« Alte articole din categoria Comunitate
Izgonită de copii
Comunitate - Mihaela FLOROIU(citeste alte articole de acelasi autor »)
Maria Ungurici Leonte locuieşte în camera ridicată pe terenul unui român stabilit în Germania
Versiunea pentru tiparire
Marimea textului: 
O femeie trecută de prima tinereţe a ajuns să trăiască, alături de soţul ei, într-un coteţ. Iar aceasta, din pricină că a fost izgonită din casă de propriii copii.
Lacrimile îi curg pe obrajii peste care jumătatea de secol i-a lăsat urme adânci. Femeia povesteşte cu amărăciune că în urmă cu trei ani a fost izgonită de acasă de copiii cărora le-a dat viaţă şi pe care i-a crescut cu multe sacrificii. „Este greu pentru un părinte să ştie că nu îl mai vor copiii. Durerea din sufletele noastre o ştim doar eu şi soţul meu... Dacă nu l-aş avea pe el, aş lua-o razna. Anii trec, eu îmbătrânesc. Şi mă întreb: oare ce păcate am de trebuie să stau într-o casă cât un coteţ?“, spune ea suspinând.
Se numeşte Maria Ungurici Leonte şi este din satul Bâltişoara, comuna gorjeană Runcu. Toată lumea de aici îi ştie necazul: de ani întregi, sufetul femeii este copleşit de amărăciunea de a nu mai locui în casa ei. Pentru Maria, viaţa la 50 de ani a devenit grea şi sumbră.
„Locuiesc cu soţul meu într-o cameră mică. Atât de mică, încât în ea au încăput, înghesuite unele în altele, un scaun, o masă, un pat şi o sobă cu plită, pe care gătesc. Când vremea este frumoasă, fac mâncarea afară, într-un tuci, pe pirostrii. În casă ar fi imposibil acum, pe caldura asta“, explică femeia.
O cameră pentru doi
În ochii vizitatorilor, caută speranţa că totul se va schimba, că, poate, cineva îi va spune ce trebuie să facă pentru a se putea întoarce în casa ei, ridicată împreună cu primul soţ, tatăl copiilor. Duce mâna încet la ochi şi-şi şterge lacrimile. E sătulă de viaţa asta: „Ajutaţi-mă să mă întorc acasă la mine! Nu mai pot sta în camera asta“, imploră ajutor, arătându-le oaspeţilor locul în care a ajuns să trăiască.
Femeia deschide uşa. Nu pot intra acolo trei oameni. O cameră din bolţari, nefinisată, prea mică pentru a fi numită casă, sărăcăcioasă şi prăpădită e tot ce i-a mai rămas Mariei. Un câine stă la uşă, aşteptând să-i arunce cineva un codru de pâine uscată.
„Ce să-i mai dau şi lui, abia am eu ce mânca...“, se uită femeia cu milă spre animal. „Dacă aş fi singură, aş muri cu zile. Aşa, îl am pe soţ să mă ajute şi mai am o fiică la Stăneşti, care îmi mai trimite de mâncare“, povesteşte Maria, uitându-se la tuciul de fontă sub care urmează să facă focul. I se întoarce bărbatul de la pădure, unde munceşte, şi trebuie să-i pună ceva pe masă.
Trei ani de chin
De când copiii au izgonit-o pentru că s-a măritat a doua oară, Maria Ungurici Leonte locuieşte în camera ridicată pe terenul unui român stabilit în Germania. În tavanul cămăruţei, femeia a prins o găleată de plastic, pentru că la fiecare ploaie mai puternică, toată apa se scurge în pat. „Iarna bate vântul printre bolţari. E cumplit de frig. Nu ştiu cum o să mai rezistăm şi la anu’... Acum, vara, mai stau pe la o vecină, o ajut la muncă şi ea îmi dă mâcare, bani... E păcat în faţa lui Dumnezeu! După ce am muncit să-mi cresc copiii, m-au gonit ca pe un câine plin de râie! Şi asta doar din cauză că m-am măritat...“, se plânge Maria.
Speranţe de viitor
Adi Câmpeanu, noul edil al comunei Runcu, a promis că va merge acasă la fiul Maria Ungurici Leonte şi va vorbi cu acesta: „Voi merge să vorbesc cu toţi copiii femeii, poate vor înţelege că este mare păcat să-şi alunge mama şi să nu o lase să locuiască într-o casă decentă. Acum locuieşte într-un coteţ. Nu este bine. Stă acolo din 2002, într-o baracă friguroasă iarna şi sufocantă vara. Este incredibil unde se poate ajunge după o viaţă de muncă... Vom vedea ce este de făcut, în cazul în care copiii nu se răzgândesc“.
Nota curentă: 4.6 din 9 voturi
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul comentariilor. Mesajele care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.
- de MiKey:
Se intampla in ROMANIA ! - de ariana:Oare copii astia chiar nu se gandesc la mama lor,ce vroiau ei sa faca ce vor ei,astia chiar nu gandesc deloc,dar ei uita un singur lucru "NOI SUNTEM JOS SI DUMNEZEU ESTE SUS"si poate le da si lor dupa fapta la fiecare.
