24.5 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024
Știri de ultima orăBani & AfaceriInsolvenţa - o gravă problemă în România

Insolvenţa – o gravă problemă în România

Trei sferturi dintre firmele care intră în insolvenţă în Dolj îşi cer singure această protecţie la tribunal, în faţa creditorilor. Dacă pentru întreprinzătorii mici şi mijlocii aceasta este o măsură de protecţie, pentru marile firme actuala legislaţie privind insolvenţa este o piedică în dezvoltare. 

Pe primele 11 luni ale anului 2012, la Tribunalul Dolj se înregistraseră 1.132 de dosare de insolvenţă, mai mult decât în aceeaşi perioadă a anului 2011, când erau înregistrate la instanţa citată 1.094 de dosare. Paradoxal, cele mai multe dintre aceste firme şi-au cerut singure insolvenţa, pentru a se proteja de creditori şi de executările silite. Potrivit datelor furnizate de Tribunalul Dolj, în perioada analizată din 2012, din cele 1.132 de firme intrate în insolvenţă, în 808 cazuri societăţile şi-au cerut singure insolvenţa şi doar în 324 de cazuri au cerut creditorii intrarea firmelor debitoare în insolvenţă.
În mediul de afaceri, părerile despre insolvenţă sunt împărţite: pe de o parte, firmele mici agreează această formă a legii, pentru că este o formă de protecţie în faţa creditorilor, dar pe de altă parte, firmele furnizoare care au de recuperat sume de la debitori spun că mult prea uşor intră debitorii în insolvenţă, în detrimentul creditorilor. În general, societăţile care îşi cer insolvenţa singure sunt firme cu pierderi, cu datorii mari atât la bugetul consolidat al statului, cât şi la furnizori, bănci sau la alţi creditori. Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei începe să creeze mari probleme unor entităţi economice care îşi desfăşoară corect activitatea, îşi plătesc datoriile la timp, angajaţii şi furnizorii.

Avantajele insolvenţei

Pentru un debitor care îşi cere insolvenţa, măsura este „o gură de oxigen“. „Legea insolvenţei, în absolut toate ţările, este o lege de protecţie a debitorului. Să nu credeţi că inventăm noi vreo lege. Esenţa acestei legi este de a proteja debitorul“, a explicat Mircea Pârvuleţu, director executiv al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice (DGFP). „Firmele îşi cer singure insolvenţa pentru că se suspendă orice măsură de executare silită de către Fisc. În plus, cei care intră în insolvenţă fac acest lucru ca să nu mai plătească dobânzi şi penalităţi la sumele datorate statului“, a spus directorul executiv adjunct al DGFP Dolj, Mihai Antonescu.

Dezavantaje

Pe lângă deficitul de imagine creat atunci când intri în insolvenţă, debitorul se poate confrunta şi cu alte probleme. În primul rând, partenerii de afaceri vor fi reticenţi în a mai continua contractele cu o firmă aflată în insolvenţă, datorită faptului că în ordinea legală de stingere a creanţelor, furnizorii îşi recuperează banii ultima dată, după ce se plătesc salariile restante, ipotecile şi datoriile la stat. Adică, furnizorii ar încasa… ce mai rămâne, dacă mai rămâne ceva. Alt dezavantaj pentru firma debitoare ar fi acela că administratorului îi apare fapta înscrisă în cazierul fiscal „şi nu mai are dreptul timp de cinci ani să fie administrator la alte firme“, a spus directorul adjunct al Fiscului doljean, Mihai Antonescu. În schimb, acea persoană se poate asocia „liniştită“ cu alte persoane, pentru a crea o nouă entitate economică.

O „escrocherie legală“?

Dacă pentru firmele mici care se simt „încolţite“ de creditori intrarea în insolvenţă este o salvare de moment, marile firme, care au de recuperat sume importante de la debitori, văd cu alţi ochi permisivitatea Legii insolvenţei. În practică, societăţile mari cu mulţi angajaţi au multe probleme cu clienţii care îşi cer singuri insolvenţa. Reputatul om de afaceri Constantin Popeci, care controlează compania exportatoare Popeci Utilaj Greu, a declarat în urmă cu ceva vreme pentru GdS: „Tocmai pentru că este permisivă, Legea insolvenţei trebuie modificată. Când o firmă nu mai are din ce plăti creditorii, îşi cere insolvenţa. Întâi, îşi mută activele pe o altă firmă şi… gata! A scăpat! După aceea trage după sine şi alte firme bune. Cum este cazul lui Dinu Patriciu, care şi-a cerut insolvenţa, dar a băgat în incapacitate de plată şi alte firme, inclusiv dintre cele locale, care au intrat şi ele în insolvenţă“. Alt întreprinzător craiovean consideră că actuala formă a insolvenţei este, pentru unii, o „escrocherie legală“. „În teorie, instituţia insolvenţei este bine gândită (nu pentru că ar fi gândită de eminenţele cenuşii din România, ea a fost copiată integral din legislaţia europeană), dar aşa cum este pusă în practică devine o escrocherie legală. În practică, mare parte din insolvenţe au la bază autodecapitalizarea controlată de «patronii escroci». Decât să te lupţi cu timpurile grele mai bine cauţi să acumulezi datorii cât mai mari, să sustragi sub diverse forme bunuri şi bani din propria societate, după care îţi negociezi cu un practician în insolvenţă declararea stării de insolvenţă. După aceea, cu banii pe care ai reuşit să îi căpuşezi din propria societate îţi continui activitatea în aceeaşi locaţie, cu aceleaşi dotări şi cu acelaşi personal, dar pe firma mătuşii. De aici începe show+ul: se încaieră creditorii cu debitorul şi câştigă practicianul în insolvenţă pentru că nici acesta din urmă nu este prea dus la biserică şi bineînțeles că îl priveşte pe debitorul escroc ca pe o pradă. Scopul practicianului este ca până la final să-i vândă patrimoniul, acela care mai este“, este de părere Liviu Cioană, deţinătorul grupului de firme MITLIV.

Ordinea stingerii debitelor în caz de insolvenţă

Potrivit legii, când o firmă intră în insolvenţă, creditorii care se înscriu la masa credală îşi pot recupera creanţele de la debitorul insolvent într-o anumită ordine. Iată cum se împart priorităţile şi în ce ordine se achită obligaţiile firmei debitoare:
1. Obligaţiile salariale şi contribuţiile aferente;
2. Cheltuielile aferente procedurii de insolvenţă;
3. Creanţele garantate (ipoteci, gajuri) şi cele privilegiate;
4. Obligaţiile la bugetul consolidat al statului şi/sau la bugetele locale (adică toate creanţele bugetare);
5. Creditorii chirografari (furnizorii debitorului).

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS