Fittonia are nevoie de umbră şi umiditate

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Floarea aparţine genului Fittonia şi familiei Acanthaceae şi este o plantă graţioasă, cultivată pentru frumuseţea frunzelor sale decorative. Este o plantă tropicală mereu verde, originară din America centrală şi meridională.
Numele acesteia provine de la Elisabeth şi Sarah Mary Fitton, autoarele cărţii „Conversation on Botany“, publicată în prima jumătate a secolului XIX.

Fittonia este o plantă ce poate fi cultivată cu uşurinţă în ghivece suspendate. Prezintă tulpini cărnoase de culoare verde deschis şi numeroase frunze ovale, cu aspect decorativ, caracterizate prin prezenţa unor nervuri de o culoare ce contrastează cu cea a frunzei. Primăvara, planta face flori mici, care însă nu au nimic spectaculos.

Există mai multe specii de Fittonia, dintre care cele mai răspândite sunt: Fittonia argyroneura, originară din Peru şi care are frunzele de culoare verde închis şi nervurile de culoare alb-argintiu; Fittonia verschaffelti are frunzele mai mari, de culoare verde-măsliniu şi nervuri roşii sau roz.

 

Îngrijire

 

Fittonia este o plantă uşor de cultivat şi nu are nevoie de tratamente speciale. Preferă locurile umbroase sau semiumbroase. Vara poate fi mutată afară, la umbra unui pom sau a unui tufiş.

Se va avea grijă ca planta să nu fie expusă la temperaturi mai mari de 28 de grade Celsius. Iarna se cultivă în casă, departe de sursele de căldură sau de curenţii de aer şi într-un loc cât de cât luminos. Temperatura minimă invernală nu trebuie să fie mai mică de 12 grade Celsius. Vara necesită apă din abundenţă.

Iarna, frecvenţa udatului se poate reduce, evitând însă ca terenul să se usuce foarte mult. Este recomandată pulverizarea frunzelor cu apă distilată atât în anotimpurile calde, cât şi în cele reci, pentru a creşte astfel umiditatea ambientală.

Primăvara şi vara, se poate amesteca în apa folosită pentru udat, o dată la 15-20 de zile, îngrăşământ pentru plante verzi. Fittonia are nevoie de un sol bogat în substanţe organice şi cu un drenaj foarte bun. Este recomandată amestecarea pământului cu o cantitate mică de nisip de râu.

Această plantă are tendinţa de a creşte mai mult în lăţime decât în înălţime, de aceea este de preferat cultivarea acestora în ghivece largi şi nu foarte adânci. De asemenea, sunt recomandate ghivecele suspendate. Acestea se vor schimba primăvara o dată la doi-trei ani, atunci când rădăcinile plantei au ocupat întregul spaţiu. Când Fittonia este cultivată în casă, se întâmplă foarte rar să înflorească.

 

Înmulţire, paraziţi şi boli

 

Fittonia se poate înmulţi prin butaşi sau prin diviziunea tulpinilor. Se prelevează butaşi lungi de 10-15 centimetri. Se recomandă utilizarea unei lame sau a unui cuţit foarte bine ascuţit pentru a evita deteriorarea plantei. Se îndepărtează ultimele două frunze şi se va planta într-un amestec format dintr-o parte turbă şi o parte nisp fin.

Vasul se va pune într-un loc nu foarte luminos, unde este posibilă menţinerea unei temperaturi constante de aproximativ 21 de grade Celsius. Deasupra se va pune plastic transparent pentru a garanta căldura şi umiditatea necesare.

O dată pe zi desfaceţi plasticul pentru eliminarea condensului. Atunci când vor ieşi primii muguri, înseamnă că au apărut rădăcinile. În acest stadiu puteţi renunţa la plastic. Aşteptaţi până când cresc câteva frunze, apoi puteţi muta noua plantă în ghiveci alături de alţi cinci-şase „pui“.

Fittonia are particularitatea de a produce rădăcini la nivelul nodurilor de pe tulpini. Dacă observaţi cu atenţie planta-mamă, veţi vedea că tulpinile care ating pământul au generat noi rădăcini. În această situaţie, înmulţirea este extrem de simplă. Tăiaţi bucata de tulpină care are deja rădăcini şi plantaţi-o în alt ghiveci. Faceţi această operaţiune primăvara sau vara.

Fittonia este cel mai des atacată de afidieni, păduchi de plante şi de păianjenii roşii. Aceştia pot fi combătuţi cu insecticide specifice.