Nidularium, o plantă spectaculoasă prin frunze şi flori

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Nidularium este o plantă originară din Brazilia. Genul cuprinde aproximativ 30 de specii de plante perene. Nidularium este răspândită în prezent în întreaga lume ca plantă de apartament, fiind foarte apreciată în special pentru flori, pe cât de rare, pe atât de spectaculoase. Are frunzele lungi, triunghiulare sau sub formă de panglică. La majoritatea speciilor acestea sunt complet verzi, însă există şi specii la care frunzele au mai multe culori. Acestea sunt dispuse în rozetă şi pot avea un diametru de 30-50 de centimetri. Planta poate ajunge la o înălţime de 30-40 de centimetri. După aproximativ trei ani de viaţă, produce splendide inflorescenţe albe sau colorate, înconjurate de bractee verzi. Florile durează foarte puţin şi trebuie îndepărtate imediat ce se ofilesc, pentru a evita apariţia mucegaiului şi a ciupercilor, care ar putea afecta restul plantei.

Îngrijire

Nidularium trebuie amplasată într-un loc foarte luminos, dar departe de razele directe ale soarelui. Iarna, ghivecele trebuie mutate în interior. Planta preferă temperaturile cuprinse între 18-20 de grade Celsius. Nu suportă temperaturi mai mici de 10 grade Celsius, curenţii de aer şi, în general, variaţiile bruşte de temperatură. De aceea este recomandat să fie amplasată într-un loc ferit, departe de uşi, ferestre sau surse de căldură. Această plantă are nevoie să fie udată des. De fiecare dată este necesar să umpleţi cu apă cupa din centrul rozetei formate de frunze, iar pământul trebuie să fie în permanenţă umed. În lunile reci se vor rări udările. E de preferat să se folosească apă de ploaie, iar la fiecare două-trei săptămâni să se adauge în ea un îngrăşământ lichid. De asemenea, frunzele trebuie pulverizate des cu apă distilată pentru a spori umiditatea. În natură, Nidularium este o plantă epitafă - creşte pe trunchiurile sau ramurile copacilor. Aceste plante au nevoie de un teren asemănător cu cel folosit pentru orhidee, format din scoarţă sfărâmată şi fibre vegetale amestecate cu turbă. Cele mai potrivite ghivece pentru cultivarea acestei flori sunt cele care se agaţă.

Înmulţire, paraziţi şi boli

Înmulţirea se poate realiza prin divizarea lăstarilor din jurul plantei-mamă, în luna aprilie, sau prin însămânţare. În primul caz, lăstarii trebuie tăiaţi cât mai aproape de punctul de inserţie pe plantă. Aceştia se vor sădi separat într-un compost format din două părţi de pământ pentru flori şi una de turbă, apoi vor fi ţinuţi la căldură până ce le vor apărea rădăcinile. În al doilea caz, seminţele vor fi împrăştiate pe suprafaţa unui compost umed format din părţi egale de nisip grosier şi turbă. Recipientul se va aşeza într-o lădiţă, care va fi ţinută la umbră la o temperatură constantă de 24-27 de grade Celsius. Seminţele vor încolţi după trei-patru săptămâni. După această perioadă, lădiţa va fi mutată într-un loc luminos, menţinând însă aceeaşi temperatură. În momentul în care noile plante vor ajunge la înălţimea de cinci centimetri, acestea vor putea fi plantate singure în ghivece şi vor fi tratate asemenea plantelor adulte. Ghivecele vor fi schimbate pe măsură ce plantele cresc. În cazul în care îi sunt asigurate condiţiile optime de creştere, planta este destul de rezistentă, nefiind atacată de paraziţi. Foarte rar se întâmplă însă să fie afectată de coşenile. De asemenea, trebuie să aveţi mare grijă la asigurarea umidităţii solului şi aerului, planta nesuportând seceta.