- de nadia:legal casa a cui este? daca primul ei sot a murit si casa era pe numele la amandoi ea are dreptul sa locuiasca acolo. dar suntem in romania unde se intampla de toate
- de Fenomenul ia amploare!:Am fost in tara in urma cu cateva saptamani. Am gasit curtea casei plina d buruieni inalte de 2 metri. dupa ce curtea a fost curatata,o vecina, mi-a adus o batranica sa grebleze si sa niveleze terenul. Era maruntica, slabuta, cu parul alb, si hainele cernite. Nu auzea prea bine, maica Floarea. Ca sa ma fac auzita, trebuia sa strig la ea, ca ma auzeau vecinii din curtile lor. La fiecare 30 de minute batranica se aseza la umbra dudului si se culca pe pamantul proaspat sapat. Avea cu ea o plsa de plastic, pe caree o muta de ficare data ce isi schimba locul de odihna. Am rugat-o sa vina la masa dar de fiecare data a refuzat, spunand ca nu-i e foame. Doar cana cu apa proaspata, rece a acceptat-o bucuroasa. catre seara, cand a terminat munca, am reusit sa o conving sa vina in casa sa manance, si asta numai doar dupa ce am motivat ca vreau sa dau de pomana parintilor mei decedati. Atunci, mi-a povestit ca are 87 de ani ( vazand-o nu i-as fi dat mai mult de 70), ca in urma cu sase saptamani ii murise un fiu de 60 de ani, si ca traieste din mila satului, ca o cheama lumea la munca si ii da de mancare si bani. ca nepotul-fiul fiului- impreuna cu sotia sa au dat-o afara din casa ei, dupa ce sotul ei, inainte de a muri le-a facut acte pe casuta muncita de batrani. Tinerii i-au zis sa plece de la ei din casa, ca e batrana si ... le e teama ca poate "dau de vreun necaz" cu ea... I se inrourau ochii de lacrimi din cand in cand. Mi-a povestit ca are un alt baiat si un nepot la Sannicolau Mare, in banat, carora nu le-a spus ceea ce i s-a intamplat si cum traieste ea... dar ca avea intentia sa le da curand telefon si sa le spuna si chiar sa plece la ei, numai sa mai stranga ceva bani ca sa ii ajunga de telefon si de drum... ( Am constatat ca lumea in sat o platea foarte prost, dar ea sarmana era multumita si asa). I-am cerut numarul de telefon al copiilor din Banat. Am sunat si am vorbit cu nepotul ei. I-am spus tot. A ramas fara replica. Cand i-am spus ca vrea sa plece la ei, a zis sa ramana acasa pana la sfarsitul lui iulie ca vin ei la ea si o vor lua. Din spusele lui, casa era a tatalui acestuia, nicidecum a varului sau care a alungat-o pe batrana din casa. Sarmana batrana! Nestiutoare de carte si prada lacomiei si nesimtirii nepotilor! Nu am avut timpul necesar, dar as fi vrut sa clarific in vreun fel povestea acesteia. Nu stiu de ce, dar am impresia ca, batrana inca mai era proprietara a casei ei, si ca nepotii pe baza analfabetismului sau o aruncasera afara cu minciuni si isi insusisera casuta... In ce lume traim? Tinerilor nostri chiar le place sa traiasca asa, ca handicapatii? Ei nu au mandrie personala, sa dovedeasca ceea ce sunt in stare sa constuiasca ei, sa realizeze cu propriile forte? Vom ajunge in viitorul apropiat sa spunem tot mai multi"Doamne, apara-ne si ne ocroteste de copii!"? Sunt curioasa ce s-o fi intamplat cu maica Floarea. Oare, primarul comunei Barca, va avea bunatatea de a o ajuta cumva pe batrana?
- de alina:URAT DIN PARTEA LOR CE AU FACUT NU ASA TREBUIE SA TE COMPORTI CU PERSOANA CARE TI A DAT VIATA SI CARE A FACUT ATATEA EFORTURI SA TE CREASCA DIN PACATE ASTA ESTE UNI NU GANDESC .SA LE FIE RUSINE .
- de gateway:Legal, femeia are dreptul la jumatate din casa in care a trait cu barbatul, iar copii la cealalta jumatate. Primaria ar trebui sa aiba consilieri care sa- sfatuiasca pe oameni in astfel de situatii, sa-i ajute sa caute un avocat (eventual pro bobo) etc.
- de tzatza Leana:Ma' muica, gresisi! Fomeia asta, are dreptu' la trei sferturi din casa. Adica, jumatatea ei si jumatate din jumatatea care era a omului ei. Copiii au dreptul doar la ailalta jumatate a omului ei, deci, un sfert de casa. Daca nu s-a gasit niminea s-o invete pe fomeie sa-i spie care ii sunt drepturile ei la casa, macar alde domnisoarele si domnii astia di la zaiar sa-i faca un pustiu de bine si sa-i zaca ce drepturi are. Si sa-l dea afara pe fiu-sau din casa ei. Sa stea el in grajd sau cocina. iar de nu i-o placea, sa-si sumeata manecile si sa se puie pe treaba sa-si ridice si ei case cum au facut alde ma-sa si ta-sau, nu sa ramneasca la casa lu' ma-sa si de ea sa nu le mai pese. Ba sa-i mai dea si in judecata, ca o sa vada ca are sa castige, ca ce fac ei , legea nu le ia apararea.
