Absolvent de facultate caut de muncă

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Casa de Cultură a Studenţilor (CS) din Craiova a fost luată cu asalt de doljeni la sfârşitul săptămânii trecute, dar nu pentru că acolo ar fi avut loc vreun concert sau ar fi fost oferte promoţionale. Oamenii s-au înghesuit la Bursa Locurilor de Muncă, organizată de Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă (AJOFM) Dolj.  

Încă de la primele ore ale dimineţii, esplanada din faţa CS Craiova era plină de oameni de vârste diferite. Făceam parte din rândul tinerilor interesaţi de un loc de muncă. Profilul „perfect“: fără sacou, fără CV sau scrisoare de recomandare, ci animată doar de dorinţa de a găsi un loc de muncă. M-am strecurat în mulţime, însă, cum rândul părea prea mare până la intrarea în hol, am profitat de bunăvoinţa unei doamne şi am intrat pe uşa laterală a clădirii.  

Recrutată în armată

În holul CS Craiova, buluc de oameni cu pliante într-o mână, cu carnetul de şomaj în alta treceau prin faţa angajatorilor pentru a le afla oferta. Păşeam timid, încercând să găsesc un angajator nu foarte ocupat. Nu a trebuit să caut prea mult, când am fost abordată amabil de echipa de la MApN. „Forţe terestre aviatice sau maritime?“, a fost întrebarea care m-a adus imediat cu picioarele pe pământ. Am răspuns la obiect: terestru. Apoi, o doamnă plină de amabilitate, cu zâmbetul pe buze, a încercat să mă convingă ce înseamnă munca în armată, care sunt beneficiile şi oferta. După primele minute însă am aflat şi condiţia esenţială: vârsta, maximum 24 de ani. M-am conformat regulii şi am afişat profilul „perfect“: vârsta - 24 de ani tocmai împliniţi, absolventă a unei facultăţi de ştiinţe socio-umane. Încântaţi de ceea ce aud, doamna şi cei doi domni de la MApN care o însoţeau au continuat să-mi prezinte criteriile generale de recrutare. Ştiam însă că, atunci când eu urmam liceul, înălţimea era o condiţie de bază, ca să nu mai vorbesc de calităţile sportive, esenţiale pentru o carieră militară. Am întrebat-o timid pe doamnă ce facem cu înălţimea, cei 1,75 metri îi pot atinge doar cu ajutorul platformelor, iar apoi cei 2.000 de metri pe care trebuie să îi parcurg într-un anumit interval de timp sunt chiar un obstacol pentru mine… A zâmbit amabilă şi m-a liniştit: „Stai calmă, treci de testele astea, este important că te tentează cariera militară. Apoi, având în vedere că ai absolvit deja o facultate la buget, cursurile la Colegiul Militar, Academia Tehnică Militară, Institutul Medico-Militar sau Academia Forţelor Terestre, Academia Forţelor Aeriene se fac cu taxă…“. Aproape m-a convins şi am încercat să aflu ce probe de „foc“ trebuie să mai susţin. Ghinion: chestionare din matematică (algebră şi trigonometrie) şi fizică (mecanică şi electricitate). Îi explic ruşinată doamnei că „ştiinţele exacte“ nu sunt calităţile mele forte, însă primesc încurajarea că doar câteva săptămâni de pregătire înainte de examen vor fi suficiente pentru a ajunge să port haină militară. Pe tot parcursul discuţiei purtate despre viaţa de soldat, am fost supusă unei adevărate şedinţe foto de către unul dintre reprezentanţii MApN Craiova. Şi cum trebuia să-mi duc rolul până la capăt, am oferit datele de contact şi am încercat să mă retrag… Doamna din MApN m-a sfătuit ca luni dimineaţă (astăzi - n.r.) să mă prezint la sediul Biroului de informare-recrutare de pe strada General Dragalina, nr. 60 A, pentru a-mi întocmi dosarul. M-am retras însă oarecum tristă, 24 de ani nu mai am şi uite ce oameni drăguţi îţi este dat să găseşti în armată! Şi, din câte am auzit, nici salariul nu este de neglijat…

Admisă pe loc ca agent de asigurări

Am mers mai departe. Ofertă destinată însă în special bărbaţilor: dulgher, betonier, construcţii. M-am oprit la următorul stand. Povestea se repetă, întâlnesc alţi oameni amabili, dornici să „recruteze“ tineri interesaţi să muncească... Am fost admisă aproape pe loc, fără prea multe bătăi de cap, ca „agent de asigurări“. Nu a contat nici faptul că am ţinut să specific că nu am experienţă în muncă şi că nu ştiu ce presupune acest job.

