Deocheatul se rezolva cu un descântec bolborosit de vreo femeie priceputa. O cursa cu taxiul e ferita de rele cu iconite, cruci, care pot fi tinute pe bordul masinii, fie din credinta, fie din superstitie
Ana Neagu, Maria Paparoiu, Gabriela Cârstea, Ispas Valeria. Stau toate pe bancuta, in autogara. Asteapta cursa spre Ghercesti, dupa ce au facut o vizita cu pachet la copii. Superstitioase? N-au ele fire de par in cap câte „nu trebuie sa faca pe lumea asta“! Sa nu fure aur, sa nu calce pragul când intra in biserica, sa acopere oglinda daca le moare cineva in casa si asa s-o tina sase saptamâni, sa nu le prinda Rusaliile muncind, ca le ia in calus, sa taie capu’ gainii care cânta cocoseste, sa puna in noaptea de Anul Nou 12 cepe la geam, cu sare in ele, ca sa vada cum vor fi lunile ce vor urma… Pe toate le stiu femeile, ca de-aia au trecut de 60 de ani! Si cu lucrurile astea nu e de glumit, zic ele facându-si cruce, ca nu stii pe unde apare necuratul, de te imbolnaveste, de te lasa fara putere!
„Cum e cu deochiu’? Poti sa cazi la pat din cauza lui“, explica tanti Ana, stiutoare. „Acum, când fusai la copii, o si descântai pe nepoata-mea, Larisa, ca o luase cu ameteala si greata. Da’ trebuie s-o faci bine, sa te concentrezi când o descânti si o tragi pe la frunte…“. Si batrâna incepe sa exemplifice, bolborosind vorbele fermecate:
„Fugi deochi dintre ochi, ca sa nu te mai deochi… De-o fi deocheata de fata mare, sa-i cada parul, sa ramâie cheala, sa se mire lumea de ea, cum s-a mirat ea de fata mea… De-o fi deocheata de femeie cu copil mic, sa-i crape tâtele, sa-i moara copilu’ de foame, sa se mire lumea de ea, cum s-a mirat ea de fata mea… De-o fi deocheata de om, sa-i crape boasele, sa se mire lumea de el, cum s-a mirat el de fata mea… De-o fi deocheata de gard, sa-i cada proftele, sa se darâme, sa se mire lumea de el, cum s-a mirat el de fata mea!…“.
Iconitele taximetristilor – credinta sau superstitie?
Cinci sute de metri mai incolo, la gara, zeci de taxiuri sunt aliniate in statie. Din doua in doua, oglinda sau bordul au podoabe: icoana, cruce, matanii, un papitoi primit pentru a purta noroc sau alt talisman. Pentru ca soferii, mai mult poate decât altii, sunt expusi mereu pericolelor, iar obiectele pe care le iau cu ei sunt menite sa-I fereasca de evenimente neplacute.
„La câte lucruri se intâmpla pe lumea asta, n-ai cum sa nu fii superstitios! Trebuie sa te aperi de rau in orice chip! Eu am o moneda de cinci lei – din aia veche – pe care o tin mereu la mine! Când o am, ma simt mai bine. Dar mi se mai intâmpla sa ma si intorc din drum sau sa mi se bata ochiul! De-aia am si icoana – sa ma feresc mai bine! Ma tem si de pisica neagra. Odata, mi-a taiat calea când eram cu clientul in masina. Omul s-a speriat, a vrut sa intorc, dar eu m-am dat viteaz si am trecut mai departe! Mie nu mi s-a intâmplat nimic, adevarat, aveam icoana, dar stiu eu ce-o fi patit el, saracul?…“, povesteste Costel Tâmplaru, de 58 de ani si sofer de peste 25.
Nu de aceeasi parere este Petre Borodi, coleg de breasla cu Costel. Pentru el, superstitiile sunt o pierdere de vreme si o preocupare care il pot face pe om sa-si piarda uzul ratiunii. Cea care te ajuta cu adevarat este credinta in Dumnezeu, zice el.
„Am o iconita pe care o tin in borseta, iar alta in suflet. Nu trebuie sa mi le vada nimeni. Le port cu mine tot timpul, iar ele ma ajuta in tot ceea ce fac“.
