 180 de trandafiri
Florile din grădina familiei Ciobanu atrag atenţia oricui trece pe una dintre uliţele comunei. Trandafirii îmbumbiţi care împânzesc toată curtea ne-au încântat privirea. Sunt peste 180 de trandafiri în gospodăria acestor oameni şi multe alte flori. De la fereastra balconului ne zâmbeau nişte muşcate înflorite, dar trandafirii sunt pasiunea femeii care îi îngrijeşte cu mare drag şi le şterge frunzele de ploile acide care s-au abătut în ultimele zile peste sat. „Mi-au plăcut toate florile, dar mai mult trandafirii. Pe ei m-am axat de acum patru ani şi am pus toate culorile posibile“, explică Alexandra Ciobanu, în vârstă de 62 de ani.
„Este frumos la ţară, dar trebuie să munceşti ca să rezişti aici. Adică, te mănâncă şerpii dacă nu faci curat. Trebuie să cureţi iarba, să uzi, să sapi. Şi florile acestea sunt frumoase, dar ne trezim cu grija lor. Însă ne şi bucurăm de ele. Când vin copiii de la oraş se bucură de flori, se bucură că au aşa o curte frumoasă, o grădină frumoasă“, spune femeia, care susţine că nu s-ar mai întoarce la oraş pentru nimic în lume.
Apicultura, la ea acasă
În Siliştea Crucii sunt foarte mulţi apicultori. În curtea îngrijită a lui Florian Văduva – şi el venit la ţară din zone aglomerate – ne atrage atenţia steagul tricolor, care ne întâmpină imediat după intrare, atârnat de sârma de la bolta de viţă-de-vie din curtea gospodarului. „Cresc albine de 15 ani. Am 30 de stupi. A început ca un hobby, întâi cu doi stupi, dar după aceea a devenit o pasiune, iar stupii s-au înmulţit precum chinezii. Cantitatea de miere depinde şi de culturile care se pun în jurul satului“, spune Florian Văduva, de 68 de ani. El ţine stupii în vatră, adică în curte, iar din 15-20 ianuarie începe să se îngrijească de ei. Din cauza vârstei înaintate, apicultorul nu îşi permite să facă ceea ce specialiştii numesc „pastorala“, adică un fel de migraţie a stupilor în zonele în care există flori, fie de salcâm, fie de rapiţă şi altele, în funcţie de sezon.
Un alt apicultor din comună, care are 100 de stupi, ne precizează că în această perioadă a anului pentru albine este propice polenul de rapiţă, culturi ce sunt în inflorescenţă şi se situează foarte aproape de localitate.
Apicultorii din Siliştea Crucii investesc în faguri, rame şi tratamente pentru albine în jur de 100 de lei pe an, de fiecare familie de albine, iar într-un an bun, câştigurile sunt substanţiale, mult mai mari decât valoarea investiţiilor.
Piaţa de desfacere a mierii produse la Siliştea Crucii este târgul de săptămână din zonă, piaţa din Băileşti, dar şi la Craiova şi în alte localităţi.
În Siliştea trăiesc şi mulţi columbofili
Şi gospodăria lui Petre Ţărineanu iese în evidenţă în comuna Siliştea Crucii. El a lucrat o viaţă în mină, dar spune că viaţa la ţară este „mai grea decât cea de ortaş“, pentru că are foarte multe treburi de făcut. Ţărineanu este apicultor, creşte şi porumbei, are numeroase păsări de curte, iar împreună cu soţia sa îşi dedică tot timpul gospodăriei. Pasiunile pe care le-a avut din tinereţe au devenit posibile după ce Ţărineanu s-a retras în vatra satului Siliştea Crucii. „Creştem porumbei voiajori, porumbei jucători. Anul acesta nu am participat la concursuri, pentru că porumbeii sunt prea tineri. Am participat în timp. Am început din 1978… Este o pasiune din tinereţe. Am luat-o după aceea cu albinăritul. Porumbeii nu se întreţin greu şi sunt rentabili. Am 150, dar iarna mănâncă mult. O pereche de porumbei ajunge şi la 1.000 de lei, iar cei voiajori sunt mai scumpi, ajung la 2.000-3.000 de lei“, declară Petre Ţărineanu. Minunatele păsări îşi înfoaie coada dantelată şi scot sunete specifice, dând roată unei porumbiţe sau pur şi simplu mergând prin curte sau urcând pe scară către adăpost. Omul fluieră şi porumbeii îşi iau zborul în înaltul cerului, apoi fac roată deasupra casei. Câţiva dintre cei „jucători“ se rostogolesc în zbor, făcând adevărate piruete.