Secretară la un dealer auto, altă ofertă tentantă

Următorul stand, alte oferte. Găsesc de această dată locuri de muncă pentru cei cu studii superioare: economişti, secretară etc. Perfect, îmi spun. Să vedem dacă reuşesc să îi conving. Un reprezentant RUCOM, dealer auto din Craiova, încerca să găsească secretară. Studiile superioare şi limba engleză l-au convins pe domnul care aduna CV-uri să îmi spună că postul „chiar“ este vacant, este un job foarte bun, cu facilităţi şi mediul plăcut de muncă. Am cerut un CV-tip pe care să îl completez: nu am trecut decât vârsta, aceiaşi 24 de ani, limbă engleză - nivel mediu, studii superioare, fără experienţă de muncă… Însă, amabilitatea celor de la această firmă, bunăvoinţa de a lucra cu tineri, insistenţa m-au convins că în faţa unor astfel de oameni nu poţi decât să îţi scoţi pălăria!
Cursa pentru un loc de muncă nu s-a oprit însă aici. Am primit oferte de a urma cursuri „gratuite“ pentru meseria de confecţioner, dar şi de agent de asigurări de viaţă…

„Costică, eu nu mă duc. Dacă vrei, du-te tu!“

M-am retras pe aceeaşi uşă laterală şi m-am aşezat în rândul mulţimii care aştepta să afle oferta angajatorilor. După zece minute, am înaintat un pas spre uşa care mă conducea spre oferta de muncă… Discuţiile purtate între cei aflaţi în căutarea unui loc de muncă, mare parte dintre ei şomeri, m-au bulversat. „Mă chemară la Cipromat săptămâna viitoare. Cică au nevoie de oameni... Nu cred că mă duc, este cam departe şi programul începe de la 8.00“, a fost prima conversaţie purtată între un şomer practic acceptat de angajator şi unul dintre cei de afară. Apoi, altă discuţie m-a lăsat cu gura căscată: „Am lucrat la Combinat ani de zile. După ce mi-au spus că nu mai au nevoie de mine, am muncit ca necalificat pe unde am găsit, la negru... Acum am rămas iar fără serviciu. Ăştia de la Bursă îmi oferiră un loc de muncă, dar cică îmi dau doar zece milioane. Nu mă duc, la fostul serviciu îmi dădeau zece milioane jumate... E şi departe, tocmai la Malu Mare! Costică, eu nu mă duc. Dacă vrei, du-te tu! Bine că îmi ştampilai carnetul de şomaj, pot sta liniştit acasă încă o lună!“. După ce reprezentanţii MApN mă aduseseră oarecum cu picioarele „pe pământ“, de data aceasta, eram şocată, nu îmi venea să cred. Scopul multor craioveni care s-au îmbulzit la Bursa Locurilor de Muncă a fost acela de a-şi ştampila carnetul pentru a fi siguri că nu pierd indemnizaţia…
Am găsit însă şi oameni disperaţi, în special cei trecuţi de 50 de ani, dispuşi să accepte orice job pentru a supravieţui. Potrivit datelor centralizate de AJOFM Dolj, la Bursa Locurilor de Muncă au participat 1.581 de persoane, dintre care 45 (patru cu studii superioare - n.r.) au fost încadrate pe loc.

Tinerii, împinşi de familie să-şi caute un loc de muncă

În şapte din zece cazuri, familia este cea care le caută un loc de muncă tinerilor şi îi trimite la interviurile de angajare, arată studiul „Percepţii, comportamente şi aşteptări ale populaţiei tinere în căutarea unui loc de muncă“, realizat în perioada noiembrie - decembrie 2009 de Data Media. Cinci din zece tineri ar vrea să muncească, dar nu ştiu să se promoveze şi nu reuşesc să-i convingă pe angajatori că merită un job. Alţii - 7,6% din cei intervievaţi - au declarat că nici măcar nu vor să lucreze. Aceste răspunsuri au fost mai numeroase printre tinerii între 16 şi 19 ani din mediul rural, cu opt clase din Oltenia. Motivele invocate de absolvenţii de liceu care refuză să lucreze sunt acelea că vor să se înscrie la facultate sau să părăsească ţara. Aproape 80% dintre respondenţi au declarat că nu au refuzat niciodată un loc de muncă, iar 21,4% au refuzat măcar unul. Rata cea mai mare a refuzurilor la tinerii între 20 şi 25 de ani a fost înregistrată în regiunea Bucureşti - Ilfov, după care urmează nord-vestul ţării. Motivele pe care le-au invocat tinerii au fost că salariul era prea mic, iar condiţiile de muncă - prea grele.