Fundaţia, un element esenţial

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Fundaţia, ca element constructiv, vă va aşeza casa pe sol şi va susţine întreaga greutate. De prisos să menţionăm cât de important este să-i asiguraţi casei dumneavoastră o fundaţie solidă.

Unul dintre termenii, acum învechiţi, care se foloseau în anumite zone pentru fundaţie, este temei. Şi cum evoluţia limbii române nu are cum să mintă, v-ar mira observaţia că acest termen face parte din aceeaşi familie de cuvinte cu temeinic?

Fundaţia este structura de bază a casei, de aceea trebuie să fie solidă, bine uscată, fără nici un fel de fisuri şi, mai ales, realizată corect, după datele specifice proiectului. Materialele folosite frecvent pentru fundaţii sunt betonul şi, în zonele unde este uşor de procurat, piatra.

Înainte de execuţie

Inginerul structurist, cel care va realiza proiectul tehnic de rezistenţă pentru fundaţie, are nevoie pentru un studiu corect de toate informaţiile din proiectul de arhitectură – tipul structurii (pe cadre, diafragme etc.), materialele pereţilor şi tipul acoperişului. În funcţie de acestea şi de studiile privind calitatea solului, el va stabili tipul de fundaţie necesar, geometria ei (grosime, înălţime, adâncime), cantitatea şi calitatea betonului şi fierului pentru armături, plus condiţiile de execuţie. Studiul geotehnic se realizează pentru a stabili natura şi proprietăţile solului prezent la amplasamentul cercetat.

Cercetarea terenului de fundare

Studiul geotehnic face parte din proiectul tehnic şi va fi realizat de specialişti în geotehnică. Ei vor determina compoziţia pământului şi caracteristicile lui fizice şi mecanice, aspectele privind apele de suprafaţă şi cele subterane, gradul de seismicitate prezent în zonă şi, eventual, prezenţa unor surse artificiale de vibraţii, toate, informaţii vitale pentru inginerul de rezistenţă. Săpăturile efectuate pentru fundaţie oferă prilejul verificării acestor date, astfel încât geotehnicianul să poată lua măsuri, în cazul unor neconcordanţe, înainte să fie prea târziu.

Materiale folosite

Fundaţia din zidărie de cărămidă se foloseşte mai rar, acolo unde este neapărat necesar: unele soluri uscate conţin anumiţi agenţi agresivi faţă de alte materiale, ca piatra sau betonul. Manopera necesită multă grijă şi materiale calitative: cărămizi bine arse şi un mortar de ciment de marcă.

Fundaţia din zidărie de piatră sau betonul ciclopian sunt recomandate atunci când se construieşte în zone unde piatra se găseşte din belşug, din motive de economie, dar şi din respect pentru natură. Termenul ciclopian provine din utilizarea blocurilor neregulate de roci, cu alte cuvinte, este vorba de o zidărie de piatră fără o geometrie fixă. Piatra folosită trebuie să aibă marca cel puţin 100, iar mortarul, var-ciment, cel puţin 10. Nu se pune problema armării acestui beton ciclopian, pentru că nu ar avea nici un rezultat semnificativ, este obligatoriu însă, ca blocurile de piatră să fie curate şi să nu existe agenţi agresivi faţă de ciment.

După forma în plan, fundaţiile pot fi: izolate, continue, cu reţele de grinzi, radier general.

Ce trebuie să ştiţi…

- Este obligatoriu să se respecte adâncimea de fundare stabilită, astfel încât fundaţia să nu fie afectată de îngheţul solului, umflarea sau contracţia lui.

- Pentru soluri sensibile, e mai bine să optaţi, atât cât se poate, pentru clădiri cu forma în plan cât mai simplă.

- Marca betonului este expresia rezistenţei sale la compresiune; raportul apă/ciment trebuie dozat corect, iar forma şi granulometria agregatelor, alese cu grijă. Probleme pot să apară din cauza faptului că betonul, cu cât este redusă cantitatea de apă, devine pe de o parte mai rezistent, pe de altă parte mai vâscos şi se lucrează mult mai greu cu el în fazele de amestec, transport, turnare sau compactare, caz în care este bine să folosiţi aditivi plastifianţi. Aceştia îi măresc mobilitatea fără să-i influenţeze negativ proprietăţile.

- În condiţii de mediu agresiv, se pot folosi în amestecul betonului diverşi aditivi care vor asigura stabilitatea lui din punct de vedere chimic; puteţi folosi la nevoie şi aditivi pentru întârzierea timpului de priză sau, din contră, pentru accelerarea lui.