Aubrieta, o perdea de culoare

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Aubrieta este o plantă perenă foarte plăcută ca aspect şi des întâlnită, originară din Europa şi din Asia Mică.

Aubrieta este un gen de plantă care cuprinde aproximativ 15 specii, dar numai una dintre acestea poate fi cultivată, anume Aubrieta Deltoidea, care nu este înaltă, are aproximativ 25 cm şi este potrivită pentru decorarea zidurilor şi grădinilor mai stâncoase. Este o plantă târâtoare-agăţătoare, tufoasă, calitate care o face foarte potrivită pentru cultivarea lângă ziduri sau în jardiniere, pe care le îmbracă în culoarea mov. Aubrieta îmbracă precum o perdea de flori zidurile sau jardinierele în care este plantată, având un aspect decorativ fabulos. Frunzele, verzi cu nuanţe cenuşii, au tendinţa să se înmulţească foarte mult, în detrimentul florilor. Florile apar primăvara, în perioada martie-iunie, în raceme şi au câte patru petale fiecare, mov străbătut de vinişoare violete. Tulpinile sunt ramificate, frunzele sunt cenuşii, iar florile sunt mov, uneori albastre sau roz.

Cultivare şi îngrijire

Aubrieta are nevoie de puţină îngrijire, fiind o plantă nepretenţioasă. Solul în care se plantează, fie că e ghiveci sau pământ de grădină, trebuie să fie bine drenat, motiv pentru care se recomandă amestecul de pământ cu nisip în proporţie de 1/5 din volum. Acesta are şi rolul de a păstra umezeala. Stratul de pământ de la suprafaţă trebuie înnoit în fiecare an, de aceea este necesar să adăugaţi compost.
Nu trebuie să se ude prea mult pentru că este posibil să se dezvolte frunzele prea mult în defavoarea înfloririi. De aceea se va uda o dată la câteva zile. Ramificaţiile şi florile ofilite trebuie înlăturate, pentru ca restul plantei să producă flori.

Înmulţire

Aubrieta se poate înmulţi prin seminţe, divizarea tufelor sau prin butaşi. Seminţele se plantează în luna februarie, în seră rece. După ce germinează, pot fi mutate în ghivece puţin mai mari, pentru a-şi continua creşterea. În lunile martie-aprilie se plantează în ghiveciul definitiv sau în grădină.
În cazul butăşirii, butaşii se recoltează în august, septembrie şi se folosesc ramuri obţinute prin tăiere şi curăţate de florile ofilite. Se protejează într-un loc călduros şi se transplantează atunci când au apărut rădăcinile.
În august-septembrie, tulpinile cu flori ofilite se taie şi se curăţă şi apoi se plantează în pământ de grădină amestecat cu nisip. Se ţin la cald până când dau semne că au prins rădăcini, apoi se transplantează.
 
Dăunători şi precauţii

Aubrieta poate fi atacată de o serie de ciuperci care provoacă „boala albă“, un mucegai albicios care acoperă frunzele şi tulpinile florilor. Odată sesizată apariţia acestei boli, planta se tratează cu sulf solubil chiar înainte de apariţie. Dacă boala este prea avansată şi sulful nu face faţă, scoateţi planta cu totul din ghiveci şi înlăturaţi-o. Spălaţi bine ghiveciul înainte de a-l folosi pentru altă plantă.