„Cunoscătorii“ își schimbă depozitele bancare în fonduri de investiţii. Avantajul: dobânzile sunt mai mari. Dezavantajul: sumele investite în fonduri sunt negarantate de stat. Depinde de fiecare ce risc îşi asumă şi ce câştig îşi doreşte.
Depozitele bancare nu mai aduc populaţiei venituri din dobânzi la fel ca în anii trecuți. Dobânda plătită de bănci pentru banii pe care îi ţin românii în conturile instituţiilor financiare, sub formă de depozite, a scăzut considerabil de la an la an. La această dată se numără pe degetele de la o mână băncile care mai oferă dobânzi la depozitele în lei de 5-6% pe an. Potrivit unui studiu al UniCredit Ţiriac Bank, prezentat recent la Craiova de economistul-şef al băncii, Dan Bucşă, la sfârşitul lunii mai, dobânda medie la depozitele bancare în lei era de de 5,67%. În acelaşi timp, randamentele fondurilor de investiţii sunt, în medie, de 7% pe an, iar anul trecut au fost chiar de peste 8%. Randamente importante, sensibil mai mari decât la depozite, s-au întregistrat în ultima perioadă şi la plasamentele în valută. La unele fonduri monetare, sumele plasate în euro au adus cele mai bune venituri investitorilor.
Dobânzi şi randamente comparative
GdS a efectuat o analiză, având ca punct de plecare datele recent publicate pe site-urile oficiale ale instituţiilor financiare. La sfârşitul lunii mai, depozitele bancare în lei la Raiffeisen Bank, de exemplu, aveau o dobândă de 6,25% pe an. Depozitele în euro la 12 luni erau „recompensate“ cu o dobândă de 3,2% pe an, iar cele în dolari – 2,2% pe an. În acelaşi timp, Fondul de investiţii Raiffeisen Rom Plus (ca să comparăm două entităţi din acelaşi grup financiar) avea luna trecută un randament de 6,9% pe an la plasamentele în lei, 4% pe an la euro şi 3% pe an la dolari. Se observă că atât investiţiile în lei, cât şi cele în valută ar fi adus venituri mai mari persoanelor care au plasat bani la Fondul monetar decât dacă şi-ar fi păstrat economiile în depozitul bancar. Şi aceia care decid să economisească în depozite bancare şi cei care plasează sumele în fonduri au de achitat impozit pe venit la stat, care este doar un impozit pe câştig, şi nu pe toată suma investită.
Persoanele care au ales să investească în fonduri de investiţii susţin că au decis să îşi asume riscul. „Dobânda la depozite a scăzut şi mi-am asumat riscul să investesc într-un fond de investiţii. Anul trecut, am avut un câştig de 8,33%, la Fondul BCR Obligaţiuni. Anul acesta am răscumpărat unităţile de fond, pentru că am avut nevoie de bani. Ştiu că nu sunt garantate de stat asemenea investiţii, dar mi-am asumat acest risc“, a spus o persoană care are legături cu lumea financiar-bancară, dar care a dorit să nu îi fie dezvăluită identitatea. „Doar «cunoscătorii» îşi retrag banii din depozite şi îi investesc în fondurile monetare sau în obligațiuni. Chiar şi oameni care lucrează în bănci fac lucrul acesta. Este alt mod de a-şi investi banii şi de a obţine câştiguri avantajoase. Perioada recomandată pentru investiţii în fonduri este de minimum 12 luni. După această perioadă, se vede un randament bun“, a spus reprezentantul unei bănci craiovene.
Statul nu garantează banii investiţi în fonduri
Depozitele bancare rămân, în prezent, investiţiile cu gradul cel mai scăzut de risc. Chiar dacă avantajul fondurilor de investiţii este acela că există câştiguri mai mari, aceste plasamente au şi un mare dezavantaj în faţa clasicelor depozite bancare. Acestea din urmă sunt garantate de stat, în limita a 50.000 de euro, pe când banii plasaţi în fondurile de investiţii existente pe piaţă nu beneficiază de nici o garanţie din partea statului. Cu alte cuvinte, în cazul eventualei prăbuşiri a unuia dintre fonduri, persoanele care au investit nu primesc de la stat nici o despăgubire, ci oamenii trebuie să se descurce pe căile cunoscute, în special în instanţe.
Investesc în fondurile deschise acei oameni care au ceva cunoştinţe despre sistemul fondurilor, chiar şi unii bancheri „jonglează“ cu astfel de fonduri deschise de investiţii, pentru a avea câştiguri mari în timp scurt.