O comună cu oameni gospodari
Primarul din localitate, Laurenţiu Sandu, susţine că nu există hectar de pământ nelucrat în comună. „Fiecare cetăţean din comuna Siliştea Crucii are teren agricol. Să ştiţi că sunt foarte gospodari. Nu există, la ora actuală, nici măcar un hectar de teren nemuncit. Toate suprafeţele sunt cultivate. Există şi societăţi agricole destul de mari, care fac performanţă“.
Cu bani de la bugetul local s-a amenajat un modern loc de joacă pentru copii, care a costat 60.000 de lei. Primarul mai spune că s-a modernizat un târg de săptămână. „Avem mulţi producători în comună care îşi desfac produsele la târgul de săptămână de aici, care este organizat sâmbăta dimineaţa şi unde vine foarte multă lume“, declară primarul Sandu. În legătură cu iluminatul public pe lămpi cu leduri, dat în folosinţă în urmă cu câteva săptămâni, edilul comunei susţine că a scăzut consumul de electricitate cu 50% de când s-au schimbat becurile din comună. Localnicii sunt mulţumiţi că s-a refăcut iluminatul stradal, care acum funcţionează cu leduri, şi nu mai sunt întreruperi de energie pe timpul nopţii, ca înainte. Sătenii spun că nu mai îndrăznesc hoţii să se apropie de gospodăriile oamenilor, mai ales că în localitate există şi un sistem de supraveghere video.
În centrul comunei, locul buruienilor de altădată a fost luat de ronduri de flori şi câţiva arbuşti ornamentali, care au schimbat faţa localităţii, după cum spun oamenii.
Agricultura îi salvează pe săteni
În comuna ce numără 1.700 de suflete, suprafaţa arabilă ocupă 3.024 de hectare. Există trei societăţi agricole mari şi alte societăţi din comunele din jur, care au luat în arendă terenuri de la localnicii din Siliştea Crucii. Ploile din ultimele zile pe de o parte ajută la dezvoltarea plantelor cultivate, pe de altă parte, „ce e mult nu e bun“, spun localnicii. „Sunt culturi foarte bune, culturi cum n-au mai fost în ultimii cinci ani. Culturile de toamnă, orzul, grâul, rapiţa, arată foarte bine, la fel sunt şi culturile de primăvară, cum ar fi floarea-soarelui, porumbul. Ne-a ajutat şi vremea anul acesta, dar, să ştiţi, că şi oamenii sunt foarte gospodari în Siliştea Crucii“, declară primarul Laurenţiu Sandu.
Pe uliţe, oamenii se laudă şi se minunează de culturile de anul acesta. Orzul este înalt de un metru şi cu spicul de-o şchioapă, povestesc sătenii, ceea ce înseamnă că se va coace devreme anul acesta. „Am vorbit cu domnu’ inginer şi mi-a zis că, dacă în luna mai e soare, pe la 25-30 mai o să bage combina în lan. Nici el n-a mai văzut aşa ceva. Are 40 de ani de când e inginer şi n-a mai pomenit aşa ceva. Şi grâul e la fel. Noi sperăm că se face anu’ ăsta!“, spune Mircea Drăguţ, adăugând că abia la recoltare o să se ştie producţia exactă.
Pe câmpuri se observă că şi grâul a crescut foarte înalt, semn că se va face producţie bună. Din loc în loc, după verdele intens al câmpurilor de grâu se revarsă lanuri de rapiţă de culoare galbenă, ce contrastează cu cerul albastru, scăldat în razele de soare. Pe alocuri, rapiţa s-a înălţat cât statura unui om, în alte părţi este mai mică, dar tot plină de flori şi de albine, care pe lângă faptul că îşi culeg polenul necesar pentru miere, mai şi ajută la polenizarea plantelor.
Ploi acide, care au distrus plantele
Dacă, pe ansamblu, precipitaţiile au ajutat la dezvoltarea culturilor agricole, unii silişteni pe care i-am întâlnit pe străzile comunei se văitau că s-au mănit plantele din curte, probabil, spun ei, din cauza ploilor acide din ultima perioadă. „Ploile din ultima vreme au încurcat pe toată lumea, mai ales că sunt şi acide. Aveam nişte flori în grădină şi acum parcă a dat cu foc pe ele, aşa le-a ars de tare. Ploile acide sunt din cauza poluării. Din moment ce e uscată frunza, nu se putea întâmpla asta decât de la ploaie, că toată săptămâna a plouat. (…) Cred că vine de pe la vecini aerul ăsta poluat, chiar şi de pe la Cernobâl, că am văzut pe la televizor că Cernobâlul încă «lucrează» şi acum“, a povestit Iulică Chifu, un locuitor din Siliştea Crucii.
