Maranta leuconeura, o plantă deosebită

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Maranta leuconeura este o plantă deosebită, care vă poate decora apartamentul. Cunoscută şi sub denumirea de planta care se roagă, pentru că se pliază noaptea ca să îşi păstreze umezeala, lăsând impresia că îşi întinde braţele către cer, Maranta leuconeura provine din zonele tropicale.
Are frunze ovale, colorate în roşu şi verde. Când apar sunt de culoare verde deschis, iar pe măsura trecerii timpului ele capătă pete roşii, din ce în ce mai pronunţate. Cei care posedă o astfel de plantă trebuie să ştie că nuanţa frunzelor are legătură şi cu spaţiul în care creşte. Astfel, dacă aceasta este poziţionată în spaţii umbrite, frunzele se vor înverzi. În schimb, dacă se bucură de mai multă lumină, petele roşii vor ieşi în evidenţă.
Maranta înfloreşte primăvara şi vara. Florile nu sunt la fel de spectaculoase precum frunzele, fiind mici, albe cu puncte roşii.

Sfaturi pentru îngrijire

Maranta preferă solul uşor, bogat în materii organice, bine drenat. Specialiştii recomandă pentru o bună dezvoltare un amestec alcătuit din părţi egale de pământ, nisip şi perlit. De asemenea, este de preferat ca solul să nu fie lăsat să se usuce.
Trebuie să aveţi grijă şi atunci când îi alegeţi ghiveciul. Cele recomandate de specialişti sunt joase, deoarece maranta are rădăcini superficiale.
Transplantarea plantei se va face anual în primii ani (în februarie sau martie), apoi la doi-trei ani. Procesul se va realiza primăvara, prin diviziunea tufelor, sau vara, prin butăşire.
În timpul perioadei de creştere (mai-octombrie), planta trebuie udată cu apă la temperatura camerei, imediat ce pământul de la suprafaţă s-a uscat. Dacă apa ajunge în farfurioara ghiveciului, ea trebuie înlăturată. Iarna va trebui însă să lăsaţi pământul să se usuce în profunzime între udări.
Trebuie să aveţi grijă să fertilizaţi săptămânal pământul cu un îngrăşământ echilibrat pentru plante de interior, diluat conform instrucţiunilor de folosire, pentru că maranta este sensibilă la excesul de elemenţi nutritivi. Deci, pământul trebuie să fie destul de umed înainte de a o fertiliza, pentru a evita arderea rădăcinilor. Printre dăunătorii plantei se numără păianjenii roşii şi coşenilele.