Firmele de asigurare sunt obligate să comunice clienţilor toate detaliile despre asigurarea de viaţă. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a stabilit noi reguli, prin care obligă asigurătorii să le spună oamenilor toate dedesubturile contractelor de asigurare.
Începând de săptămâna trecută, persoanele care doresc o asigurare de viaţă au dreptul ca înainte de semnarea contractului de asigurare să primească un set de informaţii suplimentare celor prezentate până acum de asigurătorii şi intermediarii în asigurări, susţine Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA). Lipsa de comunicare între oameni şi firmele de asigurare a condus, în ultimii ani, la numeroase conflicte între cele două părţi, culminând cu faptul că mulţi au renunţat să îşi mai plătească poliţele de asigurare de viaţă. Preşedintele CSA, Angela Toncescu, a precizat că există această lipsă de comunicare între asigurat şi asigurător: „Am constatat, nu de puţine ori, că neînţelegerile dintre asigurați şi societăți apar din cauză că oamenii nu cunosc sau nu înțeleg foarte bine clauzele contractelor de asigurare pe care le-au semnat, iar uneori chiar confundă asigurările de viață cu instrumentele de economisire oferite de sistemul bancar“.
Ce trebuie să spună firmele de asigurări
CSA a emis Ordinul nr. 11/2010 (care completează normele puse în aplicare prin Ordinul nr. 23/2009) şi care a intrat în vigoare la 21 septembrie 2011. Potrivit acestui ordin, asigurătorii sunt obligaţi să pună la dispoziţia asiguratului o serie de informaţii. În primul rând, firma trebuie să realizeze „o analiză a nevoilor financiare ale clientului, în baza căreia asigurătorul să îi recomande ulterior clientului o soluție financiară. Unele dintre cele mai importante aspecte care trebuie evaluate în cadrul analizei sunt situaţia financiară prezentă a clientului (venituri, cheltuieli, venit disponibil), precum şi obiectivele financiare pe termen lung ale acestuia şi prioritizarea lor“, potrivit comunicatului CSA, transmis redacţiei. În cazul în care asigurarea oferită este de tipul unit-linked sau index-linked, asigurătorul va trebui să determine profilul de risc al clientului, astfel încât tipul de contract şi fondul de investiție recomandate să fie potrivite clientului. „În acest fel, se are în vedere evitarea asumării prin contractul de asigurare a unui risc mai mare decât toleranţa clientului“, au spus reprezentanţii CSA. Asigurare unit-linked înseamnă acel tip de asigurare pe bază de investiţie, adică acea asigurare care oferă pe lângă protecţie prin asigurare şi posibilitatea de investire. Totodată, dacă la o asigurare unit-linked banii omului vor fi investiţi printr-un fond de investiţii, atunci firma de asigurare trebuie să-i prezinte asiguratului un prospect al fondului de investiţii, cu explicarea (definirea) termenilor pe înţelesul omului, a politicii de investiţii, a nivelului şi structurii taxelor etc.
Ce omit firmele să spună
Foarte important este că, înainte de încheierea unui contract de asigurare de viaţă, asigurătorul trebuie să îi prezinte clientului „o proiecţie (evoluţia detaliată a contractului), astfel încât acesta din urmă să aibă o imagine clară şi completă asupra contractului de asigurare“, se arată în comunicatul CSA. În practică, puţini dintre cei care doresc să încheie o asigurare de viaţă știu de la început care va fi valoarea contului lor peste câţiva ani sau ce costuri vor plăti pe parcursul vieţii. Ordinul CSA nr. 11/2010 precizează care sunt informaţiile minime ce trebuie prezentate clientului în cazul în care încheie o poliţă de asigurare de viaţă: evoluţia valorii contului, evoluţia valorii de răscumpărare, costurile de administrare şi altele.
Răscumpărarea poliţei, un mare mister
În cazul asigurărilor de viaţă, persoanele asigurate nu ştiu de la începutul contractului că banii investiţi într-o astfel de poliţă nu vor fi primiţi înapoi. „Este ca un CASCO uman“, au explicat anul trecut asigurătorii pentru GdS, după ce mai multe persoane au reclamat la redacţie că au dorit să se retragă după mai mulţi ani de cotizare la poliţe unit-linked, iar la final au constatat că primeau înapoi doar 45-50% din suma plătită în timp.
