Biserica „Sf. Gheorghe Nou“ din Craiova şi toate bisericile din România ce poartă acest hram – dar nu numai – rostesc astăzi rugăciune pentru viaţa şi credinţa în Dumnezeu ale acestui sfânt.
Preotul Ion Răduţ povesteşte viaţa Sfântului Gheorghe şi jertfa sa pentru credinţă pentru credincioşii prea tineri s-o cunoască, dar şi pentru cei iniţiaţi în tainele sfinte:
„Vestitul şi marele Mucenic Gheorghe a trăit pe vremea împăratului Diocleţian. S-a născut în Capadocia, fiu al unor părinţi creştini şi învăţat, din tinereţe, în dreapta credinţă. Rămas fără tată din copilărie, Sfântul s-a mutat cu mama sa din Capadocia în Palestina – pentru că acolo îşi avea neamul, averile şi moştenirile. Ajuns la vârsta desăvârşită şi fiind frumos la chip şi viteaz în luptă, prin osteneală, pricepere şi destoinicie, tânărul Gheorghe s-a făcut preţuit. Îmbrăţişând slujba armelor, în scurtă vreme a cucerit cele mai mari cinstiri, până la dregătoria de conducător de oaste în garda împăratului.
Deşi era păgân, împăratul Diocleţian nu a luat nici o măsură împotriva creştinilor până la anul 303. Această stare de lucruri a îngăduit deci creştinilor vrednici să urce până la cele mai înalte slujbe în împărăţie. În 303 însă, la îndemnul ginerelui său, Galeriu, pe care Diocleţian îl luase ca însoţitor la domnie, a aprins prigoana împotriva creştinilor. Istoria aduce documente cum că, din anul 303 şi până la 313 (anul decretului de la Milano, prin care Sfântul împărat Constantin a dat pace creştinilor), Biserica a trecut printr-o cutremurătoare încercare şi o sângeroasă probă: creştinii au fost siliţi să aleagă, cu preţul vieţii lor, între zeii păgâni şi Hristos“.
Torturat pentru lepădarea credinţei
Cunoscând, deci, decretul de prigonire împotriva creştinilor, Gheorghe s-a înfăţişat îndată înaintea împăratului Diocleţian şi, înaintea întregii curţi împărăteşti, a mărturisit deschis că este creştin şi că înţelege să slujească în oastea împăratului ca ucenic al lui Hristos. Uimit de această mărturisire şi îndemnat de Galeriu, Diocleţian a dat poruncă să fie dus în temniţă şi pus la chinuri, până se va lepăda de credinţă. Sfântul a fost trecut atunci prin toate vămile muceniciei, loviri cu suliţa, bătăi la tălpi, lespezi de piatră pe piept, chinul la roată, groapa cu var, încălţăminte cu cuie, băutură otrăvită, bătaia cu vine de bou ş.a. Toate acestea şi altele asemenea Sfântul Gheorghe le-a îndurat cu bărbăţie, stând tare în credinţă.
Văzând chinurile îngrozitoare prin care trecea Sfântul Gheorghe şi că rămâne viu şi nevătămat, mulţi dintre cei de faţă s-au lepădat de idoli şi au venit la credinţa în Hristos, slăvind într-un glas pe Dumnezeul creştinilor. Mai mult, în vremea ţinerii lui în temniţă, Sfântul Gheorghe, atingându-se de un mort, l-a înviat. Însăşi împărăteasa Alexandra, soţia lui Diocleţian, şi fiica lor şi-au mărturisit atunci credinţa în Hristos.
În cele din urmă împăratul a încercat să-l înduplece cu onoruri şi cu făgăduinţe, dar Sfântul a ales să rămână pentru totdeauna cu Hristos. În faţa acestei mărturisiri şi văzând că toate încercările lui sunt zadarnice, Diocleţian a dat poruncă să li se taie capetele şi Mucenicului, şi împărătesei Alexandra. Pe drum, înainte de a ajunge la locul de tăiere, împărăteasa a murit. Ajuns la locul hotărât, Sfântul şi-a ridicat glasul şi s-a rugat cu căldură, mulţumind lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite. Astfel şi-a plecat capul sub sabie şi a fost tăiat, în ziua de 23 aprilie, păzind până la capăt credinţa fără prihană în Hristos, Domnul său.
Mii de craioveni vin la biserică
Încă de la primele ore ale dimineţii, craiovenii merg astăzi să asculte slujbele şi să se roage la cele două biserici din oraş care poartă hramul acestui sfânt: Biserica Sfântul Gheorghe Vechi, şi Biserica „Sfântul Gheorghe Nou“. Preotul Ion Răduţ explică datina creştină a acestei zile:
„Poporul român l-a cinstit pe Sfântul Gheorghe întotdeauna, oamenii purtând cu credinţă numele de Gheorghe sau Gheorghiţa. De asemenea, multe biserici, mănăstiri, dar şi oraşe şi sate din România l-au luat ca ocrotitor pe Sfânt. Ca obicei, astăzi mii de credincioşi din Craiova vin să se roage la biserică, unde se săvârşeşte acatistul Sfântului Gheorghe. Urmează Utrenia, Sfânta Liturghie, se pomenesc ctitorii bisericii – cei care au domnit întru Domnul. Se înalţă în această zi mare rugăciuni către Sfântul Gheorghe pentru cei care trăiesc – să fie să fie ocrotiţi şi în lumina lui Hristos. Iar tuturor celor care poartă numele de Gheorghe, George, Gheorghiţa, Georgeta, Dumnezeu să le dea sănătate, viaţă frumoasă şi lumină în suflete. Doamne ajută!“.
