Trainingul angajaţilor, pe umerii managerului

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Managerii adevăraţi ştiu cât de important este ca angajaţii să fie la curent cu ultimele noutăţi ce ţin de meseria lor, dar, mai ales, ştiu cât este de important să le păstreze interesul pentru slujbă, pentru muncă, plăcerea pentru ceea ce fac.

Suntem din ce în ce mai informaţi şi astfel din ce în ce mai puţin toleranţi cu cei care refuză să înveţe. Nu ar fi nici o problemă dacă persoana care nu vrea să citească ar fi un om obişnuit, a cărui lipsă de informare nu ar avea repercusiuni asupra altora. Dar ce facem cu oamenii care au o funcţie de răspundere, care poartă responsabilitatea pentru destinul altor oameni? Ce îi determină pe acei şefi, manageri, mai nou, să refuze să se instruiască? Oare cum de pot răspunde cu dezinvoltură „nu am nevoie“? Dar ce se întâmplă cu firma în care activează? Mai este pe piaţă? Cât va mai rezista? Aceşti şefi care nu au nevoie de nimic, nu au nevoie de cursuri de perfecţionare, nu au nevoie de traininguri de comunicare, de team building îşi fac un titlu de glorie din argumentul că au mers bine fără toate aceste mofturi, vor merge şi de aici încolo.

Un angajat motivat, un angajat performant

Managerul este liderul, omul din fruntea organizaţiei. Despre Ford s-a spus adesea că nu era un om şcolit. Dar avea o calitate, era însoţit permanent de oameni instruiţi, iar el era suficient de deştept să înţeleagă că puterea lui se va multiplica dacă se lasă ghidat, sfătuit şi de alţii, nu numai de propria minte, care uneori putea să greşească. Nu este suficient să ai un obiectiv, dacă nu ştii ce rută, ce itinerar să alegi pentru a ajunge mai repede, mai uşor, la final. Degeaba doresc să ajung la mare dacă nu ştiu pe unde să o iau. Dar ştiu că pot face altceva: pot întreba pe alţii, mă pot lăsa ghidat.

Managerii care ţin la firma lor se întreabă permanent cât de motivaţi sunt angajaţii lor, cât de entuziasmaţi faţă de ceea ce fac, cât de prietenoşi, de buni colegi sunt, cât de loiali întreprinderii.

Dacă sesizează că scade motivaţia, că se instalează rutina, intervin imediat cu programe, cursuri de motivaţie, de comunicare, de coaching. De ce fac asta? Pentru că au prea mulţi bani şi nu au ce face cu ei? Nu, nu pentru asta, ci pentru că ştiu că, dacă un angajat se demotivează, performanţele lui scad, productivitatea scade şi ea. Alt motiv pentru care intervin este acela care spune că blazarea este contagioasă, un om plictisit va influenţa şi pe alţii negativ. Şi, după câţiva ani, nici el, managerul, nu va mai crede în planurile sale.

Managerul, mereu informat

Managerii sunt „călcâiul lui Ahile“. Dacă o firmă moare, ei sunt responsabili pentru asta, nu angajaţii, nu contextul politic, nu vremurile vitrege. Prin urmare, sunt obligaţi să fie asemenea antrenorilor de succes: să îşi ţină jucătorii entuziaşti, motivaţi. Nu ne-ar plăcea să ne dăm pe mâna unui doctor care s-ar lăuda că de când a terminat facultatea nu a mai pus mâna pe carte. Chiar am fugi înspăimântaţi. Mai mult, nu l-am recomanda nici duşmanilor noştri, nu-i aşa? Atunci, cum putem permite unui manager să nu fie informat, să nu cunoască implicaţiile acţiunilor sale? În vânzări se spune „prospectează sau mori“! În managementul resurselor umane ar trebui să se spună „motivează sau mori!“.