Numele ii vine din antichitate, de la Gentius, regele Iliriei, care a descoperit si a mentionat pentru prima oara intr-un tratat aceasta planta medicinala. De mai bine de doua mii de ani, gentiana este folosita in toata Europa ca tonic amar, ca antitoxic si stimulent al functiilor ficatului.
In medicina populara româneasca, gentiana ocupa un loc de cinste, fiind denumita de catre vindecatorii populari din nordul tarii „capitanul buruienilor de leac“. Este folosita ca tonic digestiv si al intregului organism, precum si ca remediu impotriva diferitelor otraviri. Are tulpinile lungi, de pâna la jumatate de metru, si arcuite, flori superbe – albastru-mov, radacinile sunt lungi ca niste fire si extrem de amare, motiv pentru care planta mai este numita la noi si fierea-pamântului. Se recolteaza la fel ca si cerentelul, in noiembrie, prin dezgropare. Se culege radacina (rizomul), se spala rapid in apa rece, se despica in doua sau in patru si se usuca in strat subtire, in locuri lipsite de umiditate si bine aerisite. Atunci când radacinile capata o consistenta lemnoasa si devin casante, rupându-se cu un pocnet sec, procesul uscarii s-a incheiat. Rizomii de gentiana se pastreaza in saculeti de hârtie, in locuri curate si lipsite de umiditate. In continuare vom prezenta câteva utilizari terapeutice ale gentianei.
Uz intern
Crize biliare, dischinezie biliara, prevenirea litiazei biliare – se administreaza radacina de gentiana sub forma de tinctura, din care se ia câte o lingurita, diluata intr-un sfert de pahar cu apa, de trei-patru ori pe zi. Cele mai bune momente pentru administrare sunt dimineata, imediat dupa trezire, si cu un sfert de ora inaintea meselor principale.
Boli de ficat – radacina de gentiana are efecte tonice hepatice, adica stimuleaza functia si ajuta la regenerarea celulei hepatice, inhiba – conform unor studii recente – dezvoltarea virusurilor care afecteaza ficatul. Se administreaza contra hepatitei cronice si acute, contra sechelelor posthepatice. De regula, se administreaza sub forma de pulbere, din care se ia o jumatate de lingurita de trei-patru ori pe zi, in cure de 6-12 saptamâni.
Balonare, dispepsie, constipatie atona – radacina acestei plante exceptionale contine un principiu activ numit amarogentina, care este considerata cea mai amara substanta din lume. Ea stimuleaza foarte puternic secretia si eliberarea sucurilor gastrice si a bilei necesare procesului de digestie, stimuleaza peristaltismul, eliminând majoritatea tulburarilor digestive. Se fac cure de câte trei-sase saptamâni cu macerat la rece de gentiana, din care se ia câte un sfert de pahar de patru ori pe zi, de preferinta cu un sfert de ora inainte de masa.
Indigestii frecvente, gastrita hipoacida – un studiu german condus de dr. Franz Goetzl a aratat ca tinctura de gentiana mareste simtitor puterea de digestie si elimina senzatia de greutate in stomac sau de greata de dinainte si de dupa masa. Se administreaza o lingurita de tinctura de gentiana diluata in putina apa, cu 10-15 minute inainte de fiecare masa.
Lipsa poftei de mâncare la copii – se pun 10-15 picaturi de tinctura de gentiana intr-o lingurita cu miere si se administreaza cu un sfert de ora – douazeci de minute inainte de a mânca. Acest remediu simplu va declansa prompt o pofta de mâncare sanatoasa.
Hipotiroidie si tulburari conexe – se administreaza ca adjuvant in tratamentul acestei afectiuni tinctura de gentiana, câte o lingurita de patru ori pe zi, in cure de trei luni, cu 15-30 de zile de pauza. Are puternice efecte de stimulare a metabolismului si favorizeaza – se pare – secretia normala de hormoni tiroidieni.
Aplicatii externe
Leziuni ale pielii cu risc de malignizare – se pun zilnic cataplasme cu radacina de gentiana preparate astfel: se ia pulberea de radacina si se pune intr-un vas in care se adauga progresiv apa calduta, amestecând incontinuu, pâna se formeaza o pasta. Se inveleste in tifon si se aplica pe locul afectat, unde se tine vreme de una-trei ore.
Medicina magica: radacina de gentiana impreuna cu cea de angelica scot – se spune – raul din trup si din suflet. Despre Pintea Viteazul se spunea ca purta mereu cu el o plosca umpluta cu plamadeala celor doua radacini, pe care o folosea contra „raului la inima“. Se credea, chiar, ca radacina de gentiana administrata sapte sau noua zile la rând are proprietati exorcizante, scotând demonii care produc feluritele boli, precum si orice rau din trup.
