Weekend pe biciclete în Parâng

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Mai multe cluburi din ţară, din Ungaria şi Bulgaria şi-au trimis cei mai buni biciclişti, cu echipamente de ultimă generaţie, în competiţia Drop’N’Roll din Valea Jiului. Toţi cei care urcă în Parâng recunosc că aici au găsit în fiecare an cea mai bună amenajare pentru concurs din întreaga ţară şi au comparat traseul de aproximativ doi kilometri, cu pante abrupte şi obstacole, cu cele din străinătate.

Cu două zile înainte de finală, în Parcul Central „Carol Schreter“ din Petroşani, cei care s-au înscris în concurs au făcut o demonstraţie de profesionalism pe două roţi. Cel mai mic participant a avut 15 ani, iar bicicliştii spun că la un nivel ridicat se ajunge după ani de lucru. „Cel puţin doi ani se antrenează fiecare. Nu e uşor şi fiecare este cunoscut în oraşul lui pentru căzături şi antrenamente“, a spus unul dintre participanţii la concurs.

Traseul din Parâng a fost amenajat de bikeri, după criterii stabilite de ei.

Totul începe din joacă

Anghel Sergiu este din Timişoara, are 24 de ani şi de opt ani practică acest sport. El spune că a început totul din joacă, iar acum merge şi în competiţii. „Am început dintr-o joacă. Mi-am cumpărat un mountain bike, apoi m-am mutat într-o zonă în care era o gaşcă de băieţi care practicau acest sport. M-am uitat la ei, mi-a plăcut ce fac. Săreau peste borduri, peste pietre şi m-am apucat şi eu şi, încet, încet, am văzut că este mai mult decât un hobby. Este un sport internaţional“, a spus Sergiu.

Tânărul susţine că a început să meargă la concursuri şi să privească lucrurile mai serios, obţinând trei ani la rând bronz la concursul naţional.

Biciclete cât o maşină de lux

Pentru a putea să faci parte din grupul bikerilor ai nevoie de investiţii costisitoare şi mulţi au afirmat că puteau să-şi cumpere maşini bune la cât au cheltuit, dar „numai aşa poţi fi competitiv“. Importantă e marca echipamentului, a bicicletei, iar la competiţie vin până şi reprezentanţii firmelor care distribuie echipament cu câte un competitor. „O bicicletă echipată pentru munte costă între 7.000 şi 14.000 de lei, iar armura pe care o îmbracă fiecare competitor este între 400 şi 800 de lei. Au nevoie de cască, iar asta îi costă între 200 şi 800 de lei, mănuşi la preţuri între 65 şi 150 de lei, apărători şi genunchiere ce ajung până la 250 de lei, pantaloni de protecţie - 700 de lei şi încălţăminte cu talpă cât mai dreaptă“, a precizat un concurent care reprezenta o firmă de profil din Bucureşti.

Cu un astfel de echipament poţi urca sau coborî pe traseul accidentat din munte şi competiţia este cu atât mai strânsă cu cât bikerii sunt mai informaţi şi antrenaţi.