„Uitaţi-vă la prunul ăsta de aici. Era arhiplin de flori şi acum nu cred că mai are 20 de prune, din cauza poluării, din cauza ploilor acide“, a comentat şi Mircea Drăguţ, zis Piţi.
Copiii merg la şcoală
La Şcoala Gimnazială Siliştea Crucii învaţă 147 de elevi. „Frecvenţa este foarte bună. Cam 10% nu frecventează din cauză că în primăvară părinţii se duc la muncă în alte localităţi şi îşi iau şi copiii cu ei“, a declarat Ileana Şandor, directoarea şcolii din comună. Unitatea de învăţământ arată dichisită la exterior, iar dincolo de gard sunt jardiniere înalte ce imită vazele de flori.
În comună au fost trase ţevi pentru alimentarea cu apă, dar nu s-au făcut branşamentele la reţea. „În această vară se finalizează alimentarea cu apă a comunei. Am mai primit bani de la guvern (3,1 miliarde de lei vechi) şi vom face branşamentele în acest an“, a spus primarul Laurenţiu Sandu. Nici canalizare nu există încă, dar se pregăteşte studiul de fezabilitate. Edilul localităţii susţine că intenţionează ca „anul acesta să facem studii de fezabilitate şi proiecte tehnice pentru canalizare şi asfaltarea drumurilor, cu fonduri europene, pe Măsura nr. 322“.
Tinerii nu au unde să muncească
Ca peste tot în zona rurală, tinerii nu prea găsesc altceva de lucru decât în agricultură. Lipsa locurilor de muncă este principala problemă a locuitorilor din Siliştea Crucii, spune viceprimarul Valentin Teică: „Tineretul nu-şi mai găseşte serviciu. Înainte erau locuri de muncă în Craiova, în Băileşti, dar acum s-au restructurat şi acolo, iar siliştenii nu îşi mai găsesc de muncă. Cei mai mulţi localnici se ocupă cu agricultura sau sunt angajaţi la cele trei unităţi agricole de pe raza comunei. Mulţi sunt şi cu forţa de muncă manuală, lucrează la şcoală, la dispensar şi la primărie, dar sunt puţini“.
Alin Voicu, un tânăr din localitate, ne-a povestit cât este de greu să nu ai un loc de muncă. „Facem naveta la Băileşti, că în comună nu prea se găseşte de lucru. Eu am serviciu, dar cea mai mare problemă pentru tineri o constituie lipsa locurilor de muncă. Se ocupă cu agricultura, majoritatea, cu grădinăritul, dar, totuşi, de un venit sigur este nevoie. Atâta timp cât nu ai un venit sigur este mai greu cu agricultura“, a spus tânărul de 29 de ani.
Acesta plimba pe stradă într-o maşinuţă cu telecomandă două copile, Irina şi Adelina, care au puţin peste un anişor. Bunica uneia dintre fetiţe a spus, cu mândrie, de pe marginea drumului: „Ăştia sunt viitoru’ nostru: copiii!“.
Siliştea Crucii, un loc încărcat de istorie
Localitatea Siliştea-Crucii ar exista încă din 1330, aşa cum este menţionat în lucrările „Ore la Snagov“ de Alexandru Odobescu şi „Haiducii“ de Eugen Constant.
Denumirea de Silişte provine din cuvântul slav „selişte“, care înseamnă „loc pe care era aşezat un sat“. Această denumire o au multe localităţi din ţară: Siliştea-Gumeşti unde s-a născut Marin Preda, Siliştea de Sibiu etc.
„Din documentare am aflat că în această zonă s-au purtat războaie între turci, ruşi şi austrieci, Oltenia fiind încorporată în secolul XVIII Imperiului Austriac şi se pomeneşte că, atunci, câţiva soldaţi ucişi aici au fost îngropaţi sub o măgură şi de aici şi denumirea de Siliştea Crucii. Crucea am înţeles că se găseşte în cimitir, dar măgura nu mai există“, a explicat profesorul de istorie Paul Gabriel Ciobanu.
Alţii spun că denumirii „Siliştea“ i s-a adăugat şi cuvântul „Crucii“ din cauza unei cruci de piatră masivă pusă la mormântul unui general rus care a luptat în războiul ruso-turc dintre anii 1827-1828, mormânt situat în zona Măgura Boului, aflată între localităţile Silişte şi Cioroi.
Ziua comunei se serbează pe 21 mai
Siliştenii serbează Ziua Comunei pe data de 21 mai, de Sărbătoarea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena. „Îi invităm pe toţi fiii satului în comună, pe 21 mai, când vom organiza, începând de la ora 15.00, un festival de muzică populară, cu interpreţi de seamă“, a precizat primarul comunei, Laurenţiu Sandu.
